După ce ani la rând ne-au acuzat că nu respectăm drepturile romilor
Integrarea romilor în societățile naționale, dar și în cea europeană a devenit, odată cu aderarea în 2007 la UE a României și a Bulgariei, o problemă transnațională care ar trebui rezolvată în cadrul Uniunii Europene, și nu prin metode disparate și prin pasarea responsabilității de la un membru la altul. Odată cu aderarea de noi membri, UE și-a deschis porțile și în direcția rezolvării unor probleme naționale care să ofere statelor nou-intrate o traiectorie ascendentă în scopul alinierii acestora la un nivel de trai cât mai apropiat de cel al membrilor săi mai vechi. Totodată, prin Directiva 2004/38/CE a Parlamentului European și a Consiliului European din 29 aprilie 2004, UE a reglementat și recunoscut dreptul fundamental la libera circulație al tuturor cetățenilor săi. După modelul Italiei, care nu înțelegea în 2007-2008 că romii pe care îi caracteriza drept „imigranți“ erau atunci cetățeni europeni, acum Franța dorește să se debareseze de țiganii din România. Secretarul de stat francez pentru afaceri europene, Pierre Lellouche, a pledat, în cadrul vizitei desfășurăte în zilele de joi și vineri la București, pentru „o mobilizare comună“ franco-română cu scopul de a stăvili sosirile-plecările romilor din România în Franța și de a coopera la nivel european pentru inserția lor. În termeni reali, decodați de limbajul diplomatic folosit de oficialul francez, acesta a dorit să transmită autorităților de la București mesajul potrivit căruia ar trebui să își țină acasă țiganii și să caute să își rezolve singure problema incluziunii lor în societate, e adevărat și cu sprijin francez. Pierre Lellouche a mai susținut că situația acestei minorități etnice este precară, iar în opinia sa, este contrară „valorilor“ europene și, prin urmare, „inacceptabilă“. La rândul său, șeful diplomației române, Teodor Baconschi, a replicat că România este dispusă să ajute la rezolvarea acestei probleme, dar că lucrul acesta se va face „în spiritul și litera legilor europene“. La întoarcerea sa în Franța, Pierre Lellouche a declarat pentru cotidianul „Le Monde“ că scopul vizitei sale în România a fost mobilizarea autorităților din cele două țări pentru a se pune capăt acestui gen de „turism“. „Principiul liberei circulații în Europa nu a fost creat pentru a li se deschide drumul tuturor traficanților“, a declarat secretarul de stat francez pentru afaceri europene.
Bani risipiți
Oficialul francez a spus că numai anul trecut au fost folosite circa 9 milioane de euro pentru repatrierea în România a circa 8.000 de țigani. Dintr-un calcul simplu, ar rezulta suma de peste 1.100 de euro pentru fiecare rom, bani care ar fi putut la fel de bine să fie folosiți pentru programe sociale de incluziune în societate a țiganilor. Comisia Europeană (CE), potrivit cadrului financiar actual (2007-2013), pune la dispoziția membrilor săi nu mai puțin de 347 miliarde de euro pentru programele din domeniul politicii de coeziune, concentrând această sumă către statele mai puțin dezvoltate și, implicit, pentru rezolvarea problemei de integrare socială a romilor care reprezintă 2% (circa 10 milioane de persoane) din cele aproximativ 500 milioane de cetățeni ai UE. Un raport al Centrului European pentru Drepturile Rromilor (ERRC) sublinia, în 2005, că romii din Franța (circa 500.000) sunt ținta unei discriminări ce atinge niveluri dramatice. Raportul nota că drepturile civile, politice, sociale și economice ale comunității sunt încălcate în mod frecvent. Documentul concluziona că autoritățile din „Hexagon“ eșuează în procesul de integrare a minorităților.
Proiecte reușite
Cu toate acestea, Franța a experimentat cu succes, în 2007, un proiect prin care 50 de familii de țigani români și bulgari din orașul Aubervilliers (Seine-Saint Denis) au primit locuințe sociale în schimbul unei chirii modice de 50 de euro. În schimb, romii au trebuit să meargă la cursuri de franceză, să își trimită copiii la școală și să își găsească locuri de muncă. De asemenea, orașul Lieusaint (departamentul Seine-et-Marne) a desfășurat, în 2002, un program care a inclus 39 de familii de romi. Cinci ani mai târziu, doar opt dintre ele nu erau în totalitate „integrate“, scria „Le Monde“.
