Uniunea Națională a Judecătorilor din România a solicitat Consiliului Superior al Magistraturii, pe data de 18 noiembrie, apărarea independenței judecătorilor și procurorilor fata de intervenția nepermisă a Inspecției Judiciare în actul de judecată și crearea de presiuni publice asupra magistraților.
Judecătorii au arătat în solicitarea lor ca aceasta interferență vine în urma transmiterii ‘unor comunicate de presă ce privesc sesizări din oficiu ale Inspecției cu privire la ‘posibile’ abateri disciplinare din dosare în curs de instrumentare/soluționare, ceea ce crează o presiune inacceptabilă asupra judecătorilor și procurorilor și aduce o gravă atingere imaginii justiției’.
Dată fiind gravitatea acțiunilor Inspecției si efectele negative asupra credibilității întregului sistem judiciar, magistrații din întreaga țară au început sa trimită la CSM semnături de susținere a prezentei cereri.
Cererea trimisă CSM a avut la baza două comunicate ale Inspecției Judiciare, si anume:
‘Având în vedere relatările recente din mass media, Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu, la data de 29 octombrie 2015, cu privire la posibile încălcări ale dispozițiilor procedurale referitoare la competența de efectuare sau supraveghere a urmăririi penale, în dosarul vizând decesul subinspectorului de poliție GIGINĂ BOGDAN-COSMIN, instrumentat de Parchetul de pe lângă Tribunalul București’, comunicat trimis public pe data de 29.10.2015.
‘Având în vedere relatările recente din mass media, Inspecția Judiciară s-a sesizat din oficiu, la data de 12 noiembrie 2015, cu privire la posibile abateri disciplinare în legătură cu modul în care Curtea de Apel București a instrumentat și soluționat, în data de 11.11.2015, cauza având ca obiect măsuri preventive’, comunicat trimis public pe data de 12.11.2015.
Judecătorii au susținut că aceste comunicate reflectă o manieră de lucru incompatibilă cu principiul independenței judecătorului de orice presiuni sau influențe, atât din afara cât și din interiorul sistemului, si reprezintă un veritabil atentat la independența acestuia.
Aceste comunicate crează ‘opiniei publice impresia că soluțiile sunt sau ar putea fi influențate de factori de decizie din sistem, care presează judecătorul să adopte o anumită conduită dorită de aceștia în dosarele pe care le soluționează’, afirma judecatorii.
Comunicatele amintite ale Inspecției Judiciare sunt scrise într-o anumita cheie retorica, de natura a inocula ideea ca un judecator ar fi gresit daca a dat o hotarâre de respingere a unei solicitari formulate de DNA, ceea ce crează o presiune publica inacceptabilă asupra judecatorilor sa dea hotărâri nu în funcție de dovezi, lege și propria conștiință, ci de frica oprobiului public.
Aceste comunicate, emise cu precădere în situații în care cererile DNA nu sunt admise de instanță, dau senzația unei acțiuni arbitrare a Inspecției judiciare, ce se constitutie într-un factor de presiune absolut inacceptabil.
În cea de a doua situație, se poate remarca că Inspecția Judiciară s-a autosesizat doar în momentul în care cererea de arestare a unei persoane a fost respinsă de judecatorul Curții de Apel, din comunicat nereieșind ca Inspecția va cerceta în vreun fel judecătorul de la Tribunal care a hotărât arestarea.
Acest mod de lucru si comunicare crează o presiune asupra întregului sistem judiciar, presiune ce se accentuează prin faptul ca magistrații care lucrează în aceste dosare si care sunt vizați de acțiunile Inspecției Judiciare nu pot da vreun răspuns public asupra acestor aserțiuni, fiind ținuți de obligația de rezervă, astfel încât opinia publica ramâne doar cu percepția săvârșirii de către magistrați a unor abateri disciplinare.
Scopul Inspecției Judiciare, conform legii, este acela de a contribui la îmbunătățirea calității actului de justiție, a eficienței și eficacității sistemului judiciar, prin intermediul unor verificări independente și de evaluare a activității acestuia.
‘Or, acționând în aceasta manieră, Inspecția judiciară nu numai ca se abate de la scopul său, dar devine ea însăși un factor de presiune asupra judecătorilor și procurorilor’, afirma judecatorii în scrisoarea catre CSM.
‘În exercitarea atribuțiilor recunoscute de legea Inspecției Judiciare, această instituție nu poate interfera cu dreptul exclusiv al magistratului de a conduce procedura care se află în fața sa și cu privire la care trebuie să hotărască în mod independent, liber de orice presiuni’, se arată în sesizarea făcută de magistrați.
Judecătorii au reamintit că potrivit pct. 17 din Principiile adoptate de ONU în anul 1985, ca garanție a respectării independenței judecătorului, ‘faza inițială a cazului trebuie să rămână confidențială, cu excepția situației în care judecătorul solicită altfel.’
‘O expunere publică a unui pretins caz disciplinar în momentul său de debut, în plin curs al soluționării unei cauze sau imediat după adoptarea unei soluții, poate contribui în mod rezonabil la concluzia că magistratul nu este independent, că acesta trebuie să adopte o anumită soluție sau, dimpotrivă, trebuie să se pronunțe într-un anume fel în legătură cu un incident procedural, ceea ce este inacceptabil într-un stat de drept’, se arată în continuarea scrisorii.
‘Aceste acțiuni aparent punitive nu sunt numai de natură a îngrijora, ele au îngrijorat si revoltat efectiv corpul judiciar, începând de la judecătorii de judecătorie si terminând cu vârful ierarhiei instantelor, însăși Înalta Curte de Casatie si Justiție prin Secția Penală condamnând public acest mod de lucru al Inspecției Judiciare’, a declarat Dana Girbovan, presedinta UNJR.
În condițiile arătate este esențial ca CSM să își îndeplinească rolul de garant al independenței justiției nu doar față de amenințări și presiuni ce vin din exteriorul sistemului, ci și față de cele din interior, ca atare CSM este chemat să ia poziție fermă în vederea apărării independenței justiției, principiu fundamental pentru funcționarea statului de drept în România.
