Acasă Actualitate Pe bune, la 24 de ani de la debutul Fenomenului Piața Universității

Pe bune, la 24 de ani de la debutul Fenomenului Piața Universității

DISTRIBUIȚI

De ani și ani se aude atâta gargară fie dulceagă fie vomitivă pe tema Piața Univeristății ca te apucă icterul. A venit, timpul fie și parțial să fie spuse unele lucruri, mai tranșant.
În urmă cu 24 de ani se contura o mișcare de rezistență împotriva agenturii KGB reprezentată la vedere de structurile FSN-ului moscovit al lui Ion Ilici Iliescu.
Mișcarea de rezistență se formase relativ ad-hoc încă din primele zile ale așa-zisei revoluții, imedit după Crăciun, când deja un număr de participanți cu arma în mână la evenimentele răsturnării lui Ceaușescu au înțeles că am scăpat de dracu’ și am dat de ta-su. Iliescu fusese huiduit deja după sinistrele sale discursuri din Piața Palatului și de la TVR, unde se manifestase ca un stalinist ce-i reproșa lui Ceaușescu că „întinase valorile socialismului” – atfel spus se abătuse doctrinar, căpătase accente naționale, și mai ales respingea Moscova.
 Au început să apară evidențele legăturilor clanului lui Ion Iliescu cu KGB și GRU, odată cu reactivarea generalului Militaru, Vasile Ionel, Caraman și alți 30 de generali prinși de UM 0110 că activau pentru serviciile rusești. S-a developat rapid și povestea „dizidenților”. Numeroase sedii ale Securității au fost atacate de agenți ai KGB deghizați în manifestanți iar cea mai atacată unitate a fost cea din perimetrul Sălii Palatului, Centrul de date unde se executa arhivarea electronică a fișelor și dosarelor secrete.
Cadrele KGB și GRU care au acționat în București au încercat din răsputeri să ajungă la sediile centrale ale contraspionajului pentru a puna ghiara pe dosarele agențilot lor, pentru a-i putea conspira și utiliza în continuare, încă mulți ani. Astfel dosarul lui Ion Iliescu a dispărut ca și dosarul actualului patriarh, recrutat în mod clar de la o vârstă fragedă, vârstă la care se plimba ca Vodă prin lobodă în toată lumea – asta deși arhivele Securității scoase la iveală în ultimii ani arată că absolut toți „turiștii” prin țări străine erau colaboratori ai organelor într-o formă sau alta. Alături de globetrrotterul nostru din fruntea BOR mai circulau mulți globe trotteri – de la Nicolae Manolescu la Nistorescu, Sergiu Nicolaescu, Tatulici, Andrei Pleșu, Dinescu și Ana Blandiana – aceasta din urmă pășise în 84 de orașe ale mapamondului, pe banii CC al UTC, după cum aprecia chiar ea într-o prefață a unei cărțulii subțirele de poezele, tipărită tot via PCR. Coincidență, globe trotterii devin imediat după ’89 vectori politici, factori de influență publică, lideri de organizații ale „societății civile” cică, șefi de publicații.
Aripa KGB a Securității a înfiltrat sistematic absolut tot, după ce au anihilat și ucis un număr de 35 de generali și colonei ce aveau tangență cu structura de contraspionaj adânc conspirată ce urmărea și fișa agenții KGB din România. Miza centrală era una politică, Iliescu urma să pună în aplicare un plan de sovietizare a României la care lucrase N.S Dumitru, un profesor, la o primă vedere, intromisionat la vârf în FSN, komisar clasic de ?ê?£tefan Gheorghiu. Proiectul pus pe hărtie l-am avut în fața ochilor – era un plan complet de organizare a României pe model URSS, cu perestroika cu tot dichisul. Îl obținuse Sorin Roșca Stănescu printr-o legătură din Ambasada Franței. Franța a conlucrat puternic cu URSS-ul împotriva României în perioada respectivă.
A reieșit foarte clar că șansele de îndeplinire a planului sovietic sunt cât se poate de viabile, mai ales datorită faptului că Iliesu și FSN-ul avea o imagine bună în exterior și cu sprijinul dizidenților de mucava creați tot de ruși – printre care la loc de cinste, se număra Andrei Pleșu actual prezidențiabil, anul acesta, la vremea aceea prezentat „afară” cu un delfin ce cântă duios la balalaică sau la muzicuță sau la orice, pe melodii suave inspirate de Ion Iliescu.
Singura posibilitate de ciobire a imaginii lui Ilici era scoaterea la lumină a adevăratelor sale însușiri de criminal sanguinar bolșevic, pe care mironositul le ascunde sub ipocrita înfățișare de comunist de omenie, cică. Astfel s-a născut proiectul unei mișcări de împotrivire ce a culminat cu ceea ce s-a numit mai apoi Fenomenul Piața Universității. Modelul manifestației a fost mai apoi preluat în întreaga lume, la Belgrad, la Sofia, în Georgia, în Ucraina, la  Chișinău – ba chiar a sărit pârleazul european și a trecut și la lumea arabă, – așa zisele primăveri au preluat până și simbolurile grafice și sloganele manifestațiilor anterioare.
Pentru cei de astăzi ce tot vor să intre ca un fum, ușor, ținându-se de mâini, în cei de ieri, ce nu mai sunt, mulți nu mai sunt, prezentăm cronologia evenimentelor anterioare Pieței Universității urmând în perioada următoare să venim cu noi detalii, la 24 de ani de la activare unei îndelungate mișcări de rezistență națională împotriva invadatorului străin.

Cronologia evenimentelor

21 Decembrie • După o demonstrație organizată de Ceaușescu, soldată cu proteste, pe străzile Capitalei tineretul demonstrează împotriva regimului comunist. Câteva mii de tineri, printre care numeroși studenți, se adună în Piața Universității, cerând înlăturarea regimului comunist, demisia conducerii statului, alegeri libere. Populația Capitalei este chemată la revoltă. Sunt ridicate baricade. Studenți ai Universității participă, alături de colegi de la alte instituții de învățământ superior, alături de elevi și de tineri bucureșteni, la demonstrația din Piața Universității.
22 Decembrie, dimineața • Sediul Comitetului Central al Partidului Comunist Român este deschis cu cheia unică, specială, a lui Ilian Vlad. Este luat cu asalt. Familia Ceaușescu fuge și, în aceeași zi, statul comunist se prăbușește.
22 Decembrie, după amiaza • Profitând de entuziasmul general gruparea KGB controlată (Ion Iliescu, Silviu Brucan, Petre Roman și alții) constituie Consiliul Frontului Salvării Naționale (CFSN). Prin intermediul televiziunii, ai cărei conducători acționează în complicitate cu agentura  moscovită a CFSN, Ion Iliescu și acoliții săi se autointitulează conducători ai "revoluției" și purtători de cuvânt ai insurgenților.
23-31 Decembrie • CFSN, sprijinit de TVR și de presă comunistă (trecută rapid de partea "revoluției"), se impune în opinia publică drept reprezentant al "revoluției", reușind să obțină adeziunea maselor populare • În facultățile Universității apar primele încercări de organizare.
23 Decembrie • La Universitatea din București, se mobilizează un grup de inițiativă și are loc înființarea unei organizații studențești naționale, cu numele "Liga Studenților". Se trece imediat la organizarea la nivel național, cu filiale la nivel de institut de învățământ superior.
25 Decembrie • Nicolae și Elena Ceaușescu sunt executați, după un simulacru de proces, în prezența reprezentanților CFSN – KGB.
26 Decembrie • Manifestație populară în Piața Palatului, cu o puternică participare studențească. Se cere recunoașterea Constituției din 1923 și anularea "constituțiilor" comuniste. Prin intermediul TVR, conducerea FSN dezinformează grav opinia publică, chemând populația capitalei să riposteze împotriva demonstranților, acuzați că ar fi "teroriști". • Este folosită Doina Cornea de către Silviu Brucan pentru a da greutate acuzelor de terorism lansate la adresa studenților monarhiști – sau care doreau pe fond întoarcerea României la matca sa autentică, România Regală.  Devine din ce în ce mai vizibilă adevărata orientare, neocomunistă, a FSN.
26-28 Decembrie • La apelul grupului pentru formarea Ligii Studenților se alătură numeroși colegi din diverse universități din București și din tară. Se organizează alegeri în urma cărora se adoptă primul statut al LS și sunt numite primele grupuri de reprezentanți provizorii. Primele filiale ale ligii: Universitatea din București, Institutul Agronomic București, Institutul de Marină Civilă Constanța, Institutul de Educație Fizică și Sport

București, Institutul de Subingineri Constanța

30 Decembrie • La apelul unui grup de inițiativă (aflat, cum se va dovedi ulterior, sub controlul CFSN), sunt invitați la Casa Studenților din București, reprezentanți ai organizațiilor studențești aflate în curs de constituire din mai multe centre universitare. Reprezentanții Sindicatului Liber Studențesc (SLS) din Institutul Politehnic București impun participarea unui "moderator" în persoana unui profesor de "filosofie" (de fapt de socialism științific), dl. N.S. Dumitru, personaj necunoscut la acea dată (el se va remarca ulterior ca prim-vicepresedinte al FSN și participant la invazia minerilor din iunie 1990). Obiectivul lui N.S. Dumitru și al grupului de presiune de la SLS era formarea unei confederații studențești naționale subordonate Frontului Salvării Naționale condus de Ion Iliescu și Petre Roman.

1990, debutul mișcării de reacție

Ianuarie • În București încep primele mitinguri împotriva "frontului", printre protestatari numărându-se numeroși membri ai Ligii Studenților. Apare primul număr al ziarului "Glasul", periodic al Ligii Studenților (Redactor-șef Sorin Drăgan, student Facultatea de Limbi Străine, Universitatea din București).
20 Ianuarie • O delegație a Ligii Studenților are un dialog cu conducerea FSN (Ion Iliescu, G-ral Nicolae Militaru, Petre Roman, Cazimir Ionescu). Ion Iliescu este invitat să participe la demonstrația din ziua următoare și să-și precizeze public poziția cu privire la orientarea ideologică a noului regim. CFSN respinge propunerile studenților de clarificare a atitudinii și orientării politice.
21 Ianuarie • Prima demonstrație organizată în Piața Universității, după Decembrie 1989. Cu prilejul trecerii a o lună de la insurecția din Decembrie, se comemorează sacrificiul tinerilor și se cere aflarea și pedepsirea vinovaților. Liga deschide pentru prima dată Balconul Universității.
28 Ianuarie • Liga Studenților participă la demonstrația inițiată de partidele istorice. • Doi reprezentanți ai ligii participă la negocierile purtate la sediul Guvernului care au dus la transformarea CFSN în Consiliul Provizoriu de Uniune Națională (CPUN). Februarie • La invitația Ligii Studenților din Târgu-Mures o delegație din București se deplasează la fața locului în vederea medierii conflictelor ivite în relația cu studenții etnici maghiari. Studenții de origine maghiară resping participarea la constituirea unor organizații studențești mixte, optând pentru formarea unei organizații proprii, pe baze etnice.
Februarie-Aprilie •  Se cere aflarea adevărului despre morții din Decembrie 89, sunt condamnate atitudinile neo-comuniste ale guvernanților, se cere o televiziune corectă, independentă.
18 Februarie • După demonstrația din Piața Victoriei, elemente rămase neidentificate înscenează un "atac" împotriva Guvernului, atac menit să inducă în eroare, încă odată, opinia publică. În urma demonstrației, unul din liderii LS, Octav Fărcășanu (Facultatea de Matematică) este arestat și închis. Va fi eliberat, după câteva săptămâni de detenție, în urma protestelor ligii și ale profesorilor Universității. Martie •
Martie – Puternice demonstrații de solidaritate cu populația română agresată în timpul luptelor de stradă din Tg. Mureș. La chemarea Ligii, mii de cetățeni ai Capitalei se alătură studenților, cerând autorităților sprijin pentru românii din Tg. Mureș, atacați de grupuri de extremiști maghiari.
Luna martie a fost momentul unei încercări de forță a Budapestei care a fost gata gata să rupă România. Coeziunea internă a societății românești ce s-a arătat pregătită să meargă la luptă a dat peste cap planurile complotiștilor.
În luna aprilie încep un lanț de proteste la adresa FSN ce vor aduna mase de bucureșteni în stradă. Scânteia era aprinsă era nevoie doar de oxigen…va (mai) urma..

George Roncea

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.