Sondajele demonstrează, încă odată că, după 23 de ani de democrație deșălată, românii cred mai curând în instituțiile de forță, decît în cele despre care li se tot spune că ar reprezenta esența democrației. De curând, informațiile furnizate de un sondaj realizat de INSCOP Research, realizat în perioada 21-28 februarie arată că 67 la sută dintre români au au „multă sau foarte multă” încredere în Biserică. Dar, conform unui scurt comentariu care detaliază rezultatele sondajului: „Unii respondenți nu fac, probabil, diferența între Biserică și Dumnezeu, deci nici diferența necesară dintre exprimarea încrederii în Biserică, respectiv a credinței în Dumnezeu. În plus, deși marea majoritate a subiecților sunt creștin-ortodocși, este de discutat în care dintre Biserici își exprimă încrederea persoanele de alte confesiuni.” Iată, așadar, un procent care, deși încă ridicat, ar putea demonstra, nu atât o înaltă spiritualitate ci, mai curând, ideea de subordonare față de o insituție compusă din oameni, (adeseori striviți de propriile lor slăbiciuni lumești) căreia i se recunoaște, totuși, „puterea” de vorbi și a judeca în locul, și în numele lui Dumnezeu. Fapt oarecum confirmat, fie și în mod indirect, de încrederea pe care 63 la sută dintre românii chestionați și-au exprimat-o față de Armată. Cei care au realizat acest ultim sondaj au menționat că „Totuși, în comparație cu anii precedenți, încrederea în Biserică și Armată s-a diminuat de la cote de 80-90 la sută, la actualul nivel, situat mult sub 70 la sută. În analiza lor, realizatorii sondajului menționează că „Biserica și Armata beneficiază de încrederea publicului în mod tradițional, fiind instituții cu care cetățenii nu au interacțiuni deranjante în mod curent.” Opinia lor pare a fi, însă, contrazisă de faptul că, într-o perioadă în care, la nivel declarativ, românii au o repulsie aproape patologică față de serviciile secrete, sondajul menționat a dezvăluit că SRI este cea de a treia instituție de forță în care „respondenții” au declarat că au încredere. Ce-i drept, nu toți ci doar 48 la sută. Cu adevărat ciudat este însă faptul că prea puțin „vizibilii” SRI-iști, care adeseori sunt acuzați că fac „poliție politică” sunt mai apreciați decât angajații Poliției, cei în care, deși se lovesc de ei pe toate drumurile, doar 47 la sută dintre românii chestionați au declarat că au încredere.
În rest, numai de bine: Primăria (dar nu se știe care anume) se află la egalitate de „puncte” cu DNA, apreciate de 45 la sută dintre respondenți. Iar SIE, altă instituție „de forță” depășește, cu doar două procente, cele 40 la sută cu care este creditat Guvernul. Guvern care, oricât l-ar fi lăudat Premierul că ar avea ADN-ul legii în sânge, se află, la egalitatea de scor cu mult hulita ANI, căreia toși USL-iștii ar dori să-i închidă gura definitiv.
Partea goală a paharului
Dar toate aceste procente apar impresionante doar în cazul în care ținem neapărat să privim numai „partea plină” a paharului. Pentru că, dacă îi luăm în calcul pe cei care au declarat că au „puțină și foarte puțină încredere” lucrurile arată cu totul altfel. În această privință, Președinției îi revin, în continuare 69 la sută dintre „voturi”. În schimb, 67 la sută dintre respondenți au declarat că au „puțină și foarte puțină încredere” în Parlament. Iar asta în condițiile în care, de fiecare dată în care prinde vreo clipă în care reușește să iasă din veșnica lui somnolență, Vodă „Căcărău” Antonescu ne tot bate la cap că Parlamentul este însăși esența democrației, sungurul loc în care poporul își poate apăra drepturile legitime. Un alt lucru interesant, pus în evidență de acest sondaj este faptul că persoanele cu studii primare manifestă un indice de încredere foarte mare în Biserică (circa 80 la sută), în timp ce persoanele cu studii superioare evaluează această instituție mai sever. Pe de altă parte, respondenții cu studii superioare au încredere mai mare în SRI și SIE decât celelalte categorii, dar mai mică în Poliție, comparativ cu populația cu studii medii și primare. Adică dacă „ai carte, ai parte”. Rămâne de văzut însă de ce anume „ai parte.”
Vasile Surcel
