Acasă Actualitate Marius Petcu și Cosa Nostra sindicală

Marius Petcu și Cosa Nostra sindicală

DISTRIBUIȚI

Zilele acestea, arestarea unui important lider sindical, Marius Petcu, prins in flagrant cu spaga in gura, a devenit cap de afis.  Evident, previzibil, colegii sai, liderii de la alte sindicate, sustin ca este vorba despre o campanie de denigrare a sindicalistilor. Cat de corecti si cinstiti sunt toti liderii sindicali ce vitupereaza acum pe posturile TV pe tema prezumtiei de nevinovatie ignorand ca puslama de lider sindical a fost prins in flagrant delict? Ce dovada de vinovatie le va fi trebuind acestor oameni?
 
Acum intelegem mai bine de ce PSD se opunea cu atat de multa cerbicie frenetica la includerea declaratiilor de avere a sefilor de sindicat in cercetarea ANI. Si este mai usor de inteles mai ales declaratia mai veche a lui Marius Petcu izvorata din enervarea pricinuita de comentariile pe marginea averii personale a liderilor sindicali. „Ne-am scris declaratiile si le avem la sertar. Nu le-am trimis si nici nu va mai fi nevoie. La Camera Deputatilor s-a aprobat deja proiectul PSD, care ne scoate din lege. Acum este la Senat si daca trece si pe acolo si nu o sa mai fie nevoie sa le trimitem. Marii nostri adversari trebuie sa mai dea mult din picioare si sa-si roada unghiile, ca n-or sa le vada!”, spunea emfatic si sfidatorMarius Petcu, bazat cu speranta pe PSD-ul sau de suflet pentru a nu fi obligat pana la urma sa declare banii incasati ca spaga.
 
Acum, iata toata lumea s-a concentrat pe averea impresionanta a sindicalistului, cea scrisa ori ba in “declaratia de la sertar”, insa acumulata mai mult ca sigur prin coruptie, mai putin insa pe analiza sistemului corupt din care provine acesta, matricea aparatului sindical, instrument de control societal care se sprijina pe o intreaga serie de baroni sindicali dar si o suprastructura politica de sorginte socialista.
 
Controlul muncii si controlul banilor, produsul muncii a milioane de romani, au fost cedate pe viata, imediat dupa evenimentele dupa 1989, unei categorii aparte de personaje, care nu se afla deloc intamplator pe aceste pozitii de peste doua decenii, liderii sindicali care au organizat un fel de clan ce aduce aminte de alt gen de “sindicate”. Cosa Nostra este numele sub care a devenit cunoscut celebrul sindicat al familiilor criminale din Statele Unite. Cartelul sindical din Romania este tot un fel de caracatita a spagarilor, insa s-ar compara mai degraba cu un clan al ciorditorilor din buzunarele “oamenilor muncii de la sate si orase” reuniti intr-o forma balcanica de Cammora sindicala.
 
Pana la actualul Cod al Muncii fraierii de oameni ai muncii cotizau la venitul enorm al sindicatelor fie ca vroiau fie ca nu. Daca era sindicalist, omului muncii i se oprea 1% din venitul brut-nici macar din net, iar daca nu era sindicalist tot i se oprea 14-15 ron.  Conform Contractul Colectiv de Munca Unic la Nivel National, valabil 2007 – 2010 era stipulat faptul ca salariatii care nu sunt membri de sindicat platesc cotizatie 1% din salariu de baza – o forma de bagare a mainii in buzunarul salariatului a carui optiune liber exprimata a fost sa nu adere la organizatia de sindicat.
 
Mana a fost bagata adanc in buzunarul oamenilor muncii, iar o avere de sute de milioane de euro anual este administrata astfel de liderii ca Petcu, se se scalda in opulenta, sfidand cu nesimitire pulimea muncitorilor cu mainile – hand job-eri, care la final nu se aleg cu nimic, decat cu stropii aruncati pe fata de limuzinele de lux ale liderilor sindicali, care baga goneta, la relaxare si SPA, catre domeniile lui SOV, un fel de Tatuc de sindicalisti, ce jinduieste la averea, cata a mai ramas, a fostului UGSR. Cei 2,5 milioane de angajati romani care platesc in fiecare luna cate 1% din salariul brut pentru a fi membri de sindicat aduc in buzunarele sindicalistilor din cele mai mari confederatii cate 150 de milioane de euro anual.
 
Calitatea de lider sindical este asimilata in Romania apartenentei la un soi de ordin dinastic, unii dintre lideri sindicali fiind comparabili, ca vechime pe scaun, doar cu Mugur Isarescu, pus sef ad vitaem peste banii Romaniei tot de un un fel ordin. Liderii celor cinci sindicate membre CES sunt eterni la conducerea confederatiilor, avand in vedere ca majoritatea au ocupat aceasta functie de 10-20 de ani, sindicate care si-au impartit un patrimoniu de 2,3 mld. dolari si mai mult de 21.000 de imobile provenite din destramarea sindicatului-mamut UGSR, care avea peste 8 milioane de membri.
 
Personaje ca Marius Petcu si alti lideri sindicali controleaza autoritar un numar urias de romani, mai exact romanii care produc inca, aici in Romania, destul de putini comparativ cu suma oamenilor muncii de acum 20 de ani, mai ales dupa ce insusi presedintele tarii a recomandat populatiei sa se care la munca pe alte meleaguri si sa lasa Romania altora.
 
Un alt presedinte, Ion Iliescu, a fost nu doar tatucul complotului moscovit care urmarea sa ofere Romania altora si sa populeze tara, la varf, cu beneficiarii turismului cu tancurile sosite din stepa Rusiei ci si Tatucul sistemului sindical, reprezentat de belferii de astazi de teapa lui Marius Petcu & comp.
 
Problema sindicala in topul atentiei lui Iliescu, imediat dupa uciderea lui Ceausescu
 
Inca din data de 25 decembrie 1989, imediat dupa anuntarea la TVR a executarii lui  Ceausescu, la ora 20.45, primul gand care l-a traversat pe Ion Iliescu, a fost gandul la sindicate. Intens excitat si energizat de uciderea sotilor Ceausescu – cei care i-au fost de fapt parinti adoptivi – Ion Iliescu, suflecandu-si manecile gospodareste, s-a apucat de treaba si a emis un Ordin, la ora 21.39 catre marile unitati militare, prin care controla de fapt la nivel teritorial “revolutia” in progres. Generalul maior Iosif Rus, seful Aviatiei Militare consemna in Jurnalul de lupta al marii unitati nota telefonica receptionata de la Tataia Ilici, in care se preciza, chiar de la inceput cum va sta treaba, dupa uciderea lui Ceausescu, cel care doar a “intinat idealurile nobile ale socialismului”, conform afirmatiei epocale a lui Ion Iliescu.
 
La punctul 2 a Ordinului lui Iliescu se stabilea ca: “Toti activistii de partid raman in functiile actuale si isi continua munca”…iar la punctul imediat urmator, punctul 3 se specifica: “Cotizatia de partid, UTC si sindicat se strange si se preda in conturile de pana acum”.
 
Asadar problematica sindicala, a activistilor de partid si chestiunea banilor si a conturilor erau preocuparile primordiale ale lui Ion Iliescu, imediat dupa ce si-a indeplinit sarcina numarul unu trasata de Moscova – lichidarea parintilor sai adoptivi.
 
Intreg sistemul de putere moscovit edificat imediat dupa decembrie 1989 a avut in vizor controlul fortei de munca, a averii oamenilor muncii, deoarece prima etapa a instaturarii noii puteri era aceea a jafului absolut si total, in scopul risipirii si inhatarii patrimoniului de munca al unor intregi generatii de romani. Chestiune de care Iliescu, inzestrat cu o ubicuitate paranormala s-a achitat pe deplin pana astazi, ramanand totusi inca niste treburi de rezolvat, solul, subsolul, aurul, pe care le vor amaneta pe veci – altora – urmasii FSN-ului sau risipiti in toate partidele.
 
Organizatia Frontului Salvarii Nationale a lui Ilici a avut o baza esentiala – sindicatele, cele care au substantializat voturile a milioane de romani, convinsi prin forta hipnotica a sloganului salvarii ca Frontul le va aduce bunastarea si ca daca “Iliescu apare soarele rasare” si iese de o fotosinteza si in curtea lor (remember sloganul meteoric al FSN). Frontul le-a adus inrobirea, bunastarea s-a directionat exclusiv catre liderii sindicali, interfata a sistemului controlat de “activistii de partid care raman in funcțiile actuale si isi continua munca” – pentru a-l cita tot pe Ion Iliescu si ordinul sau emis la cateva minute dupa anuntarea publica a lichidarii lui Ceausescu.
 
Undergroundul sindical a reprezentat reteaua subterana a vaselor comunicante prin care s-au drenat voturile masei de romani ce au livrat puterea Aparatului politic de coloratura socialista condus la varf de activistii lui Ion Iliescu, care si-au continuat munca cu brio, imbracand ba salopeta muncitoreasca, la misto, ba costumul Armani de ministru, cum este cazul lui “Roni” – Miron Mitrea, nasul care a livrat mostenirea giganticei retele a Fratiei, finului sau Marius Petcu dovedit acum de Parchet drept un epigon flatulent, discipolas second hand, opinca veleitara a marelui Roni, cel neprins in flagrant niciodata, ca un prostalau. Pentru cine a uitat inceputurile lui Mitrea, este relevanta poate mentionarea legaturii sale ombilicale din trecutul lansarii sale publice, cu Mircea Popa, cel care de fapt este autenticul intemeietor al Fratiei, documentat inainte de ’89, ca si Ion Iliescu, ca agent sovietic de celebra 0110 a DSS.
 
Cartelul mafiot sindical
 
Pana vor capata insa imunitatea data de functia de parlamentar, de care s-au bucurat deja sau inca se bucura fosti lideri sindicali precum Miron Mitrea, Ion Radoi, Victor Ciorbea, Georgiu Gingaras, Ioan Andrei, Dumitru Chirita, Elena Sporea, Pavel Todoran, Marian Sarbu, Matei Bratianu etc. etc., boierii lui Vintu lupta pentru improprietarire. Lupta pentru uriasul patrimoniu al UGSR, care se ridica la peste doua miliarde de euro, dar si pentru a legaliza fraudarea unei parti insemnate a acestui patrimoniu. Citez din acncheta scrisa de colegul Dan Badea tot in Curentul, recent. “Daca cineva ar verifica modul in care a fost jefuit, in ultimele doua decenii, patrimoniul fostei UGSR de catre liderii marilor confederatii sindicale (Ciorbea, Mitrea, Hossu, Todoran, Costin etc.), ar constata ca  majoritatea dintre ei sunt pasibili de puscarie. Iata de ce, de trei ani, ei se chinuie sa legalizeze furtul comis si sa preia ce a mai ramas de furat. Si pentru ca puterea actuala s-a opus si se opune improprietaririi lor, puterea trebuie schimbata.
 
Pentru ca arhiva sindicatelor comuniste a fost si a ramas ascunsa in seifurile CNSLR Fratia, iar cele mai mari furturi au fost comise tot de liderii Fratia, este de inteles de ce nimeni nu stie care este patrimoniul real al UGSR. Presa a semnalat deja cateva componente ale acestei uriase averi adunate in secolul trecut, dar niciodata n-a fost prezentata o situatie exacta privind zestrea imobiliara a sindicatelor. In ianuarie 1990 ea era compusa, printre altele, din 4,7 miliarde de lei (330 milioane de dolari) si 2 milioane de dolari in conturi la BNR si BRCE, 21.000 de imobile din care 55 case de cultura, 19 cluburi sindicale, 17 case de odihna si tratament cu peste 25 de mii de locuri de cazare in 17 statiuni, hoteluri, vile, sedii, peste 400 de apartamente, garaje, 4.920 de baze sportive, 98 de sali de sport, stadioane, 145 bazine de inot, 42 de bazine nautice, complexe sanatoriale, 50 de crese si gradinite etc. etc.
 
Nu se stie ce a mai ramas din toate acele imobile deoarece inventarul lor este ascuns de doua decenii de catre urmasii lui Ciorbea si Mitrea in speranta ca prin lege isi vor sterge urmele. Mai intai, liderii marilor confederatii sindicale aparute la inceputul lui 1990 si-au impartit banii din conturile UGSR, cele peste 330 milioane de dolari. Cei care au participat la impartirea prazii au fost, cum au dezvaluit recent reporterii PRO TV, Victor Ciorbea – liderul CNSLR -, Miron Mitrea – lider CSI Fratia – si Bogdan Hossu, liderul Cartel Alfa. CNSLR a primit 1,14 miliarde de lei si 1, 01 milioane USD, Fratia – 820 milioane de lei si 580,47 mii USD si Cartel Alfa – 667 milioane de lei si 558,1 mii USD. In conturi au ramas atunci, „in indiviziune“, 770,4 milioane de lei si 558,2 mii USD, bani care aveau sa dispara si ei la fel de rapid in conturile marilor confederatii.
 
Dupa jefuirea conturilor, au urmat imobilele. S-au vandut, ilegal, sute de apartamente, la preturi modice, desi ele nu erau proprietatea celor care le vindeau. Apoi au fost vandute diverse sedii, case de cultura sau hoteluri in aceleasi conditii ilegale, multe dintre ele chiar prin sfidarea flagranta a legii”.
 
O fauna suprarealista populeaza centralele sindicale – dihori cu sepcute muncitoresti, coropisnite speculative ale muncii amaratilor, hiene puse pe inhatat avere care nu fac decat sa dea din gura perpetuu, in principal si mai ales pe postul tv fondat la vedere de sindicalisti, Realitatea TV a lui Vitalie Dobanda, born in URSS si SOV, nascut de o florareasa vanzatoare de seminte. In calitate de administratori liderii sindicali s-au ales si cu dosare penale pentru evaziune fiscala, inclusiv Petcu, care dealtfel intoarce banii cu lopata. 
 
Sindicalismul in Romania – trai pe vatrai
 
Marius Petcu este coproprietar al unui teren agricol de 52.700 de metri patrati din judetul Teleorman, din care detine o treime prin mostenire dar a mai cumparat si alte trei terenuri, din care doua intravilan, in judetul Ilfov si in Bucuresti, si unul agricol, in Snagov, iar sotia sa, Claudia Petcu, este coproprietar al unui teren intravilan in Ilfov.
 
Familia Petcu are casa de vacanta in judetul Ilfov si una de locuit in Bucuresti, iar sotia mai detine si inca un apartament in Capitala, iar la bunurile de familie se mai adauga  vreo trei masini, "bunuri diverse si ceasuri" in valoare de 10.000 de euro, precum si tablouri si icoane de 10.000 de euro, zece conturi si depozite bancare, dintre care trei in euro – in valoare totala de aproape 59.000 si restul in lei – de peste 418.000 pe numele capului de familie, la care se mai adauga alte zece conturi si depozite bancare, din care un fond de asigurari de viata – de peste 10.000 de lei, doua conturi in euro – de peste 100.000, unul in dolari – de peste 10.000 si sase in lei – de aproximativ 270.000, pe numele sotiei lui Marius Petcu.
 
Familia produce la greu pentru a umple cele 20 de conturi si depozite bancare. Petcu are un salariu anual de aproape 130.000 de lei in calitate de presedinte al Federatiei Sanitas, aproape 87.000 de lei la CNSLR-Fratia, 8.700 de lei ca presedinte al IESS, peste 82.000 de lei ca presedinte de onoare al OAMMR, peste 14.000 de lei ca membru al consiliului administrativ la Sind Romania si peste 35.000 de lei ca membru in consiliul administrativ la Realitatea Media. De asemenea, sotia sa a castigat intr-un an peste 82.000 de lei in calitate de secretar general al Federatiei Sanitas si peste 5.500 de lei ca vicepresedinte al CNSLR-Fratia. Nici banii europeni nu le put sindicalistilor. Petcu, businessman actionar in vreo cinci firme si ocupat nu doar de administrarea firmelor din trustul Realitatea al lui Sorin Ovidiu Vintu, ci si de malaiul europenesc, a mai beneficiat de castiguri de aproape 150.000 de lei cu doua proiecte finantate din fonduri europene, iar sotia sa a incasat si ea peste 61.000 de lei printr-un proiect cu finantare europeana pentru Federatia Sanitas.
 
In declaratia de avere a lui Petcu mai apare o „atentie“ de 180.000 de euro primita in 2007 de la prietenii Vintu-Luca, via PSV Company (fosta Petromservice), cu titlu de datorie pe termen lung (15 ani). In realitate, asa cum declara lichidatorul PSV Company, „datoria“ este de fapt echivalentul lucrarilor de constructie a vilei lui Petcu, din Bucuresti, lucrari realizate in perioada 2007-2008 de firma cuplului Vintu-Luca.
 
Liderii marilor confederatii sindicale din Romania, unii dintre ei cu dosare de evaziune fiscala – Liviu Luca, Marius Petcu, Dumitru Costin, Iacob Baciu, Achille Dutu si Ion Popescu sunt cei care administrau societatea Realitatea TV, a lui SOV, restanta la plata datoriilor catre stat, stat pe care Sorin Ovidiu Vintu nu da doua parale. Peste 1,5 milioane de salariati sunt condusi si manipulati din punct de vedere sindical de catre acesti administratori rau-platnici.
 
Marius Petcu – presedinte al CNSLR FRATIA, unde functioneaza la varf si nevasta, Claudia Petcu, inscrisa in 2008, in cursa electorala, din partea PSD-PC, in Colegiul 8 pentru Camera Deputatilor din sectorul 2 – se lauda cu 800.000 de membri, Iacob Baciu este presedintele Confederatiei Sindicatelor Democrate din Romania, in care se regasesc majoritatea cadrelor didactice, Presedintele Federatiei Sindicatelor din Chimie si Petrochimie, Achille Dutu are pe mana 65 de sindicate cu 40.000 de membri, Dumitru Costin – presedinte Blocul National Sindical, 500.000 de membri, Liviu Luca – presedinte FSLI Petrom, si Ion Popescu – presedintele Confederatiei Sindicale „Meridian”, aduna aproximativ 200.000 de membri.
 
Bietii sindicalisti se dau de ceasul mortii ca vor salarii mai mari, dar insisi sefii lor, organizatorii grevelor si mitingurilor socialist-pesediste, nu au catadicsit sa dispuna platile catre bugetul statului, de unde banii ar trebui sa ajunga la bugetarii amarati care beneficiaza de contact cu sefii doar prin luneta masinilor de lux, sau la oha, la cate un miting unde barosanii de lideri sindicali se fac ca vin pe jos, ca masele.
 
Lideri sindicali de fapt doar cu numele, ca pe fond “liderii” s-au ocupat cu furatul din drepturile pensionarilor, prin administrarea ilegala a patrimoniului UGSR, patrimoniu pentru care au contribuit actualii pensionari (cu exceptia celor cu pensii speciale) si nu liderii de sindicat. O buna parte din durdulii lideri sindicali, se adapa la randul lor de la Vintu (care ii umecteaza prin batista) si de la PSD (prin sacosa).
 
De exemplu liderul BNS, Dumitru Costin, a avut anul trecut cele mai mari castiguri din intreaga miscare sindicala, asa cum rezulta din declaratiile de avere depuse pana in prezent: 240.000 de lei. Ca presedinte al BNS, a incasat un salariu anual de 17.975 de lei. A fost si manager al unui proiect derulat de BNS: inca 140.000 de lei. Este de asemenea membru in mai multe Consilii de Administratie: la Casa Nationala de Sanatate (CNAS), de unde a primit inca 10.400 de lei, la Realitatea Media (35.427 de lei), la Federatia Romana de Fotbal (21.420 de lei) si la Asociatia Fotbalistilor Amatori si Nonamatori (14.323 de lei).
 
Acelasi sindicalist Dumitru Costin, cel cu datoria la buget de milioane de euro, via Realitatea lui SOV, era cica oripilat ca nu are guvernul bani pentru salariile bugetarilor – “este treaba lor sa gaseasca solutii”. Ipocrizia unuia dintre cei mai bogati lideri sindicali aduce aminte de ipocrizia maestrului sau Sorin Ovidiu Vintu cel care recomanda statului sa se intareasca daca nu vrea sa fie parlit la buzunare de ciorditori de teapa sa.
 
Pana sa se intareasca statul cu adevarat va mai dura, probabil, dar vom sti sigur ca s-a intarit organul statului abia cand vom vedea la puscarie toata fauna pomenita mai sus, nu doar pe micro-bastanul de buzunar al lui Sorin Ovidiu Vintu, Marius Petcu.George Roncea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.