Un an de dezamăgiri în problema datoriei istorice a Germaniei față de România

De aproape un an de zile de la descoperirea și prezentarea de către cercetătorul român stabilit în Elveția Radu Golban a unor documente ce atestă o datorie istorică a Germaniei față de România calculată în prezent la circa 19 miliarde de euro, autoritățile de la București nu vor să întreprindă nicio măsură sau să ofere răspunsuri concrete despre această ipoteză. Până în prezent MAE, MFP, BNR sau Administrația Prezidențială nu s-au înghesuit să rezolve această problemă și, mai mult, au oferit de fiecare dată răspunsuri abstracte și trimiteri tipice „de la Ana la Caiafa“. Radu Golban a declarat pentru „Curentul“ că s-a lovit mereu de uși înschise, fiind refuzat de către autorități din motive pe care nu le poate înțelege, deși se află în posesia unor documente de arhivă care pot susține această problemă și în plan juridic. „Concret, este vorba de trei petiții adresate Președintelui României, care a delegat spre analiză problema către BNR și către Ministerul Afacerilor Externe, respectiv Ministerul Finanțelor Publice“, ne-a spus cercetătorul. El ne-a relatat că prima petiție a fost trimisă în luna iunie 2010 către Administrația Prezidențială și s-a soldat cu răspunsuri prea puțin mulțumitoare. De aici, petiția a fost redirecționată către Ministerul Afacerilor Externe (MAE). A urmat și o petiție direct către MAE, al cărui răspuns a venit prin intermediul lui Octav-Dan Paxino, ministru consilier în cadrul MAE, care a afirmat – la rândul său – că a cerut BNR o poziție cu privire la această problematică.

Eforturi constante

Cercetătorul ne-a mai spus că în paralel cu eforturile făcute pe lângă instituțiile enumerate mai sus din România, el a continuat demersurile și în Parlamentul german, acolo unde, prin intermediul doamnei Ulla Jepke (partidul Die Linke), au fost interpelate pe marginea acestui subiect și autoritățile germane. „Deși guvernul Germaniei a invocat faptul că Tratatul asupra promovării raporturilor economice dintre Regatul României și Reich-ul German (23.03.1939) a fost ratificat de Germania după 1.09.1939 (dar s-a admis că a produs efecte juridice chiar din momentul semnării și aplicării sale, conform dorinței explicite a părților contractante formulate în art. 5), acest aspect nu neagă și nici nu blochează perspectivele recuperării datoriei Germaniei față de România. Mai mult, prin răspunsul dat, se remarcă faptul că Germania nu a interpretat textul Tratatului de Pace de la Paris (1947) în defavoarea României“, a adăugat Golban. El este de părere că răspunsul acesta poate fi interpretat și ca o posibilitate de așezare la masa tratativelor din partea celor două părți implicate în această afacere. Radu Golban ne-a mai povestit că a încercat să ridice această problemă inclusiv guvernatorului BNR, Mugur Isărescu, care a promis că va verifica această problemă. „Pentru ca domnia sa (Mugur Isărescu – n. red.) să se poată pronunța asupra problemei, i-am pus la dispoziție informațiile privind cazul Elveției, care este extrem de similar cu cazul României, ambele state fiind încadrate în modelul Uniunii de Cliring European de la Berlin“, a completat cercetătorul. Acesta a mai spus că a cerut de nenumărate ori „în petițiile adresate instituțiilor din România să se expună această problemă într-un cadru coerent și instituționalizat, respectiv desemnarea unei structuri care să supervizeze legitimitatea acțiunilor ce se întreprind“. În ciuda acestor petiții și chiar și a unei solicitări de presă a ziarului „Curentul“ către BNR, această instituție precum și celelalte mai sus-menționate nu dau niciun semn că sunt dispuse la vreo formă de dialog, preferând să țină această afacere sub o discreție totală, vecină cu mușamalizarea.