Acasă Actualitate Tismăneanu se face că mușcă mâna lui Iliescu

Tismăneanu se face că mușcă mâna lui Iliescu

DISTRIBUIȚI

Culmea ipocriziei

Comemorarea coșmarului din 13-15 iunie 1990, când Iliescu, noii securiști din subordinea sa și ortacii chemați din Valea Jiului au transformat Bucureștii într-un haos plin de sânge și violență, a fost perturbată de comunistul-anticomunist Vladimir Tismăneanu, Volodea Tisminețchi pentru tovarăși. Într-o nouă operațiune de distragere a atenției opiniei publice de la crimele cu care Iliescu și-a umplut mâinile de sânge, Volodea Tisminețchi a ieșit, ieri, la Hotnews-RFI cu o nouă șarjă de intoxicări. Așa se face că Tismăneanu a anunțat că Institutul pentru Investigarea Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICMER), împreună cu Asociația 21 Decembrie vor face, până în toamnă, o nouă sesizare penală împotriva lui Ion Iliescu.
Pentru a distrage atenția de la adevăratele crime ale lui Iliescu și pentru a conduce ancheta în derizoriu în direcția unei fundături în această problemă, Tismăneanu a adăugat că în dosar ar putea să apară noi capete de acuzare, cum ar fi acțiuni pogromiste împotriva populației rome, dar și crime împotriva umanității. Reamintim că în dosarul mineriadei Ion Iliescu a primit neînceperea urmăririi penale în iunie 2009, pe motiv că unele fapte s-au prescris, iar altele n-au putut fi probate. În stilu-i caracteristic, cu multă gargară și puțină cunoaștere a legii, Tismăneanu a mai afirmat că va cere procurorului general al Romåniei, Laura Codruța Kovesi, și Parchetului General imprescriptibilitatea crimelor împotriva umanității. Numai că Tismăneanu nu știe că legea spune clar că „prescripția nu înlătură răspunderea penală în cazul infracțiunilor contra păcii și omenirii“. În concluzie, demersul lui este unul superficial și fără deznodămånt, deoarece crimele împotriva umanității oricum nu se prescriu, iar pista violențelor împotriva rromilor este futilă din moment ce minerii băteau, fără discriminare, pe oricine le pica în månă și nu veniseră cu gåndul să snopească în bătaie țigani. Țintele lor erau „golanii“ care îl puteau arunca de la putere pe emanatul Iliescu.

Atribuții extinse, spălare asiduă

Ca să poată „condamna“ și mai bine comunismul, Volodea Tisminețchi a reorganizat la începutul acestui an, IICMER, extinzåndu-și astfel domeniul de expertiză și asupra dosarului mineriadelor în scopul de a „pune pe picioare acest dosar care să deblocheze ceea ce s-a blocat vreme de atåția ani“, a declarat Tismăneanu. Acesta a declarat că acele crime comise la Mineriadă au fost „o anarhie organizată statal“ și că cei care au organizat-o trebuie să plătească. „Lucrul cel mai important în filozofia politică a democrației este că un regim politic democratic și un om politic are cea mai importantă obligație să protejeze viețile cetățenilor. Ceea ce au făcut Ion Iliescu,  Petre Roman și ceilalți este că au pus în pericol viețile cetățenilor. Și asta-i un lucru pe care un tribunal trebuie să-l ia în considerație“, a declarat profitorul tuturor regimurilor, Vladimir Tismăneanu, care caută o nouă modalitate de a justifica existanța instituției pe care o conduce în căutarea de noi finanțări. Ipocrizia lui Volodea în legătură cu condamnarea lui Iliescu alături de care a lucrat månă în månă atåția ani este evidentă din moment ce, în 2004, Volodea îi ridica osanele preaiubitului său conducător. Într-un fragment din anul 2004 a unui articol din revista „Romånia Literară“, Vladimir Tismăneanu declara că el nu s-a considerat niciodată un adversar personal al lui Ion Iliescu, care este „un om al stångii democrate“. „Pe parcursul ultimilor 15 ani, Ion Iliescu a devenit o personalitate de vårf a procesului democratic din Romånia“, a declarat Vladimir Tismăneanu. Aceeași publicație mai scria că, în cazul lui Iliescu, „Tismăneanu a fost interesat de transformarea unui politician marxist într-un gånditor modern, dispus să recunoască falimentul utopiei. „Romånia Literară“ mai scria, în finalul articolului, că pentru Tismăneanu dialogul cu Ion Iliescu a fost o „plăcere intelectuală“.

Ana Pauker, liantul dintre Tismenețchi și Iliescu

Legăturile dintre cei doi kominterniști datează încă de pe la mijlocul secolului trecut. Conform arhivei SRI, Fond „D“, Dosar nr. 10.947, vol. 9, la pag. 369-370, familia lui Tismăneanu (Tismenețchi) și cea a lui Iliescu se cunoșteau foarte bine. Ambele au fost protejate de Ana Pauker, părinții lui Tismăneanu cunoscånd-o pe aceasta pe vremea cånd au lucrat la „Radio Moscova“, între anii 1942-1943. Tot Ana Pauker a fost cea care l-a propulsat pe Ion Iliescu, în 1949, în cadrul Comitetului Central al UTM. Apoi, Iliescu a fost împins în funcția de secretar al „Sovietului Studenților și Aspiranților Romåni“, aflați la studii în URSS, la începutul anilor ‘50. Despre Tismăneanu, în fișa (strict secretă) întocmită la 13 august 1987, se redă faptul că Vladimir Tismăneanu a plecat din Romånia în noiembrie 1981, cu ajutorul U.M. 0617, unitate a Securității. U.M. 0617 nu este însă alta decåt codificarea „Direcției a II-a“ a Securității, specializată în contra-informații economice.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.