Acasă Actualitate Banii culturii române, dirijați masiv de Kelemen Hunor către comunitatea maghiară

Banii culturii române, dirijați masiv de Kelemen Hunor către comunitatea maghiară

DISTRIBUIȚI

Georg Lukacs, urmașul unui bancher ungur bogat și agent al Internaționalei Comuniste, considerat al doilea teoretician marxist de frunte după Marx, teoretiza desființarea culturii unui neam ocupat pentru ca o nouă cultură marxistă să ia ființă prin distrugerea revoluționară a societății și răsturnarea valorilor sale. Devenit vicecomisar pentru cultură sub regimul roșu bolșevic al lui Bela Kun, în Ungaria anilor 1919, Lukacs a lansat ceea ce avea să devină cunoscut sub numele de „Terorism cultural”.
La noi, ”komisarul” pentru cultură al guvernării roșii a PSD, este Kelemen Hunor, care poate fi numit exact ca și consângeanul său bolșevic un adevărat "terorist cultural", care a acționat direct și nemijlocit pentru anihilarea istoriei românești și deturnarea banilor românilor în vederea susținerii “valorilor” propriei minorități. Este important de precizat că Kelemen Hunor, liderul UDMR, a primit încă o dată pe mână Ministerul Culturii.
Misiunea lui Hunor – pe mai departe, va fi continuarea a ceea ce a făcut în cei doi ani jumătate când a condus Ministerul. Documentele obținute de Dan Tănase și prezentate pe blogul său, scot la iveală modul în care a împărțit banii culturii  Kelemen Hunor.
Toți banii contribuabilului român, aflați pe mâna sa, au fost direcționați aproape exclusiv în beneficiul minorității maghiare. Spre exemplu pentru monumentele aparținând minorității maghiare s-au alocat 7 milioane de lei. Pentru complexul Sarmisegetusa Regia, obiectiv de patrimoniu UNESCO de importanță mondială, au fost alocați 90 000 lei. Adică de vreo 78 de ori mai puțin. La audierea sa, pentru avizarea în postul de ministru, Hunor a afirmat cu ipocrizie că abia așteaptă ca un nou Cod al patrimoniului cultural să ajungă pe masa Parlamentului. “Un Cod (…) care va fi un ghid pentru viața noastră socială, pentru instituțiile subordonate, pentru fiecare instituție”, a mai spus acesta. Codul său îl cunoaștem deja, reiese clar din documentele pomenite. Spre exemplu, un județ întreg –  Bacăul, a primit doar 100.000 lei pentru protejarea patrimoniului său, în timp ce Castelul Miko (actualmente Muzeul Secuiesc al Ciucului), a primit, via Hunor, peste 3.000.000 lei iar fostul Sediu al așa ziselor Scaune secuiești, azi Biblioteca Județeană Covasna, municipiul Sfântul Gheorghe, a primit 1.015.000 lei.
În Sălaj toată suma de 1.660.075,78 lei a fost alocată pentru doar trei obiective, respectiv trei biserici reformate. Județul Harghita  a primit din bugetul Culturii 5.649.668,00 lei, și Covasna 5.521.644,69 lei adică însumat mai mult decât sume media alocată unui număr de 10 județe ale României. Evident banii s-au îndreptat către „obiective” maghiare din cele două județe unde (încă) mai trăiesc și români, supuși de peste două decenii unei presiuni constante și continue de deznaționalizare. Kelemen Hunor este un campion al deznaționalizării românilor, ca principiu. În august 2009, Kelemen Hunor declara ritos că statul român nu are un caracter național, deși Hunor este la bază veterinar nu istoric nici vreun expert în orice domeniu ar avea de-a face cu ideea, cartea, cultura. De la moșirea și fătarea scroafelor, Hunor a ajuns expert (și) în politologie, sociologie, antroplogie și alte științe conexe.

Jos cu statul național – singura temă a lui Hunor

El a glăsuit astfel: “Noi de fiecare dată am spus că avem o singură problemă cu articolul 1 din Constituție: sintagma de 'stat national'. Noi spunem: Într-o tară unde cam 10% din populație este de altă etnie decât cea românească nu poți să spui că e un stat național. Poți spune că statul e multietnic, și atunci nu mai e național. În acest moment statul național e doar pe hârtie și în gândirea câtorva politicieni sau strategi.”…”Noi”? cine sunt “Ei”?.
Simplu de aflat, din faptele lor, sunt komisari și promotori ai terorismului cultural în spiritul lui Lukacs și lui Antonio Gramsci, alt agent comunist, care propovăduia ocuparea culturii pentru a fi cîștigată “hegemonia culturală” în societatea ce trebuie minată și distrusă din interior. Lenin teoretiza cucerirea societății prin cucerirea violentă a statului, Gramsci a propus, în completare procedura cuceririi statului prin ocuparea culturală a societății. Prin desființarea reperelor identitare și distrugerea memoriei sale. Monumentele de patrimoniu neglijate complet sub Hunor fac parte din memoria identitară românească.
 Hunor a tăiat orice fel de fonduri pentru reabilitarea sau restaurarea monumentelor de importanță maximă dintre care: Ansamblul Curții Domnești cu Biserica Domnească, Sf. Nicolae, sec. XIV – XVI Curtea de Argeș; Conac Rosetti Balș, sec XVII, Pribești;  cetățile antice Halmyris, Argamum, Dinogeția;  Cetățile Dacice din Munții Orăștiei: Sarmizegetusa Regia, sec I a.Chr-sec II p.Chr, obiectiv special UNESCO;  Forum Sarmizegetusa Ulpia Traiana, sec II,; Biserica AMD și Sf. Gheorghe a fostei Mânăstiri Humor, obiectiv special  UNESCO; Curțile Domnești, sec. XIV – XVI, Suceava.
În schimb deși a ignorat total Curțile Domnești, Hunor a avut o pasiune specială pentru dezgroparea rămășițelor domnitorii români ca să-i verifice la ADN, pentru a se proba ne-românitatea lor. Premisă lansată din start fără nicio bază istorică, o adevărată demență, deoarece ca să verifici filonul ADN trebuie un referențial, o probă martor de plecare. Ori de exemplu, pentru a compara mostrele prelevate până acum, asumate aprioric deja a aparține unor așa ziși cumani, teorie complet neștiințifică și lipsită de orice suport, ar trebui să ai probe de la o populație denumită de istoricii contemporani ca fiind “cumană” ce provenea dintr-un miliard de triburi asiatice, turcice, care, la rândul lor, s-au incrucișat de-a lungul secolelor (până să ajungă pe plaiurile mioritice) cu o mie de alte populații din zonă.
Tema principală a lui Hunor nu era însă una științifică ci propagandistică,  ce ținteau anihilarea reperelor istorice și identitare. Acest tip de acțiune reprezintă provocare serioasă pentru structurile statului român, minate de un continuu război axiologic. Studiul „Ubicuitatea războiului axiologic”, publicat în volumul Starea societății românești după 10 ani de tranziție, editat în urma Congresului Național de Sociologie, din 14-16 decembrie 2000, volum coordonat de Elena Zamfir, Ilie Bădescu și Cătălin Zamfir. se referă pe larg la tema războiului axiologic și mai toate anticipările enunțate atunci s-au adeverit.
Elocvente, în acest sens, sunt temele dezvoltate în materialele privind denigrarea României prin făcătura „rom”, privind distrugerea țării prin politica de dezindustrializare, prin distrugerea deliberată a agriculturii, prin înstrăinarea Patrimoniul Național cu ajutorul aplicării politicii vindicative restituțio în integrum, clamata, inițial, de ex-greco-catolici și preluată îndeosebi de minoritățile etnice – care a generat atât fenomenul numit „rechinii imobiliari”, cât și pe cel al pretențiilor restituționiste formulate neîntemeiat de minoritari.

George Roncea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.