Acasă Actualitate MISA acuză: soția lui Victor Ciorbea – agent al represiunii comuniste

MISA acuză: soția lui Victor Ciorbea – agent al represiunii comuniste

DISTRIBUIȚI

„Solicităm redacției Curentul să lase în pace MISA în această campanie electorală ”. Aceste câteva cuvinte, pe cât de incoerente, pe atât de ultimative în intenția lor, încheie textul unui document pe care subtilii, rafinații și veșnic însetații „degustători” de urină încolonați, disciplinat și cuminte în rândurile MISA, ni l-au trimis la scurt timp după ce ziarul nostru a publicat un articol referitor la liderul lor spiritual, Gregorian Bivolaru. Concret este vorba despre un articol dedicat, aproape exclusiv faptului că, pe vremea regimului comunist, fostul procuror Lacrima Ciorbea l-a trimis, cu forța, la balamuc pe mentorul lor,  „guru” Grig. Confirmând faptul că „gura bate <<gurul>>”, ucenicii lui Bivolaru se vaită că toată lumea asta are ceva cu ei și îi persecută. Fără să fi buchisit cu atenție articolul nostru ei se lamentează aproape plângându-și în pumni: „… vă semnalăm grava omisiune a acestui articol: faptul că există un verdict judecătoresc definitiv care atestă faptul că atât condamnările, cât și internarea psihiatrică a lui Gregorian Bivolaru din timpul regimului comunist sunt în realitate persecuții politice. Acest verdict definitiv este incontestabil – informațiile sunt accesibile presei, pe site-ul yogaesoteric.net și pe siteul gregorianbivolaru.net. Ori, prezentarea acestui detaliu esențial schimbă cu totul faptele în discuție, iar omisiunea sa din articol este o eroare jurnalistică impardonabilă”. Băi fii ai durerii și copii din flori ai Nirvanei, înainte de a vă apuca de criticat, încercați și cu urina unui consumator de morcovi: zice lumea că rădăcinoasa asta sporește acuitatea vederii. Dar, ce-i drept, nu ajută chiar până la capăt și nu învață pe nimeni și să pricepeți un text. Zicem asta pentru că în articolul nostru se spune clar, negru pe alb: „Decizia din recurs a fost definitivă, iar asupra ei s-a pronunțat de abia în februarie 2012 Curtea de Apel București, care a arătat că toate condamnările primite de Bivolaru înainte de 1989 au avut caracter politic”. Iar de aici rezultă că Gregorian Bivolaru a fost, cândva, o victimă a persecuțiilor puse în mișcare de poliția politică a regimului comunist. Iar dacă justiția a spus asta, printr-o decizie definitivă, înseamnă că așa și este.

Poliția politică

Abia după 1990 a început să se afle că arestările politice instrumentate de puterea comunistă erau „mascate”, adeseori, sub acuzații de natură penală. La fel cum, tot atunci s-a vorbit „la liber” despre unele dintre cele mai monstruoase crime comise de Securitate prin intermediul justiției: internarea forțată la balamuc, a unora dintre cei considerați „dușmani de clasă”. Adică a celora care deranjau, fie și cât negru sub unghie, procesul de „făurire a omului nou, socialist”. Anul acesta, justiția noastră democratică a decis că Bivolaru este, și el, una dintre victimele acelei justiții perverse. Textul trimis de către cei de la MISA are, totuși, meritul de a ne fi reamintit aceste practici cumplite. Dar ne-a și pus să privim, încă odată și cu atenție sporită, la instituția care le-a pus, atunci în practică. Este vorba despre Procuratura Municipiului București care a cerut Judecătoriei Sectorului 1, pe 17 august 1989, să dispună „internarea medicală a făptuitorului Gregorian Bivolaru, întrucât acesta este bolnav psihic și se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate”. Dar, după cum se știe deja, de asemenea dosare „sensibile” aveau dreptul să se ocupe doar anumiți magistrați, procurori și judecători agreați de partid și de Securitate. De fapt, decizia de internare a lui Bivolaru într-o clinică de psihiatrie este un act clar de „poliție politică”. Un act comis, după cum rezultă din documente, de procurorul Lacrima Ciorbea. Vă sună cunoscut numele? Ei bine da, este soția guralivului Victor Ciorbea, îl știți, cel care zbiară din toți rărunchii și cu ochii beliți că „Țara moareee de foaaaameee!”. Doamna Lacrima, cea care, în ultimele luni ale regimului comunist a comis această faptă cu certă conotație de poliție politică este acum avocat în cabinetul de specialitate pe care îl împarte cu soțul său. Dar, din CV-ul său, rezultă că, doamna respectivă, care nu a fost acuzată niciodată de comiterea unor acte de poliție politică, a îndeplinit funcția de procuror între anii 1978 și până în democraticul an 1996. Decizia emisă de Curtea de Apel București, în februarie 2012 spune clar că Gregorian Bivolaru este, ne place sau nu, o victimă a poliției politice comuniste. De fapt, acum puțină lume mai știe că și guralivul său soț a servit și el, probabil la fel de sârguincios, aceeași justiție comunistă: între 1979 și 1984 a fost judecător specializat în cauze civile, la Judecătoria Sectorului 5, București. După care, probabil bazat și el pe un dosar de cadre „beton” a ajuns în Parchetul General unde, între 1984 și 1987, a fost procuror în cadrul Direcției pentru cauze civile. Dar trecutul nu l-a împiedicat ca, după decembrie 1989 să „năpârlească” brusc și să se preschimbe într-un ditamai țărănistul care acum vrea să ne demonstreze că este mai patriot și mai radical decât însuși Iuliu Maniu. Cam asta ar fi, pe scurt, lecția de istorie recentă pe care ne-a reamintit-o textul primit de la MISA. Doamna fost procuror Lacrima Ciorbea a comis cândva, minimum un act de poliție politică: cel îndreptat împotriva lui Gregorian Bivolaru. Motiv pentru care poate că cineva, ori cine ar fi, ar trebui să se autosesizeze.

Să auzim numai de bine

În textul primit de la MISA, ni se reproșează că am prezentat câteva detalii privitoare la anumite pratici spirituale despre care vorbesc procurorii cale l-au trimis în judecată pe liderul lor spiritual. Sunt informații publice legate de fapte care vor fi elucidate de magistrați. Așa că, voi „fii neînțărcați ai Nirvanei”, dacă aveți ceva de reproșat, băteți-le obrazul procurorilor anchetatori, căci ei ni le-au adus la cunoștință. Presa este  doar „paratrăsnetul” prin intermediul căruia aceste informații ajung la urechile opiniei publice. În rest, numai de bine. Motiv pentru care vom încheia voios, adresându-le bunilor prieteni de la MISA, străvechiul salut al yoghinilor de pe malurile Dâmboviței: „Lucrul cel mai bun în viață: primul jet de dimineață”.

Vasile Surcel

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.