Acasă Actualitate Ambasadorul Franței la Bucuresti este homosexual

Ambasadorul Franței la Bucuresti este homosexual

DISTRIBUIȚI

Liberté – égalité – homosexualité

Zilele trecute, sărbătorirea la București a zilei naționale a Franței, 14 iulie 1789, zi ce marchează proto-revoluția bolșevică, a oferit ocazia unei acoperiri de presă mai concentrate a evenimentului. Mass-media a oferit o insistentă atenție leșinului ambasadorului Franței, Henri Paul, prins în brațe de Emil Boc, expert în căderi, de la incidentul său la emisiunea lui Andrei Gheorghe, în timp ce Mircea Geoană asista impasibil la prăvălirea ambasadorului. Abia după ce Emil Boc l-a prins ferm pe ambasador în brațe s-a grăbit și Geoană, atent ca de obicei la camerele de luat vederi, să simuleze că intervine și el. De ce oare Geoană, de obicei atåt de voluptos și iute în reacții, nu s-a grăbit să se întrebuințeze pentru a sări primul să-l prindă ambasador? Oare homofobia l-a determinat să urmărească fără nicio reacție, inițial, căderea din picioare a lui Henri Paul? N-o să aflăm poate niciodată ce gånduri îi trec prin cap lui Geoană, dacă îi trec, însă semnul de întrebare rămåne.
Cu uimire am aflat de la invitați la recepția ambasadorului Henri Paul că domnia sa este însoțit de un partener și că, deși protocolul la astfel de festivități impune prezența ambasadorului alături de soție, acest aspect de protocol a fost sărit deoarece ambasadorul francez este homosexual. Pe site-ul totalgay – portal romånesc de socializare a poponauților, frumos ornat în culori ciclam, este prezentată cu satisfacție, s-ar putea spune, o luare de poziție publică a ambasadorului Henri Paul pe tema homosexualității, redactorul gay-lor selectånd din interviul acestuia pasajul care îi interesează cel mai mult și mai mult pe homalăi, cel cu referire la copii: „Homosexualitatea trebuie discutată în școli“.
Ambasadorul a zis mai multe în interviul recent menționat, din EVZ, intitulat imperativ: „Trebuie să discutăm despre homosexualitate“. În material se suține: „comunitatea gay din Romånia se bucură de sprijinul Ambasadei Franței la București“, iar „ambasadorul Henri Paul îi îndeamnă pe politicienii romåni să susțină drepturile LGBT (lesbiene, gay, bisexuali, transsexuali)“.
Ambasadorul îi cam urechează pe romåni susținånd că „nu se găsesc drepturile minorităților sexuale nici pe agenda guvernului, deși România și-a luat niște angajamente la nivel diplomatic internațional. Se pare că în societatea românească această chestiune este încă tabu.
Există multe motive, nu sunt sociolog sau psihoterapeut, doar un observator al realității. Nu am o explicație, poate tradițiile, poate influența fostului regim comunist care învăluia chestiunile sexuale în secret. Poate e vorba și despre lipsa de comunicare dintre români. Toți sunt secretoși în privința vieții sexuale, a vieții private și nu comunică cu ceilalți“.
În primul și în primul rånd, cel mai secretos pe această temă a fost chiar ambasadorul, care este orice altceva decåt pretinde domnia sa cu ipocrizie – respectiv un simplu „observator al realității“. Diplomația este o artă a minciunii instituționale pe care reprezentantul Franței se vede că o stăpånește. Dacă voia să fie onest cu cititorii, trebuia din prima frază să precizeze condiția sa personală și subiectivismul poziției adoptate, poziție care este în primul rånd a sa, ca homosexual, și abia apoi a Franței, ca Republică.
O să ne adresăm Ministerului de Externe al Franței să solicităm și din partea instituției statului francez un punct de vedere pe această temă, doarece este lipsit de corectitudine și pånă la urmă de bun simț să vii într-o țară creștină, majoritar, și să impui, ca ambasador, din partea unei alte țări, o poziție care implică nevoile tale personale, ca homosexual doritor să „educe“ copiii unei alte țări în acord cu obsesiile tale sexuale deviante.
Să ne imaginăm că Franța ar fi trimis într-o țară ca Israelul, de exemplu, un ambasador cu origini arăbești, că are milioane de islamici Republica, care ar fi început să dea lecții de viață evreilor în acord cu convingerile sale intime de viață. Să le spună de exemplu că Sabatul e o prostie sau că nu vede cu ochi buni mai știu eu ce practici sexuale specifice poporului evreu. Greu de imaginat, nu-i așa? Să fie Romånia o țară second classe pentru cocoșeii galici astfel încåt cu intenție să ne trimită ambasadori ce insistă pentru sexul doar între cocoșei, fără participarea galinaceelor de sex opus? Se pare că da. Iar deriziunea unei astfel de situații este întrecută doar de ipocrizie.
Dacă Henri Paul, de la bun început, cu sinceritate, cum a făcut-o un alt ambasador, american de data aceasta, își afișa clar orientarea sexuală și afinitățile, probabil că ar fi beneficiat măcar de un punct pozitiv – cel acordat onestității. Este și nediplomatic și lipsit de bun simț să vii să faci propagandă și să urechezi romånii că sunt așa cum sunt – adică straight, heterosexuali și lipsiți de dorințele promiscue specifice comunității gay – practicanți, printre altele, ai așa-numitelor „dușuri aurii“ – umectare reciprocă din belșug cu pipilică .

Franța se află, pentru români, în topul țărilor inamice României, alături de Rusia

Un sondaj recent, intens comentat, arăta că Franța este percepută de romåni, alături de Rusia și Germania, drept o țară inamică. După Rusia, Franța este cel mai mare dușman al României, arată datele unui sondaj publicat în luna februarie de Institutul Român de Evaluare și Strategie. 24 la sută dintre români cred că dușmanul numărul unu al țării lor este Rusia, urmată de Franța, care este considerată ostilă de către 18 la sută dintre intervievați. În condițiile unei astfel de percepții ar fi fost de așteptat ca Franța să facă un efort minimal pentru a redeveni o țară prietenoasă, în imaginea publică a romånilor, francofoni cåndva.
Franța și Rusia arată în ochii romånilor ca două țări inamice nu doar din cauza derapajelor sexuale. Recent, cele două țări au încheiat un contract militar, o „afacere“ care nu este privită cu ochi buni doar de toleranții romåni, ci și de unii dintre cei mai importanți parteneri ai Parisului din NATO, în special de Statele Unite. Președintele comisiei pentru politica externă din Congresul american, Ileana Ros-Lehtinen, a definit contractul ca o amenințare la adresa securității regionale și o gravă eroare din partea Franței, care furnizează Rusiei nave de război sofisticate.
Rușii sunt interesați și de vehicule blindate ușoare, de 3,1 tone, Blinde Leger, conform Centrului de Analiză pentru Comerțul Mondial cu Armament, în contextul în care Rusia preia de la Franța nu doar acele nave amfibii de tip Mistral, ci și tehnologia de construcție a acestora pentru Marina rusă, asta însemnând un important transfer de tehnologie și know-how, în valoare de două miliarde de euro. Franța a oferit Marinei militare ruse două nave sofisticate, port-elicoptere din clasa Mistral.
Cele două Mistraluri vor fi amplasate în Marea Neagră și Marea Baltică, comentează analistul militar Cristian Negrea, care scoate în evidență și ipocrizia „afacerii“ franco-rusești. Premierul francez Fillon a anunțat că va transfera tehnologia Rusiei, deși s-a opus în 2008 includerii Georgiei în MAP (Member Action Plan), pe motiv că ar schimba balanța puterii în Marea Neagră în detrimentul Rusiei. După părerea lui Fillon, se pare că vânzarea porthelicopterelor, sisteme ofensive, dintre care unul va fi amplasat în Marea Neagră, nu schimbă cu nimic balanța puterii.
Mistralul aflat în måinile rușilor ar fi o potențială amenințare pentru țărmurile NATO de la vestul Mării Negre, respectiv România, Bulgaria și Turcia. Dar motivația principală a Rusiei din spatele achiziționării navelor Mistral este alta, cel puțin în Marea Neagră. Este suficient să ne uităm puțin pe ultimele evenimente ce implică o arie devenită vitală în geografia politică a Federației Ruse. Mistralul poate are ca scop descurajarea NATO și a Georgiei, poate ajutorarea Transnistriei, dar scopul lui principal este deșanțul aerian chiar pe teritoriul rusesc atunci când vor fi amenințate centrele de putere din Caucazul de Nord, deschizând un front dinspre Marea Neagră.
„Această achiziție aruncă retorica Rusiei în desuetitudine. În sensul că dacă cumperi armament tactic ofensiv, de ce te superi când vecinii își instalează armament strategic defensiv? Mă refer aici la mult disputatul scut antirachetă, atât de atacat de către responsabilii
ruși“ – mai comentează analistul Cristian Negrea.
Cåt despre retorica Franței, țară NATO care înarmează o Rusie din ce în ce mai agresivă pe plan militar, n-ar mai fi nimic de spus. E greu de apreciat dacă acum francezii încearcă să se răzbune pe romåni pentru că l-au împiedicat pe Napoleon, cu mulți ani în urmă, să-i ardă mai devreme pe austrieci. Episodul, descris de același infatigabil Cristian Negrea, s-a petrecut în noiembrie 1796, cånd a avut loc Bătălia de la Arcole – în timpul războiului napoleonian dintre Austria și Franța, între anii 1796 și 1797. Napoleon Bonaparte, în raportul pe care l-a expediat direct de pe câmpul de luptă Directoratului Republicii, trecând peste orgoliul său nemăsurat, laudă „vitejia diabolică a batalionului“ peste care nu a putut trece. Acel batalion era format din români ardeleni, grăniceri năsăudeni, ce au împiedicat ceea ce în mod sigur ar fi fost una din cele mai strălucite victorii napoleoniene, comparabile cu Marengo, Austerlitz sau Wagram.
Strălucirea de altădată a Franței napoleoniene a apus, dar totuși în plan tehnologic Franța a oferit, în compensație, multe invenții unei lumi din ce în ce mai bolnave. De exemplu vibratoarele apărute pe piață ca urmare a extinderii tratamentului terapeutic al isteriei, datorită epidemiei de femei nefe (private de sex), bolnave cu manifestări patologice. În 1873, primul vibrator electromecanic a fost utilizat într-un azil din Franța pentru tratamentul hysteriei.
Dacă Franța ar oferi rușilor vibratoare, mai ales pentru a alina isteria militară a liderilor ruși, sunt convins că romånii le-ar redeveni cei mai buni amici, și dacă ar mai și exporta ambasadori ca Henri Paul la Moscova, să le dea sfaturi tot rușilor, convingåndu-i să devină homosexuali ca domnia sa și să scadă astfel demografic pentru a mai micșora factorul de amenințare rusesc, sunt convins că romånii le-ar putea deveni chiar cei mai buni prieteni, ca pe vremuri…George Roncea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.