Acasă Actualitate „Curva” Pacepa – afacerea trădării

„Curva” Pacepa – afacerea trădării

DISTRIBUIȚI

„Curva Pacepa“ este o sintagmă care nu îmi aparține, deși subscriu calificativului, termenii descrierii lui Pacepa aparținând unuia dintre cei mai influenți și mai importanți jurnaliști americani, David Binder. Veteran al jurnalismului american de elită, personaj cu conexiuni la nivel înalt în administrația americană, celebru în presa mare, specialist în intelligence, autor al unor analize de profunzime ale spațiului (ex) sovietic, David Binder, o vedetă a nu mai puțin celebrului „The New York Times“, a executat în tușe rapide o schiță a lui Pacepa într-o prezentare critică apărută în 1988 la adresa „Orizonturilor Roșii“ – cartea de căpătâi a lui Ion Mihai Pacepa. Ziaristul american face ferfeniță cartea lui Pacepa, iar pe general – „hapyy hooker of the spy trade“ – îl punctează în cuvintele memorabile pe care le-am citat și eu.
În data de 24 iulie se împlinesc 30 de ani de când fostul consilier al lui Ceaușescu, Ion Mihai Pacepa, secretar de stat la MAI și adjunct al șefului DIE, a cerut azil politic în SUA. La începutul anului 2005, în ultimele momente ale mandatului de președinte al lui Ion Iliescu, Ion Mihai Pacepa își primea înapoi gradul de general – restituit de către Justiția noastră cea „imparțială“ și nesubordonată politic PSD-ului de nici un fel.
Iliescu, alt gen de curvă bolșevică, ucigaș al celui care i-a fost un fel de tată adoptiv, Nicolae Ceaușescu, în casa căruia a fost adăpostit și la picioarele căruia a dormit, l-a „servit“ pe colegul său „american“, Ion Mihai Pacepa, personaj care a avut un rol important în „lichidarea“ simbolică a lui Ceaușescu, desăvârșită peste ani de kaghebistul de serviciu Ion Iliescu.
Partea neplăcută în „terminarea“ lui Ceaușescu a fost nu atât împușcarea sa ci regia și producția – marca Moscow, care le-a atârnat de gât românilor, în eternitate, o moarte de Crăciun. Troica Brucan-Pacepa-Iliescu, alcătuită din personaje crescute la sânul mamei Rusia, i-a servit pe români cu o ciorbă de „revoluție“ otrăvită, care le produce vomă și astăzi, la trecerea termenului de 20 de ani de stupid people – sintagma celebră aruncată în scârbă poporului român de Silviu Brucan.

Brandul Pacepa – brandul „curvelor“ de pripas

General pe stil nou, curvă fericită sau nu – Ion Mihai Pacepa continuă să facă valuri, să ceară diverse lucruri românilor, să scrie și să acorde interviuri unor alte „curve“ mai mult sau mai puțin nefericite, să aducă profituri unor pseudo filozofi – autentici profitori ai regimurilor politice post decembriste, care îi tipăresc la fosta Editură Politică a PCR producțiile, pe scurt operațiunea de vampirizare a românilor continuă, sub marca Pacepa.
La umbra brandului Pacepa s-au adăpostit tot felul de personaje care au câte ceva în comun cu acesta – de la Tismăneanu și Liiceanu, la „caraghiosul Bădin“ (apud Traian Băsescu – n.n.) sau fosta meșteră de partid a TVR, Lucia Hossu Longin, care tot cerșește public de la Emil Boc, un post la CNSAS, cum a obținut și Marius Oprea, alt „pacepolog“ liberal.
Dezbaterea despre Pacepa are relevanță și reintroducerea sa pe gâtul românilor via GDS – vechi sălaș al sinistrului Silviu Brucan – a stârnit interes. Din aceste motive, redacția „Curentul“ va acorda în perioada următoare un spațiu consistent „dosarului Pacepa“ cu sprijinul ofițerilor de informații în rezervă și în retragere care ne-au pus la dispoziție, în exclusivitate, Dosarul special realizat de ei la 30 de ani de la trădarea fostului lor tovarăș.
Asociația Cadrelor Militare în Rezervă și în Retragere din Serviciul de Informații Externe a decis anul acesta că spionii români au dreptul și chiar și obligația să vorbească, pe înțelesul tuturor, despre probleme sensibile ale țării, atâta timp cât amintirile lor nu afectează siguranța națională a României, dimpotrivă, o consolidează. Analizele foștilor spioni sunt cuprinse într-o revistă de circuit intern „Periscop“ ajunsă la al șaselea număr.  Imaginile, multe inedite, provin de la colegii noștrii „ziariști“ mai în vârstă.
„Curentul“ va prelua părți consistente din memoriile foștilor ofițeri și va compila date relevante din diferite alte surse externe – inclusiv și mai ales din  surse americane, oficioase sau oficiale de-a dreptul, deoarece caracterizări interesante cu privire la Pacepa „care are nevoie de o cură de sănătate“ („A health warning is warranted“) se regăsesc și în materiale publicate deschis de CIA.

Scenariul destrămării controlate a Imperiului sovietic și jocul intoxicării Vestului

Trădarea și „defectarea“ lui Pacepa are loc într-un context politic al epocii foarte interesant. La sfårșitul anilor ’70, URSS, uriașul pe picioare de lut, începea să se prăbușească. Economia era în decădere, ideologia comunistă era din ce în ce mai ferfenițită și peticită, după intervenția militară a URSS împotriva Cehoslovaciei, progresul tehnic stagna sau, mai bine zis, decădea, cercetarea abia subzista într-o izolare cruntă din cauza lipsei de utilaj competitiv și de idei practice, corupția, nepotismul și mediocritatea acoperiseră vârful sistemului administrativ și politic, popoarele gemeau sub autocrația unui regim care își epuizase resursele ideologice.
Riscul politic al trezirii popoarelor de capul lor devenea o realitate pentru liderii sovietici. Trebuia făcut ceva. Astfel, în structurile KGB-ului s-a născut și s-a copt ideea – susținută de un conclav de academicieni subordonați – reformării imperiului sau a reașezării pe noi baze ale unui nou imperiu, tot de popoare subjugate, dar cu aparența deschiderii față de Occident sub un regim formal liber, dar în esență totalitarist.
Într-o țară bolnavă ireversibil, cu o clasă de partid depravată și idiotizată de beția puterii, unica soluție era folosirea milioanelor de securiști, mult mai bine educați și disciplinați decât membrii activului de partid, loiali față de conducerea Aparatului militar care reunea la vârf toate serviciile și instituțiile cu comandă militară.
Miza era supraviețuirea sistemului în altă formă și împingerea popoarelor din arcul sovietic într-o nouă formă de control, un fel de robie benevolă, prin instituirea unei democraturi – un surogat de democrație în care controlul statal urma să se desfășoare prin intermediul agenților la vârf educați în Uniunea Sovietică. Scenariul s-a aplicat marginilor imperiului, inclusiv României.
Într-un interviu dat unui post de radio occidental prin anii ’80, Mihail Gorbaciov a și dezvăluit strategia sa: crearea de „fronturi populare“ (la noi Frontul Salvării Naționale) bineînțeles, sub conducerea discretă a KGB-ului, ca orice organizație din URSS…
Prin contrast, „România anilor ’70 era o țară cu importante succese diplomatice, fiind socotită atât ca un stat disident al comunității socialiste, cât și ca un emisar prețios în relația occidentului cu China. Legăturile strânse de ordin politic româno-american, dar și româno-vest-germane sau româno-franceze contribuiseră la crearea unui prestigiu al diplomației românești și, în primul rând, al liderului de la București, Nicolae Ceaușescu“. („Ion Mihai Pacepa în dosarele Securității“ – lucrare a cercetătorului CNSAS Liviu Țăranu“).
Circumstanțele „defecțiunii“ lui Pacepa sunt semnificative deoarece operațiunea ieșirii sale în decor are numeroase necunoscute, însă este asemuită tot de către unii analiști americani cu operațiunile de inducere în eroare prin jocul dezinformării, introdusă de defectori sovietici de tipul lui Anatoli Golitsyn – defectori mai mult sau mai puțin voluntari cu telecomandă la Moscova care au contribuit la un uriaș joc al intoxicării Occidentului de către sovietici.
(va urma)

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.