Tiraspolul vrea sa negocieze cu Bucurestiul

-Suntem dispusi sa negociem conditiile de functionare a celor sase scoli cu predare in romana din Transnistria cu conducerea statului care este purtatorul acestei limbi de studiu, cu Romania-. Fraza extrasa din comunicatul difuzat la Tiraspol de Ministerul de Externe al nerecunoscutei republici din stanga Nistrului dupa discutiile purtate de liderul separatist, Igor Smirnov, pe de o parte cu emisarul Moscovei, diplomatul Igor Savolski, iar de pe alta cu delegatia Comisiei europene trimise in regiune de seful diplomatiei UE, Javier Solana, pentru a calma spiritele si a preveni acutizarea situatiei din zona. De unde aceasta disponibilitate la dialog? Mai ales cu Bucurestiul? Simpla capcana, o inselatorie menita sa internationalizeze acest conflict pentru a putea, ulterior, cere recunoastere ca entitate statala de sine statatoare pentru Transnisitria. Nu intamplator, invitatia la discutii a fost urmata de o alta adresata Ucrainei si indemnata sa-si trimita in zona trupe de mentinere a pacii. In acest timp, primul ministru al Republicii Moldova, Vasile Tarlev, a solicitat ajutorul UE pentru solutionarea -problemei scolilor- din Transnistria, o problema care, potrivit lui Smirnov, nici nu exista ca atare, ea fiind o inventie a Chisinaului. Pe acest fundal, trimisul Moscovei a tinut sa aminteasca punctul de vedere al Kremlinului, conform caruia -operatiunea de mentinere a pacii realizata in prezent de contingentul rusesc nu are alternativa pe Nistru-.

Iar pentru ca tabloul sa fie complet si nimeni sa nu mai inteleaga incotro evolueaza situatia, Chisinaul a amenintat cu anularea tuturor legaturilor feroviare cu Transnistria. Pe motiv ca tiraspolenii si-au creat o structura proprie de monitorizare a acestui transport si ca, in aceste conditii, nu mai poate fi vorba de o colaborare. Cu doar doua zile in urma, marti, acelasi Chisinau incercase sa convinga opinia publica de pretutindeni ca, de fapt, nu a existat nici o blocada economica impusa teritoriilor din stanga Nistrului. In locul unei concluzii se ridica intrebarea: unde vor, in realitate, cele doua parti sa ajunga ?

Tiraspolul vrea razboi, incerca un fel de raspuns presa electronica de la Moscova. In caz contrar, s-ar arata mai maleabila, mai intelegatoare si mai rationala, estima mass-media. -Smirnov joaca la risc. Presedintele Vladimir Voronin, la fel-, comentau analistii. Dar daca ultimul are de partea lui o lume intreaga, primul este tot mai singur. Dar Rusia, ar putea striga unii. Prezent la Chisinau pentru negocieri, vicepresedintele companiei ruse Gazprom, Aleksandr Riazanov, a convenit cu gazdele sale necesitatea restructurarii datoriei Republicii Moldova pentru gazele naturale furnizate de Rusia. Este vorba despre aproximativ 120 milioane de dolari. Cine ar fi crezut posibil acest lucru in urma cu cateva luni Acum, in contextul ultimelor evenimente din zona, pe fundalul pericolului de a pierde controlul asupra acestui teritoriu considerat strategic, Moscova cedeaza. Merge la compromisuri altadata de neinchipuit. Cum totul se plateste pe aceasta lume, marinimia Rusiei are, desigur, un tarif. Care ar putea fi angajamentul Chisinaului de a ramane un aliat fidel al Moscovei, gata oricand sa o sprijine in realizarea proiectelor ei. Sau macar sa nu-i puna bete in roate. In schimb, Riazanov s-a aratat extrem de ingrijorat de datoria Transnistriei si care, potrivit estimarilor Gazprom, se ridica la aproape 500 milioane de dolari. In urma cu vreo luna, conducerea gigantului rus al gazelor naturale amenintase Tiraspolul cu suspendarea livrarilor, daca nu vor fi achitate notele de plata pe ultimele luni. Strans cu usa, regimul lui Smirnov a platit, sperand ca raul a trecut si ca Moscova va uita, pentru un timp, de ceilalti bani. A venit insa momentul ca mecanismul santajului economic sa fie repus in functiune. Ramane de vazut care va fi efectul. Peste Prut, jocul continua.