Ultimatum cu pretentii pentru Franta

Situatia celor doi reprezentanti ai presei franceze, Christian Chesnot si Georges Malbrunot, rapiti in Irak pe 20 august, tine in tensiune maxima autoritatile de la Paris. Noul ultimatum, de 48 de ore, acordat Frantei de catre gruparea care ii tine ostatici, Armata Islamica din Irak, vine sa infirme toate zvonurile vehiculate in ultima perioada privind eventualitatea eliberarii celor doi. Sa fie acesta esecul major al diplomatiei franceze, sau un gen de misiune -silentioasa- a oficialilor francezi?

Inca un ragaz

Cel mai recent mesaj, publicat pe o pagina de Internet, in numele gruparii Armatei Islamice din Irak, a alungat optimismul Frantei in ceea ce priveste soarta jurnalistilor rapiti impreuna cu soferul lor de origine siriana, in timp ce se indreptau spre Najaf. Armata Islamica a anuntat ca era gata sa ii elibereze pe cei doi, dar s-a razgandit din cauza atacurilor asupra membrilor sai. Se pare ca, de aceasta data, rapitorii celor doi ziaristi francezi au cerut Parisului indeplinirea a trei conditii pentru punerea lor in libertate, printre care acceptarea armistitiului propus de Ussama bin Laden statelor europene, o rascumparare de cinci milioane de dolari si anularea oricarui tip de legaturi militare si comerciale cu Irakul, in caz contrar captivii urmand sa fie ucisi. Pentru moment, Ministerul francez al Afacerilor Externe a refuzat sa comenteze mesajul, guvernul parizian refuzand sa cedeze santajului terorist.

Diplomatie silentioasa

In eforturile de eliberare a celor doi ziaristi francezi, guvernul mizeaza acum pe ultima carte, diplomatia silentioasa. Ministrul de externe, Michel Barnier, a declarat, in urma unei intrevederi cu presedintele Jacques Chirac, ca executivul actioneaza cu fermitate, dar si discretie, pentru a obtine eliberarea celor doi. Abia revenit din turneul efectuat in Orientul Mijlociu, Barnier a dat dovada de prudenta in toate afirmatiile publice. Se pare ca, potrivit ministrului francez al apararii , -cu cat spunem mai putin, cu atat e mai bine pentru ostatici-.

Data fiind mobilitatea extraordinara si adaptabilitatea teroristilor, accesul la sursele de informatii nu mai reprezinta pentru ei un obstacol. Mai mult, militantii islamisti sunt adevarati -cameleoni- in fata serviciilor secrete. Astfel, jurnalistii francezi ostatici sunt acum mijlocul ideal de santaj, o noua treapta in evolutia amenintarilor teroriste, vizand chiar si tarile pasnice, neimplicate in razboiul coalitiei anti-Saddam.

Dubii

Dupa ce paginile cotidienelor internationale s-au umplut de zvonuri referitoare la soarta lui Chesnot si Malbrunot, multe dintre ele dovedindu-se a fi doar simple speculatii, se ridica acum un mare semn de intrebare. Dezinformeaza presa opinia publica bulversata, sau este doar o chestiune de tactica la mijloc, prezentarea unei imagini distorsionate a realitatii fiind intentionata?

Daca recent s-a auzit ca cei doi ostatici ar fi fost predati rezistentei irakiene, eliberarea -iminenta- fiind doar o chestiune de timp, ipoteza a fost imediat infirmata de catre rapitorii celor doi, in pofida apelurilor internationale si chiar a decretului religios lansat de imamul salafist irakian, seicul Mehdi al-Sumaydai. In plus, teroristii au reusit, deocamdata, exact contrariul obiectivului propus initial, solidarizandu-i pe musulmanii din Franta cu guvernul, facandu-i sa accepte legea asupra interdictiei portului valului islamic in scoli. Totusi, acesta nu a fost de la inceput decat un motiv de suprafata, actiunile din ultimele zile demonstrand adevaratele intentii ale rapitorilor.

SUA obstructioneaza negocierile

Potrivit cotidianului francez -Le Monde-, atacurile fortelor americane in Irak pe parcursul sfarsitului de saptamana, cand era preconizata si eliberarea jurnalistilor, ar fi fost motivul principal pentru care acestia au ramas pe mainile rapitorilor, -deraind- negocierile intr-un moment absolut critic. Al-Dulaimi, conducatorului unei organizatii formate din 16.000 de seici si sefi de clanuri, implicat in negocierile pentru punerea in libertate a captivilor francezi, a declarat: -Nu stiu daca americanii au ales special ziua respectiva pentru a interveni in forta, insa este cert ca atacurile lor nu au facut altceva decat sa sporeasca panica generala, intr-un moment in care rapitorii erau pe punctul de a ceda-.

Iata cum terorismul nu are nici nationalitate si nici religie, depasind, cu fiecare zi, limitele realului. Totusi, francezii se vad confruntati acum, in alte proportii si in alt stil, cu aceeasi forta care a provocat atentatul de la New York, din 11 septembrie 2001. Atacul declansat de Armata Islamica a patruns in -bucataria- politica interna a Frantei, semanand cu o adevarata declaratie de razboi, in conditiile in care aceasta tara s-a opus ostilitatilor din Irak, singura ei vina fiind pozitionarea geografica occidentala.