Voronin exclude dialogul cu Tiraspolul

Plecat in concediu cand escaladarea conflictului cu separatistii tirapoleni abia se intrezarea, cand scandalul scolilor transnistrene cu grafie latina parea simpla parada de ambitii din partea liderilor regionali, presedintele Vladimir Voronin a revenit acasa la tanc. Adica intr-un context ideal preluarii tuturor parghiilor de manevrare a situatiei, a tuturor initiativelor diplomatice. Intr-un moment cand opinia publica de pretutindeni avusese ragazul necesar pentru a se convinge ca singurul vinovat este regimul lui Igor Smirnov, cu aprobarea tacita a Moscovei.

Sigur, este greu de spus daca prin prezenta lui, Voronin ar fi reusit sa imprime o alta evolutie evenimentelor, daca nu s-ar fi ajuns la tensiuni vecine cu actiuni militare, potrivit estimarilor ambelor parti. E adevarat, la razboi nu s-a ajuns, desi, poate, unii ar fi dorit un asemenea final. Intrebarea este insa al cui este meritul? Al lui Voronin, in nici un caz. Ceea ce, din punct de vedere electoral, este un dezastru. Cum poti sa-i explici omului simplu ca absenta celui pus sa vegheze asupra stabilitatii tarii a fost una strategica, cu -bataie lunga-. Cu siguranta omul va ridica neconvins din umeri. Chiar asa, de ce a plecat Voronin? Sau de ce s-a intors acum, si nu la 1 septembrie? Convocand la numai cateva ore de la sosire o ampla conferinta de presa, Voronin a dat impresia eroului salvator. Chisinaul, lansa el, nu -poate relua negocierile cu Tiraspolul decat dupa democratizarea regiunii transnistre-. Cuvinte care s-au vrut, probabil, replica la recentele afirmatii ale presedintilor ucrainean si rus, Leonid Kucima si Vladimir Putin, potrivit carora -gasirea unei solutii este imposibila atata timp cat Chisinaul si Tiraspolul nu-si clarifica relatiile, nu-si lamuresc toate nelamuririle-. Chisinaul si Tiraspol, estimau la unison Kucima si Putin, -sunt singurii care cunosc cel mai bine situatia, singurii capabili sa indentifice varianta optima de rezolvare a crizei transnistrene-. Voronin este insa de alta parere: -Atacul concentrat asupra stabilitatii si regimului din zona de securitate, militarismul agresiv practicat de Tiraspol, epurarile etnice si terorizarea populatiei, fatarnicia si duritatea fata de copii – sunt tot atati factori care determina natura relatiilor Chisinaului fata de autoritatile de la Tiraspol, ca regim totalitar de factura fascista-.

De acord, transnistrenii s-au intrecut pe sine: indiferent de scopul urmarit, copiii nu pot deveni arma in mainile unora si altora. Pe de alta parte insa, nici Chisinaul nu a stat degeaba: blocarea traficului de marfuri destinate Ucrainei a fost o decizie deplasata care a derajat evident Kievului. Si asta in conditiile in care, Uniunea Europeana daduse de inteles ca Ucraina poate juca un rol esential in normalizarea situatiei din Republica Moldova. In plus, acelasi Kiev se pronuntase pentru o rezolvare a crizei transnistrene numai in conditiile respectarii integritatii teritoriale a Republicii Moldova. Scenariu sustinut, de altfel, inclusiv de Kremlin, prin vocea lui cea mai autorizata – presedintele Putin. Fara indoiala, pozitiile celor doi demnitari in aceasta chestiune are un rost bine determinat: ideea desprinderii Transnistriei de Basarabia a tot facut obiect de dezbatere in mediile analitice de la Chisinau, Kiev si Moscova. Mai mult, aflat recent la Chisinau, venind de la Tiraspol, unul dintre autorii acestei variante, politologul Stanislav Belkovski, a declarat ca proiectul lui de impartire a Republicii Moldova, cu Basarabia returnata Romaniei si cu recunoasterea independentei de stat pentru Transnistria, s-ar fi bucurat de sprijinul politicienilor din opozitie. O veste cat se poate de proasta pentru Voronin. Sigur, nimic nu se va intampla peste noapte. Pana una-alta, conducerea Republicii Moldova a ordonat dechiderea de dosare penale impotriva liderilor transnistreni. Incepe urmatorul episod al epopeii !