Ce simplu crede PSD că-l scapă pe Grindeanu de răspunderea cel puțin politică din cazul ordonanței 13: e ofițer acoperit deci a executat un ordin. Desigur că există două posibilități: ca Grindeanu să fie sau să nu fie ofițer acoperit. În cazul în care este ofițer acoperit, în mod evident, nu ar avea de unde să știe Cornel Ivanciuc acest lucru decât dacă fostul jurnalist ar fi șef de-al lui Grindeanu în SRI. Însă dacă Ivanciuc ar fi ofițer al SRI nu i s-ar fi dat dosarul la CNSAS și nu ar fi putut fi declarat colaborator al Securității pentru că deja e stabilit că dosarele celor rămași în servicii nu au fost transferate la CNSAS. Așa că spusele lui Ivanciuc „în urmă cu două săptămâni mi s-a confirmat de la Timișoara dintr-un mediu foarte solid și informat că Grindeanu este ofițer acoperit” sunt echivalente cu confirmarea dintr-un mediu foarte lichid sau foarte gazos. Încă o dată precizez: e posibil ca Grindeanu sau oricine altcineva să fie ofițer acoperit dar nu ar avea cum să știe asta Cornel Ivanciuc, fost hoț, condamnat la închisoare pentru furt, racolat de Securitate. Liviu Mihaiu, beneficiar al unui trafic de influență de un milion de EURO între „inteligentul” SOV, fost turnător la Securitate și Bogdan Olteanu, nepotul (fiul fiicei) Giselei Vass o fostă croitoreasă ajunsă peceristă de top, diseminează informația, numindu-l pe Ivanciuc „cel mai bun specialist din presă pe servicii secrete”. Hai „să ne râdem” de trecutul lui Ivanciuc că de Mihaiu „ne-am râs” destul de când „binili a învins” și lumea a aflat cum a ajuns el guvernator al Deltei.
În anul 2012 magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie au hotărât, printr-o sentinţă irevocabilă, că fostul şef al Departamentului Investigaţii de la „Academia Caţavencu”, jurnalistul Cornel Ivanciuc, a colaborat cu organele fostei Securităţi. Această decizie a fost pronunţată la Secţia de contencios administrativ şi fiscal de la instanţa supremă unde s-a respins recursul formulat de Ivanciuc împotriva deciziei anterioare a Curţii de Apel Bucureşti, care a constatat, în primă instanţă, colaborarea jurnalistului cu fosta Securitate. Calitatea lui de colaborator a reieşit din studierea documentelor aflate în custodia CNSAS. Ivanciuc, a recunoscut, încă din 1995, că a colaborat cu Securitatea şi că a oferit note informative sub numele de cod ,,Balea Alexandru” şi ,,Sasha”. De-a lungul ultimilor ani, Ivanciuc însuşi a relatat, în mai multe rânduri, modul în care a fost racolat şi cum a decurs, ulterior, colaborarea lui cu fosta poliţie politică a regimului comunist. Astfel, el a afirmat că a fost recrutat în anul 1981, pe vremea când, la Sighet fiind, trebuia să execute la locul de muncă, o pedeapsă la care fusese condamnat pentru participarea la un furt. El a menţionat: ,,Am fost şantajat de ofiţerul de Securitate Grijac Andrei, de la secţia de Securitate a municipiului Sighetul Marmaţiei. Pe fondul poveştii mele – trebuia să ispăşesc un an si ceva de închisoare -, am cedat şantajului. (…) Mi s-au cerut informaţii diverse, dar îndeosebi legate de o sectă iudeo-creştină din care făcusem parte. Eu am fost educat într-o familie baptistă. Comunitatea baptistă din Sighet s-a rupt şi s-a format o sectă în jurul unui lider, care a îmbrăţişat ulterior iudaismul, iar eu am făcut parte din această sectă”. La un moment dat, Ivanciuc a mai relatat că, ziarist la ,Academia Caţavencu fiind, s-a aflat şi în atenţia serviciilor secrete post-decembriste, în mod special a SRI. ,,În 1993 mi-au spus vecinii că strângea SRI-ul informaţii despre mine, stăteam vizavi de Consulatul american. În clădirea în care am locuit, până în 94 cred, a existat un birou special al serviciilor de informaţii, cred ca al SRI, dotat cu aparatură de interceptare, care supraveghea Consulatul SUA. Era exact sub mine, auzeam noaptea aparatura lucrând. Din când în când venea un tehnician, care, de regulă, era o femeie. Era o problemă foarte complicată pentru ei că era un ziarist care lucra la „Caţavencu”, care stătea deasupra apartamentului cu aparateleăă. Întrebat dacă atunci a fost filat, Ivanciuc a afirmat: ,,Da, am fost înregistrat, când a fugit capitanul Bucur cu casetele de la SRI, în 96, am apărut şi eu în acele înregistrări. Deci toate telefoanele noastre erau înregistrate.”
