Acasă Actualitate Eroii anti-comuniști se sting în uitare. Bine că omagiem turnătorii!

Eroii anti-comuniști se sting în uitare. Bine că omagiem turnătorii!

DISTRIBUIȚI

Timișoara serbează 50 de ani de când Securitate l-a „avansat“ pe informatorul Corneanu la rangul de mitropolit

Zilele trecute a plecat dintre noi, Gavril Vatamaniuc, unul dintre ultimii eroi supraviețuitori ai luptei anti-comuniste. A murit discret, uitat aproape de toată lumea. Cu șase decenii în urmă, Vatamaniuc s-a ascuns prin codrii Bucovinei unde a luptat, cu arma în mână, contra tartorilor comuniști care  luaseră puterea în Republica Populară Romană. Capturat, după lupte grele duse contra angajaților din Trupele de Securitate, el a făcut ani lungi de detenție în cursul cărora a trecut prin cele mai cumplite dintre pușcăriile comuniste. Cât timp a trăit, nu a avut parte de nici un fel de omagii, iar după 1990 justiția nostră democratică abia i-a recunoscut, cu chiu cu vai, statutul de fost deținut politic. Asta este, de atâta am fost noi în stare, acum în democrație! Iar Vatamaniuc nu a fost singurul nostru erou anti care s-a stins fără să fi primit vreodată omagiile cuvenite pentru sacrificiile făcute cândva.

Acesta e spiritul Timișoarei?

Scânteia Revoluției s-a aprins la Timișoara. ?ê?£i tot de acolo a venit celebrul „Punct 8” al unei Proclamații care nu a mai apucat să fie pusă în practică. Ei, dar asta a fost demult, în decembrie 1989 și în primele luni ale anului 1990. Acum timișorenii au alte elite la care se închină plini de evlavie. Un ziar local a anunțat că „Sute de timișoreni au ales să-si petreacă dimineața de duminică la Catedrala Mitropolitană din Timișoara, la slujba oficiată de Preasfințitul Părinte Paisie Lugojanu, cu ocazia împlinirii a 50 de ani de la instalarea în funcție a lui Nicolae Corneanu ca Mitropolit al Banatului.”
Da,  părinte purtător de vorbe o fi fost el „întronizat“, dar matale au uitat să le spui enoriașilor adevărul:  cea care, acum 50 de ani, l-a cocoțat pe Nicolae Corneanu până sus în vârful ierarhiei eclesiastice a fost securitatea. În plus, tot părintele Florescu ne mai anunță: „?ê?£i în zilele următoare, la Timișoara vor avea loc mai multe manifestări pentru IPS Nicolae Corneanu. Vom avea mai multe evenimente. Acești ani au fost ani binecuvântați de Dumnezeu, cu foarte multă liniște, cu pace, cu bucurii, cu foarte multe împliniri. Noi am și alcătuit o sinteză a activității desfășurată pe toate planurile în acești 50 de ani, care s-a și publicat și care, sperăm, va rămâne peste timp, ca o mărturie a tot ceea ce, începând din 1962 și până în prezent, dar mai ales după Revoluția din 1990, s-a înfăptuit sub raport bisericesc, cultural, administrativ, social și ecumenic în Mitropolia noastră a Banatului.“ Iar marți,începând cu ora 18, are loc un eveniment special pe tema “Mitropolitul Nicolae Corneanu, om al lui Dumnezeu și om al cărții“, organizat împreună cu Biblioteca Județeană, în Bastionul Theresia.  A dracului de fățărnicie popească! Prea luminați părinți, înainte de a fi omul lui Dumnezeu, Nicolae Corneanu a fost omul Securității. Pe care a slujit-o timp de 62 de ani, cu 12 ani mai mult decât v-a păstorit pe voi, bănățenii. Iar pentru lămurirea voastră și a enoriașilor pe care-i păstoriți, ce ar fi să publicați și o „sinteză omagială“ care să cuprindă sutele de note informatice care compun zecile de volume provenite din fostele arhive ale Securității.

Un ateu în fruntea Mitropoliei

Se tot spune că Banatu-i fruntea! Așa o fi, dar în fruntea „frunții“ stă de cinci decenii, un turnător care semna notele informative când cu numele de„Munteanu“ sau „Popa Vasile“ când cu mult mai discretul, „Popescu Ion„. Sau Ioan uneori. ?ê?£i asta nu de ieri de azi, ci exact din 03 ianuarie 1950, când sfinția sa a scris cu mâna lui: „subsemnatul Corneanu Nicolae (….) îmi iau următorul angajament: de a informa organele Securității din Timișoara despre eventualele întâmplări cu caracter subversiv îndreptate împotriva regimului de democrație populară din RPR, atât despre cei din Mitropolie, cât și despre organizații subversive legionare. La fel îmi iau angajamentul că nu voi divulga nimănui prezentul angajament dat sub semnătură organelor securității.“ Iar cu asta s-a îndeletnicit sfinția sa o bună parte a vieții sale. Astfel că pe 15 ianuarie 1953, securiștii recunoșteau că: „În decursul activității sale, de la recrutare și până în prezent, a dat dovadă de sinceritate și voință de muncă. Aceasta se poate vedea prin materialul informativ pe care l-a dat într-o cantitate mare și care a fost în majoritate de calitate și importanță bună. ?ê?£tie și are posibilități de a face legături și a se strecura în anturajul elementelor care interesează Securitatea Statului. ?ê?£tie să culeagă informațiile, deosebindu-le pe cele mai bune de cele mai slabe sau mai puțin folositoare. La întâlniri, până în prezent a fost totdeauna punctual, având o atitudine serioasă față de sarcinile ce i se cer.“. Ziceți voi că este „omul lui Dumnezeu„? Așa o fi, dar poate că ar trebui să-l întrebați și pe el. Pentru că, acum 50 de ani avea cu totul alte credințe. Sau cel puțin așa recunoștea sfinția sa în fața securității. Securitate care menționa. „Se manifestă ca unul ce nu crede în preceptele și dogmele bisericești fiind convins că biserica a fost întotdeauna un mijloc de înșelare a maselor populare, /…/a rezultat că s-a preocupat de studiul științei marxist leniniste și de însușirea ei ce l-au făcut să fie convins de netemeinicia dogmelor pe care încă mai trebuie să le și în același timp să își dea seama perfect că viitorul nu poate aparține decât comunismului“. Aleluia, să fie primit în țara lui   Doamne ferește!

Vasile Surcel

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.