Acasă Actualitate La noi, Justiția e și oarbă și paralitică

La noi, Justiția e și oarbă și paralitică

DISTRIBUIȚI

Procese târâte prin instanțe decenii la rând

Zilele trecute, reprezentanții judecătorilor din cadrul CSM au aprobat, cu unanimitate de voturi, sesizarea inspecției juridice care să ia în discuție declarațiile critice pe care Daniel Morar, șeful DNA le-a făcut la adresa Înaltei Curți de Casație și Justiție, într-o emisiune televizată. În schimb, procurorii membrii în CSM au votat în bloc împotriva acestei decizii. Acest nou episod al războiului surd, de gherilă, purtat, de ani de zile, între judecători și procurori, s-a declanșat în urma unei solicitări depuse de către Mircea Aron, judecător la Înalta Curte de Casație și Justiție. În cadrul ședinței de plen, Aron a declarat că are și mandatul vocalei judecătoare Mona Pivniceru, colega sa de la instanța supremă.
În sesizarea sa, judecătorul ICCJ menționa: „Colegiul de conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție, întrunit în ședința din 13 octombrie 2011, își ex­pri­mă indignarea cu privire la co­men­ta­riile formulate, într-o emisiune de televi­ziune, de domnul Daniel Morar, procuror șef al DNA, referitoare la corectitudinea hotărârilor judecătorești și pregătirea profesională a judecătorilor instanței supreme, deși funcția pe care o deține nu îl îndreptățește să facă astfel de judecăți de valoare“. Sesizarea instanței supreme mai menționează: „Remarcăm, totodată, că aceste comentarii au accentuat, în mod nejustificat, decredibilizarea activității instanței supreme în opinia publică, dat fiind că au fost făcute într-un moment în care imaginea acestei instanțe are de suferit prin începerea urmăririi penale față de doi judecători”. Asta de parcă jus­tiția românească s-ar bucura de vreo mare încredere a cuiva, atât din țară cât și din străinătate. Ori de parcă DNA, sau ori­ci­ne altcineva, ar avea vreo vină că, la mai puțin de un an după cazul judecătorului Florin Costiniu, instanța supremă este zguduită de un nou scandal de corupție. Un scandal care confirmă acuzațiile pe care organismele internaționale ni le aduc, permanent, în legătură cu starea și „mersul” justiției noastre. Justiție care în afară de faptul că este oarbă, așa cum ne-o prezintă iconografia clasică, mai este și paralitică, nefiind în stare să se miște mai repede decât un melc răpus de plictiseală.

Inventarul făcut de CSM

Consiliul Superior al Magistraturii, același for suprem care coordonează activitatea justiției, identic cu CSM-ul care a preluat și va pune în discuție văicărelile judecătorilor de la Înalta Curte de Casație și Justiție a anunțat, prin gura președintelui Horațiu Dumbravă, iar datele privitoare la viteza cu care funcționează justiția noastră nu au fost scoase din buzunar de către șeful CSM ci provin dintr-un document oficial. Concret, este vorba despre „Raportul privind monitorizarea la nivelul Inspecției Judiciare de pe lângă Plenul Consiliului Superior al Magistraturii, a dosarelor mai vechi de un an, în sistemul judiciar”. Care a fost întocmit în vederea stabilirii unui termen la Secția pentru judecători din cadrul CSM. Semnat de Inspectorul șef judecător Mihaela Carmen Tropcea, acest document men­țio­nea­ză în preambulul său că „Verificările au fost realizate de către inspectori repartizați pe Curțile de Apel din țară dar au coborât până la bază, la nivelul jude­că­to­riilor. Invocând atât „com­plexi­ta­tea ac­ti­vității sale cât și lipsa resurselor umane” Înalta Curte de Casație și Justiție a so­li­ci­tat să fie păsuită în ceea ce privește pre­zen­tarea acestor date până pe 30.10.2011”. Iar concluziile acestui „inven­tar” sunt de-a dreptul dramatice. În România există 597 de procese care se târâie prin instanțe de mai mult de zece ani. Alte 4001 procese au o vechime cuprinsă între cinci și zece ani. Iar alte 131.000 de procese care se judecă de mai mult de un an. ?ê?£i, atenție, acestea cifre nu includ, deocamdată, procesele aflate pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sau al celorlalte instanțe instanțe unde se judecă dosarele de corupție. Horațiu Dumbravă, președintele CSM a anunțat: "Cu ocazia aceasta am discutat și despre dosarele de mare corupție, iar marțea viitoare așteptăm o notă a Inspecției Judiciare pentru a efectua verificări cu privire la toate dosarele de mare corupție, atât de pe rolul ÎCCJ, cât și a celorlalte instanțe. Așteptăm de la Inspecție ca veri­fi­carea să se axeze pe cauzele care au condus la această perioadă lungă de timp de soluționare a cauzelor".

Cel mai vechi proces din Europa

Până când Inspecția Judiciară a CSM va prezenta raportul său referitor la procesele târâite, ani și decenii la rând, prin sălile instanței supreme, ne per­mi­tem să reamintim cititorilor noștri, dar și tu­turor celor care ar trebui să facă ceva pentru bunul mers al paraliticei noastre justiții, câteva dintre cele mai vechi, dar și mai celebre dosare care, fie că au fost uitate de toată lumea, fie că au fost „șmenuite” de judecătorii protejați de atotputernica  inamovibilitate care pare a se lăbărța dincolo de timp și spațiu. Iar în această privință justiția noastră deține un adevărat record al ineficienței: pe rolul instanțelor noastre se judecă cel mai lung proces din toată Europa. Un proces des­pre care putem spune că a început în se­co­lul trecut, ba chiar în mileniul trecut. Un proces început prin 1983, în plin re­gim comunist, pe vremea lui Ceaușescu și care nu s-a încheiat nici până în zilele noas­tre, după 28 de ani petrecuți prin cu­li­sele tenebroase ale justiției românești. Este vorba despre procesul în care com­pa­nia română Metalexportimport se con­fruntă cu colosul german ThyssenKrupp, un conflict juridic declanșat în urma li­vră­rii unei mari cantități de tablă groasa derulată la începutul anilor  ’80 ai vea­cu­lui trecut, pe care furnizorul român Între­prinderea de Comerț Exterior MetalImportExport pretinde că nu i-a fost plătită de beneficiarul Otto Wolf, pres­chimbată între timp în ThyssenKrupp. Adusă la zi, valoarea mărfii – tablă groasă produsă la Combinatul Siderurgic Galați- este evaluată la aproape 50 de milioane de euro. Ce-i drept, în acest caz este vorba despre un dosar deosebit de com­plex care ne-ar putea aduce un loc, de nein­vidiat, în Cartea Recordurilor. Con­form unor informații care au circulat și în presa românească, o bună parte din vinovăția pentru tărăgănarea acestui proces „milenară ar reveni justiției noastre. Recent, o serie de judecători ai Secției Comerciale de la ÎCCJ care s-au ocupat de soarta acestui proces au fost recuzați, întrucât erau rude prin alianță cu avocații companiilor din grupul Thyssen! În alte cazuri, au fost recuzați pentru că aveau interese comune cu aceștia. Iar în această privință s-a vorbit despre fostul șef al Secției Comerciale de la ÎCCJ, judecătorul Gheorghe Buta, care a fost și membru al CSM, s-a angajat imediat după plecarea din magistratură la compania cuscrului sau, Gheorghe Mușat, reprezentantul Thyssen în proces. ?ê?£i, se pare că el nu a fost singurul.

Procese cu miză autohtonă

Este totuși posibil ca nesfârșita tărăgănare a acestui proces demn de Cartea Recordurilor să fie totuși motivată de complexitatea cauzei. Aceleași motiv nu mai poate fi însă invocat într-o serie de alte procese „autohtone”. Cine își amintește acum de „Motorola”, primul „tun” financiar post-decembrist? O afacere de corupție care a costat Armata și statul român peste opt milioane de dolari? Nu proces relativ simplu care, s-a tot „rostogolit” prin sălile de judecată ale instanței supreme, timp de peste un deceniu. Un deceniu de audieri, de amânări în vederea efectuării unor expertize financiar- contabile, de invocarea unor excepții și proceduri la capătul cărora judecătorii nu au mai putut condamna pe nimeni pentru că „faptele s-au prescris”.
Tot la fel s-au petrecut lucrurile cu majoritatea „proceselor Revoluției” sau cele ale „Mineriadelor”, lungite și prelungite și ele până când, cu câteva excepții notabile (generalii VAStănculesu și Mihai Chițac) mai nimeni nu  mai apucat să fie condamnat. Să mai amintim că și Sorin Ovidiu Vântu a scăpat până acum de pușcărie tot pentru că procesele lui s-au tot întins până la prescrierea faptelor. Iar dacă CSM ne tot promite o analiză a proceselor de mare corupție, poate va face ceva pentru ca să nu ajungem să aflăm că și  dosarele lui Adrian Năstase,  caltaboșii lui Decebal Traian Remeș, dosarele  lui „Felix-Mircea” Voiculescu s-au tot judecat până s-au prescris.

Vasile Surcel

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.