Acasă Actualitate Cazul fraţilor Tate este despre traficul de persoane, nu despre două vedete

Cazul fraţilor Tate este despre traficul de persoane, nu despre două vedete

DISTRIBUIȚI

Dosarul penal al fraţilor Tate, acuzaţi de constituirea unui grup infracţional organizat, trafic de persoane şi viol, nu este de cancan. Fraţii Andrew şi Tristan Tate nu sunt vedete, nu sunt „influenceri”, aşa cum au fost prezentaţi de presă inclusiv până în momentul reţinerii lor de către DIICOT, nu sunt „investitori străini”, nu sunt modele de urmat.

Din contră, acest caz este încă o oglindă a modului complet greşit în care societatea românească şi autorităţile penale tratează foarte grava problemă a exploatării sexuale prin violenţă şi constrângere a femeilor şi minorilor.

România este, de ani de zile, pe locul I în Uniunea Europeană ca sursă a traficului de persoane. Guvernul României nu îndeplineşte în totalitate standardele minime în vederea eliminării traficului de fiinţe umane, a remarcat şi Ambasada SUA la Bucureşti, într-un raport publicat în august anul trecut (de altfel, una dintre victimele fraţilor Tate este cetăţean american).

Documentul mai arată că numeroase ONG-uri au continuat să îşi exprime bănuiala că, de exemplu, inclusiv cei care ar trebui să îi protejeze pe minori – angajaţii unor centre de plasament pentru copii şi ai unor centre rezidenţiale pentru persoane cu dizabilităţi, de stat – înlesnesc traficul de persoane.

În 2021, autorităţile au identificat 488 de victime alte traficului de persoane în scop sexual sau pentru muncă forţată. 171 au fost copii. Potrivit cifrelor oficiale, sunt mai puţine victime decât în 2020. Dar cifrele sunt contestate de către organizaţiile neguvernamentale care activează în domeniu, pentru că multe persoane rămân neidentificate: fie nu pot, fie le e teamă să-şi reclame agresorii.

Mai mult, instanţele sunt blânde cu traficanţii, în prea puţinele ocazii când astfel de reţele sunt destructurate.

Mulţi dintre infractorii condamnaţi au primit sentinţe cu suspendare sau sentinţe care nu îndeplineau pedeapsa minimă stipulată în legea română, fapt care a slăbit descurajarea fenomenului, nu a reflectat adecvat natura infracţiunii şi a zădărnicit eforturile mai ample de combatere a traficului de persoane, mai arată rapoartele SUA.

Un lucru care mă intrigă în acest dosar al fraţilor Tate: Tristan s-a stabilit în România din 2015, potrivit datelor din presă. L-a urmat şi Andrew. Autorităţile din Marea Britanie au început să-l ancheteze pe acesta din urmă anul trecut.

DIICOT susţine că cei doi au început să constituie un grup infracţional la începutul anului 2021. Totuşi au fost reţinuţi abia la finalul lui 2022. Câte victime au făcut în tot acest timp cei doi împreună cu complicii lor? Câte persoane, dintre cele care nu apar în statisticile de mai sus, au fost identificate la timp şi ajutate?

Tema traficului de persoane trebuie să devină principală în societatea românească. Noi toţi trebuie să punem presiune pe autorităţi să-şi schimbe atitudinea şi să acţioneze cu mai multă fermitate pentru a scoate România de pe ruşinosul loc I în UE la acest capitol.

Fraţii Tate nu sunt vedete. Ei sunt doar vârful unui aisberg penal care distruge vieţi.

Marius BODEA
Senator USR de Iaşi

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.