Oxigenoterapia este denumirea tratamentului medical cu oxigen, fiind folosit pentru prima dată în anul 1920. Terapia este utilizată la scară largă, de exemplu în anul 1995 fiind în Statele Unite peste 800.000 de pacienți conectați la oxigen.
Până în anul 2015, în România, legislația prevedea că medicii pneumologi, interniști, pediatri, cardiologi și oncologi pot recomanda oxigenoterapia de lungă durată cu echipamente pentru oxigenoterapie și ventilație noninvazivă, durata administrării cotidiene fiind ≥ 15 ore/zi.
Aceasta se putea prescrie pacienţilor cu insuficienţă respiratorie cronică, cu hipoxie severă în repaos și celor cu alte afecţiuni cu insuficienţă respiratorie cronică obstructivă sau restrictivă.
În anul 2015 guvernul PSD a anulat dreptul medicilor interniști de a recomanda echipamente pentru oxigenoterapie deși medicii pneumologi și cardiologi aflați în relație contractuală cu CNAS sunt insuficienți ca număr. Astfel, asigurații CNAS trebuie să caute disperați, eventual să aștepte să le vină rândul la consultație, conform programării.
Asta deși CNAS decontează medicilor interniști investigațiile de spirometrie, pulsoximetrie, spirogramă + test farmacodinamic bronhomotor necesare stabilirii indicației pentru echipamente de oxigenoterapie, aceeași CNAS nu permite medicilor interniști să recomande echipamentele pentru oxigenoterapie.
Disperați, asigurații CNAS care își permit, vor accepta să plătească din buzunar banii pe care ar trebui să-i plătească CNAS, rezultând o economie la nivelul CNAS….
Întrebarea este ce se întâmplă cu pacienții care nu au banii necesari ?
Poate Ministrul Sănătății să ne răspundă pentru că așa cum spunea Prof. Univ. Dr. Ion Bruckner: „Un internist trebuie să ştie cardiologie clinică, deoarece niciodată nu vor fi destui cardiologi care să diagnosticheze și trateze corect bolile foarte frecvente”
Foto:easyoxygen.com.au
