Acasă Actualitate Deviza lui Mirel Palada, purtătorul de cuvânt al lui Ponta: Să moară...

Deviza lui Mirel Palada, purtătorul de cuvânt al lui Ponta: Să moară presa!

DISTRIBUIȚI

Majoritatea politrucilor post-decembriști ajunși la putere au considerat presa care și-a permis să-i critice un adversar periculos, pe care cei mai mulți au și încercat să-l sugrume și să-l reducă la tăcere. Este o dușmănie veche pe care Guvernul USL nu face niciun efort să o mascheze. Iar pentru ca lucrurile să fie și mai limpezi, în această privință, Premierul Ponta și-a ales un purtător de cuvânt a cărui „filosofie” profesională poate fi sintetizată în doar trei cuvinte: „Să moară presa!”

„Dom'ne, n-are noroc…!”

Năstrușnicul cant-autor Mihai Mărgineanu îl pune pe lăudărosul mahalagiu din „Mă iubește femeile” să constate, plin de o falsă compasiune, că „E câte unii dom'ne, n-are noroc…” Habar nu avem dacă Mărgineanu nutrește vreo preferință politică anume, dar aceste câteva cuvinte par a se referi exact la Victor Ponta, un personaj care, „dom'ne” chiar „n-are noroc”. Dar nu la femei, ci la purtători de cuvânt. Ce-i drept, nici cu miniștrii pe care i-a adus în Guvern n-a prea avut noroc, dar cu purtătorii de cuvânt chiar că a dat-o de gard. Mai întâi și-a ales un fost sufleur la Teatrul Bulandra, pe abulicul Andrei Zaharescu, marele „jupân” al gafelor care s-a făcut remarcat doar prin faptul că habar nu avea cu ce ocazie se află prin Palatul Victoria. Un personaj șters care, atunci când dădea ochii cu presa nu știa decât să ridice năuc din umeri la orice întrebare pe care i-o puneau ziariștii. Apoi, când toată lumea s-a săturat de acel Zaharescu, Premierul „Copy paste” și-a făcut rost de o  „goarnă” nouă, Mirel Palada, pe numele lui înscris în actele de identitate.
Dacă Zaharescu era un actoraș ratat care, totuși, a apucat să sară din „cușca sufleurului“ direct în studiourile de televiziune, acest Palada este un fel de samurai expirat, trecut în rezervă și reciclat care, în afară de cunoașterea artelor marțiale, se mai laudă că ar fi și sociolog. Dar deocamdată, singurul lucru pe care a demonstrat că știe să-l facă este să se rățoiască la ziariști și să le ofere niște explicații aproape cu nimic mai limpezi decât săltatul din umeri al lui Zaharescu. Iar asta, probabil, dintr-un singur motiv: el este convins că presa nu are nimic altceva de făcut decât „să moară“. Iar asta nu o spune de azi de ieri de când a ajuns „trompeta“ oficială a Premierului, ci de peste doi ani. În vara anului 2011, „samuraiul“ Mirel a decretat, plin de aplomb, că presa „merită să moară“.

Se crede și profet

Zilele trecute purtătorul de vorbe Mirel Palada a preluat, pe Facebook, un articol publicat în The Guardian , în care autorul pune în discuție dificultățile cu care se confruntă presa internațională. Iar acel articol este pentru Mirel Palada doar un pretext care-i permite să-și gâdile orgoliul și să se pupe de unul singur în fața oglinzii: „Ce zice Alastair Campbell în The Guardian? Ce zicea și Turambar cu secole în urmă, în 2011: Presa moare pentru c?ç?¢ merit?ç?¢ s?ç?¢ moar?ç?¢.“
De fapt, „Turambar“ este numele de bloger pe care și l-a asumat, cândva, actuala „trompetă“ a Premierului. Acolo, el și-a exhibat opinia despre presa care trebuie musai să „moară“, într-o postare din 14 iunie 2011. Iar acele opinii, pe care el și l-a asumă chiar și acum, au venit ca un soi de răspuns la părerea expusă undeva de Lucian Mândruță, dar și de alții care, indiferent dacă „tovarășul“ Palada vrea sau nu vrea, au fost și sunt și acum, cu adevărat ziariști. În urmă cu doi ani , „Turambar“ și-a dat, și el, cu părerea: „Textul m-a impresionat, atît prin franchețe și retoric?ç?¢, dar îndeosebi prin inadecvare. Pe principiul «nu mai întorci mortul de la groapă» m-a distrat maniera elocvent-spășită, de tip «să ne punem cenuș?ç?¢ în cap cu grație și eleganță, ca un balerin cu ligamentele rupte» sau «nu se mai scoală, dar uite ce frumos atârnă», în care în al treișpelea ceas Mîndruță își jelește profesia rănită grav, plângându-i de milă cum zace într-un șanț și pierde sânge. Vai, o s?ç?¢ moară, sărăcuța, ce ne facem fără ea? Vai, presa noastră, săriți, moare, ce ne facem cu câinele de pază al democrației, cu a patra putere în stat? Am și scris imediat o reacție la acest articol, destul de p?ç?¢timaș?ç?¢, ce-i drept. Simțeam cum spiritul justițiar și resentimentul îmi fierb în sînge precum vinul în pocale. Simțeam fierbințeala dulce a indignării satisfăcute. Na, așa le trebuie, mama lor! ?ê?£i atunci morișca de cuvinte s-a pornit și Turambar a început s?ç?¢ dea cu blesteme în stânga și-n dreapta, mai ceva ca Moise când despica apele murdare ale Mării Roșii: «Acuma nimeni nu mai întoarce mortul de la groapa, stimabililor. V-ați bușit reputația, gata, pa. Suntem din ce în ce mai mulți cei care mai degrabă ne-am tăia încet și trist pe burtă decât să vă credem. Suntem din ce în ce mai mulți cei care mai degrabă citesc bloguri și benzi desenate și ambalajul de la hârtia igienică decât să va citim pe voi, o strălucitorilor ofiliți». Ei bine, cel care se lăuda că preferă să citească „ambalajul de la hârtia higienică“ a ajuns să discute cu presa aia „ofilită“ despre tot ceea ce-i susură în ureche, vocea din ce în ce mai astmatică a Premierului „Copy paste“. Până la urmă, nici nu prea mai contează „rahatul“ oficial. Important este să fie „ambalat“ de cineva care se pricepe să-l prezinte drept „Kakao“, de bună calitate. Iar ca să arate cât de scârbit este de presă, blogerul „Turambar“ se lăuda, în urmă cu doi ani că „Suntem din ce în ce mai mulți cei care mai degrabă ne cumpărăm sodă caustică să ne-o băgăm în venă decât Academia Cațavencu, deși era o vreme în care aceasta era un adevărat reper în mințile noastre, ale ciutacilor și bididiilor care au crescut la cap în anii 90. Suntem din ce în ce mai mulți cei pe care i-ați păcălit de prea multe ori și acum ne face o deosebită plăcere să vă privim cum va zvârcoliți pe jos, în chinuri. Acum avem și noi trenul nostru, cum zicea ardeleanul, canalele noastre media mici, dar multe, și din ce în ce mai mult ne citim între noi decât să va citim pe voi, jalnicilor, bicisnicilor, vânduților, amăriților… Hai, odihniți-vă în pace. Dumnezeu să vă ierte, că eu n-o să va iert. Nu pot. Să vă ierte alții…“. Ei bine, nu au trecut decât doi ani, de când actualul purtător de vorbe al Premierului Ponta, cânta acest prohod penibil adresat presei. Dar, după cum se spune, „niciodată să nu spui niciodată“. Noua sa funcție oficială îl obligă să dea nas în nas cu presa pe care el o îngropa acum doi ani. Poate că o fi doar un „strigoi“ întors de pe lunea cealaltă, dar aceeași presă fantomatică îl face adeseori și pe fostul Turambar să dea în bâlbâială, aproape la fel de penibil ca fostul sufleur Zaharescu. Meștere, poate că, pentru tine ar fi fost mult mai interesant, să te oprești la lectura hârtiei higienice: aia era o activitate intelectuală care, cu siguranță că nu-ți depășea capacitățile intelectuale. ?ê?£i nici pe cele ale șefului matele de azi.

Limbă-n ureche

Ajuns în înalta poziție de „goarnă“ amplificatoare a vorbelor Premierului, rablagitul „samurai“ Mirel Palada, și-a exhibat, tot pe Facebook, una dintre cele mai vomitive probe de lingușeală adresată marelui „boss“ de la Palatul Victoriei. O „limbă catifelată“ cu atât mai odioasă cu cât, pentru o putea oferi, individul se folosește chiar de fiica lui. Într-o altă postare, pe Facebook, individul redă un pretins dialog pe care susține că l-ar fi avut cu propria lui fiică: „- Tati, tu lucrezi cu Ponta? – Da, honey bunny. – ?ê?£i ce faci acolo? Hmmm. Pauză de gîndire. Cum să-i spun? -Eu sînt purtător de cuvînt. Adică îi port vorbele să…Nu mă lasă să termin. – Adică el îți spune ceva la ureche și tu le spui oamenilor? – Hmmm. Da!- Adică el se apleacă așa și-ți șoptește <<Spune-le oamenilor că îi iubesc>>“ și tu pe urmă te duci și le spui? Mda. N-o să mă credeți. Chiar așa a fost. Andra, 8 ani. Chiar acum privește ce scriu.“. Ei bine, da, chiar nu te credem! De fapt nimeni nu te crede. De fapt ar trebui să-ți crape bucile obrajilor de rușine că îți invoci copila în această mizerie slugarnică. Mai corect și mai bărbătește ar fi fost să-ți asumi tu însuți, su subiect și cu predicat, acest „omagiu oral“ îndreptat onctuos către dosul Premierului „Copy paste“. Care atunci când se va sătura și de finețea buzelor tale te va trimite și pe tine undeva la capătul lumii, într-un post în diplomație. Iar dacă pentru Zaharescu a inventat un post de consul în Africa de Sud, poate că pentru tine va inventa un consulat în Antarctica. Iar acolo o să ai tot timpul să te delectezi lecturând „ambalajul de pe hârtia igienică“.

Vezi capturile de pe Facebook

Vasile Surcel

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.