Acasă Actualitate Irinel Columbeanu turna la Securitate travestit în „Ivănescu”

Irinel Columbeanu turna la Securitate travestit în „Ivănescu”

DISTRIBUIȚI

Direcția de investigații din cadrul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat magistraților Curții de Apel București să constate calitatea de colaborator al fostei Securități a lui Irinel Columbeanu. Nota de constatare a fost înaintată Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, însoțită de întreaga documentație care a stat la baza întocmirii ei. Luat în evidența Secției de Contencios administrativ pe data de 26 aprilie 2013 dosarul lui Columbeanu nu a primit, încă, un prim termen de judecată.
Afacerist submediocru, îmbogățit practic peste noapte, Irinel Columbeanu ar fi putut să rămână exact ceea ce a fost și până acum: unul dintre cele mai penibile personaje ale lumii mondene din „târgul” Bucureștilor. ?ê?£i probabil că nimeni nu ar fi aflat absolut nimic despre această mârșăvie ascunsă în trecutul său dacă „Iri” ar fi respectat sfatul din bătrâni care spune să nu te scarpini cu furculița în fund, atunci când știi bine că ai hemoroizi. În cazul lui, jenanta maladie pe care, cu siguranță, și-ar fi dorit-o ascunsă de ochii lumii, este chiar propriul său trecut de turnător. Iar momentul în care a început să se „scarpine cu furculița” a fost cel în care, anul trecut, l-a pus dracul să candideze pentru postul de Primar al Capitalei. Întrebat de gazetarii unui cotidian central despre acest aspect neștiut, până acum, al biografiei sale, Irinel Columbeanu a refuzat să ofere detalii și a spus doar: „Am nevoie de timp să văd și eu despre ce este vorba”. Păi ce să mai vezi, nene, că doar știi bine ce ai făcut în tinerețea matale. La fel cum, dacă te-ar fi dus mintea, ar fi trebuit să fi aflat, până acum, că oricine candidează, fie și la o primărie de sat ori comună, este căutat „la dosar”.

Zero barat

Plin de ifose, ori doar bazându-se pe cine știe ce sprijin ocult, Adrian Irinel Columbeanu a anunțat anul trecut că va candida la alegerile locale din partea Partidului Popular și al Protecției Sociale. Iar potrivit procedurilor în vigoare, toți candidații la alegerile locale trebuie să depună la dosarul de candidat o declarație pe propria răspundere potrivit căreia au colaborat sau nu cu Securitatea. Apoi, declarația este verificată de CNSAS. Apoi, declarația lui Columbeanu, la fel ca toate celelalte, a fost depusă la Biroul Electoral al Municipiului București. A fost o decizie care l-a dus foarte aproape de limita Codului Penal. Conform acelorași proceduri, după vot, dosarele candidaților au fost transmise Tribunalului București. Dar chiar dacă atunci o fi declarat că nu a colaborat cu Securitatea, „Iri” nu poate fi trimis în judecată. Iar asta pentru că, în lipsa unei decizii a justiției, el s-ar putea ascunde în spatele argumentului că, la momentul semnării declarației pe propria răspundere, nu a considerat că notele lui informative i-ar putea aduce calitatea de colaborator al Securității. Calitate care, la fel ca și în cazul lui Dan Voiculescum, îi va fi „atestată” doar în urma unei decizii definitive a justiției. De fapt, această tevatură, care îi aduce doar bătaie de cap, și încă o terfelire a numelui, și așa destul de șifonat, a fost perfect inutilă. Oricât de mult l-ar fi văzut bucureștenii prin paginile presei de scandal, ori pe la televiziunile care i-au dedicat zeci de emisiuni, Irinel Columbeanu a reușit doar penibilul scor electoral de 0,1 la sută.

Turnătorii „fără număr, fără număr”

Nenumăratele lui apariții televizate, în cursul cărora „Iri” apărea mai ales cu nasul înfundat între țâțele Monicăi de unde apuca să mormăie doar „Mda” și „Îhî”, iar în zilele lui bune reușea și câte un „Aha, da, mișto!” ne-ar fi putut face să credem că „fondul principal de cuvinte” pe care este în stare să le folosească se reduce doar la aceste câteva cuvinte și interjecții. Documentele CNSAS par a demonstra însă că, la tinerețe, Columbeanu era cu mult mai vorbăreț. Conform documentelor ajunse acum pe masa magistraților de la Curtea de apel București, Irinel Columbeanu a fost recrutat de Securitatea Municipiului București, cu aprobare de la pastudent dar și ghid ONT. Colaborarea cu el a durat până în anul 1988, când s-a renunțat la el după ce „tovarășii” au constat că el folosește, în interes personal, relația pe care o avea cu „Organul”. Potrivit ofițerului de securitate care l-a coordonat, în cei opt ani de „cooperare” Irinel Columbeanu a furnizat, în total 118 materiale informative care, astăzi, nu se mai regăsesc însă, în totalitate, în dosarul trimis de CNSAS în instanță. Așadar, el era, pe atunci, deosebit de vorbăreț și a turnat pe toată lumea. „Ascuns” în spatele numelui conspirativ „Ivănescu” el și-a turnat atât colegii de facultate cât și persoanele cu care venea în contact în cursul activității sale de ghid ONT. Conform unor informații apărute, ieri, în presă, pe lista persoanelor turnate de „Ivănescu” la Securitate s-au numărat și creatoarea de modă Doina Levintza și Dan Coma, soțul acesteia. În notele lui informative, „Iri” spunea despre aceștia că „nu sunt atașați politicii dusă de regimul nostru”. Iar despre unul dintre străinii veniți cândva în România socialistă a „raportat” că: „Era foarte curios să afle starea de spirit a poporului român, situația alimentară sau orice alt subiect și să umfle și să defăimeze turismul și regimul nostru. Folosea orice defect din activitatea turistică pentru a face comentarii ostile și avea mereu teama că este ascultată de Securitate.” Surse judiciare au declarat pentru presă că, pe lista persoanelor despre care Columbeanu, alias „Ivănescu” a dat note informative se numără și un anume Radu Dimofte, despre care investigatorii de la CNSAS nu au reușit să stabilească, însă, dacă este omul de afaceri care deține, acum, alături de alți parteneri, Băneasa Investment.

Ce se naște din pisică…

Irinel Columbeanu are o singură calitate: este fiul lui tata. Iar asta este deosebit de important, când tata se numește Ion Columbeanu, fost mare mahăr în Partidul Comunist, fost șef de protocol, în toate guvernele României, de la Gheorghiu Dej, la Ceaușescu și până de curând în perioada „post-decembristă”. Iar asta pentru că a rezistat la Palatul Victoria și  după Revoluție, între iunie – octombrie 1990, dar și între decembrie 1992 și decembrie 1996, în guvernele conduse de Petre Roman, respectiv Nicolae Văcăroiu. Un personaj uns cu toate „alifiile” politice, despre care s-a tot spus că ar sta în spatele averii pe care o toacă acum odrasla lui,  penibilul „Iri”.

Vasile Surcel

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.