Scandalul din jurul lui Gigă Popescu a fost provocat de un turnător de tip nou, un așa-zis cercetător la CNSAS clonat din celulele putregăite ale lui Marius Oprea, pe nume Mihail Bumbeș, membru al unei organizații de milițieni de pripas. Fostul internațional Gică Popescu a depus o cerere la CNSAS să îi ia în discuție dosarul și să decidă dacă există indicii că a colaborat cu Securitatea, după ce a contestat public autenticitatea notelor „răsuflate“ de Bumbeș unei anumite părți a presei, în contextul în care interesul legat de Gigă Popescu se reactivase datorită intenției sale de a candida la șefia FRF. Cuibul de viespi al fosților milițieni și securiști s-a reactivat imediat și astfel a apărut pe piață“ afacerea Gigă Popescu.
„Am făcut o cerere la CNSAS și i-am rugat pe membrii Colegiului să analizeze dosarul meu și să decidă dacă am fost sau nu colaborator al Securității. Sper ca decizia lor să fie luată cât mai repede, undeva la începutul săptămânii viitoare, când dânșii vor avea ședință. După aceea, voi organiza o conferință de presă în care voi prezenta public rezultatele acestei analize“, a precizat fostul mare fotbalist.
Președintele LPF, Dumitru Dragomir, a declarat că e sigur de faptul că fostul internațional Gheorghe Popescu nu a colaborat cu Securitatea și crede că în spatele dezvăluirilor se află și foștii săi colegi de la națională, care lucrează actualmente în cadrul FRF.
Oficialul LPF consideră că fostul căpitan al naționalei a devenit o țintă a atacurilor deoarece este un posibil înlocuitor al unor persoane din Federația Romånă de Fotbal. „Eu cred că a fost lucrat. În momentul în care au început anchetele și grupa sindicală de la Federație a văzut că vine valul peste ei, după părerea mea, cineva a vrut să le dea o månă de ajutor știind că singurul concurent pentru a veni în FRF este Gică Popescu“.
Gigă Popescu a susținut că scrisul din notele informative publicate seamănă izbitor cu al său și este convins că persoana care le-a redactat era un ofițer de securitate care îl urmărea în permanență: „Mă frapează faptul că într-una dintre note scrisul seamănă mult cu al meu din acea perioadă. Bag måna în foc că nu am scris eu, altfel îmi aduceam aminte. Nu a fost doar o notă, ci mult mai multe, era imposibil să uit. Unul dintre securiștii care se ocupau de echipă mă urmărea în permanență, mă aștepta în fața casei, dar de fiecare dată îl ocoleam. Probabil din cauza asta, ca să își justifice activitatea, a scris acele note informative. Dosarul este fabricat, probabil neavånd note de la mine, le scriau ei. După 1989, nici nu l-am mai văzut pe acel om pe care îl uram“.
„Dosarul Gigă Popescu“ – o mânărie ordinară cu iz securistic
Gică Popescu a afirmat că în următoarea perioadă va face toate demersurile pentru a-și dovedi nevinovăția. „Am muncit enorm pentru imaginea mea, chiar dacă am făcut și greșeli pe care mi le asum. Dar nu am fost niciodată colaborator sau informator al Securității. O să demontez acest lucru chiar dacă răul s-a făcut și voi începe toate procedurile pentru a demonstra că nu am nicio legătură. Sunt convins că e o chestie livrată“, lăsånd să se înțeleagă că în spatele acestor materiale s-ar afla oameni importanți din lumea fotbalului. „Cineva are interesul să îmi strice imaginea, mă miră mult că această bombă de presă a apărut în două cotidiene în același timp. E o minciună livrată de cineva“.
Acel cineva este cunoscut, Bumbeș, copilul de mingi al secretarului de stat liberal/pedelist pe stil nou, Marius Oprea.
Omul-cheie din dosarul lui Gigă Popescu, cel care se ocupa, la vremea când Gigă avea 19 ani, de fotbaliști, este un cadru cu un trecut și mai ales un prezent foarte colorat. În maro.
Victor Velișcu – implicat în cazul Gigă Popescu
Este vorba de Victor Velișcu, fost ofițer de securitate la Craiova până în 1990, unde a făcut parte din Direcția I (Informații Interne) a Direcției Securității Statului. Ulterior a fost trimis de Măgureanu la reorganizarea secției județene a SRI unde a ocupat poziția de locțiitor al șefului SRI Cluj un an de zile. Aici Velișcu s-a remarcat prin folosirea în interes personal a banilor din fondul CIS (din care se executa plata informatorilor) și în urma unei anchete interne a SRI, la sfârșitul lui 1991, și-a dat demisia, trecând în rezervă.
Unii ofițeri de securitate, întrucât aveau plan la informatori, și nu reușeau să facă față, mai inventau surse și agenți, încasând banii care erau destinați plății informatorilor. Pe de o parte își rotunjeau veniturile cu sume frumușele, dar pe de altă parte băgau în rahat oameni care nu aveau cu nimic de-a face cu Securitatea. Există suspiciunea că Gigă Popescu a căzut victimă unui astfel de obicei, mai ales că trecerea în rezervă din SRI a lui Velișcu, în vremea lui Măgureanu, a avut la origine o situație de acest tip, afirmă surse din mediul de informații.
În 1994, Velișcu este recrutat de Sorin Ovidiu Vîntu, care îl pune să amenajeze sediul Gelsor, iar în iulie 1995, devine acționar la SOV Invest, firmă ce avea să administreze dezastrul FNI.
Conform declarațiilor Mariei Vlas, în angrenajul jafului FNI un rol-cheie l-au avut foștii ofițeri SRI, iar de recrutarea și angajarea lor, într-o primă fază, s-a ocupat SRI Victor Velișcu, asociatul lui Vîntu. Vlas a afirmat că, la început, ea a lucrat pentru Vîntu la Societatea de Valori Mobiliare Gelsor SA și că a încheiat cu Velișcu, care reprezenta SOV Invest, primul contract de distribuire a certificatelor de investitor. Ulterior, Velișcu i-a predat Mariei Vlas administrarea SOV Invest.
Profil de securist mafiot
Banii investiți în FNI de Sorin Ovidiu Vîntu erau gestionați de Nicolae Popa, interpus în scopul mascării implicării acestuia în devalorizarea fondului. Ioana Maria Vlas a declarat, pe parcursul anchetei, în calitate de martor, că Nicolae Popa era „måna dreaptă a inculpatului (n.r. Sorin Ovidiu Vîntu) că orice spunea acesta era ca și cum ar fi spus însuși inculpatul, prefiguråndu-l drept mandatar al inculpatului, aceleași aspecte rezultånd și din declarațiile altor martori atașate acestui dosar“.
Tribunalul București însă nu a găsit „suficiente probe care să ateste că SOV a avut vreo implicare“, iar Vîntu nu ar fi încălcat legea cånd l-a folosit pe Popa ca mandatar al banilor investiți la FNI . Cel mai important element al cazului – Nicolae Popa, cel care ar fi putut să-l ducă pe Vîntu în pragul pușcăriei, a fost „exfiltrat“ din țară de însuși Victor Velișcu, care l-a scos din țară cu mașina condusă de el personal.
După aceste fine servicii prestate către Vîntu, Velișcu este reactivat și angajat la UM 0215, ca șef serviciu economic (finanțe-bănci), iar ulterior ajunge înapoi la SRI, direct în dreapta lui Timofte.
În 2001, Victor Velișcu, reactivat în SRI, va fi consilierul directorului Serviciului Romån de Informații pe probleme de logistică, până în 2005, când este trecut în rezervă cu rangul de general de brigadă. Pensionarul fericit și-a înființat apoi o pensiune, iar de FNI și de implicarea sa în marele jaf nu s-a mai suflat un cuvânt, deși pe data de 6 martie 2003, directorul SRI, Radu Timofte, referindu-se la cazul FNI, afirma în plenul Parlamentului: „Cetățenii, societatea și chiar instituții ale statului au fost victimele unei mari manipulări puse la cale de «escroci de geniu», din conducerea și compunerea rețelelor crimei organizate internaționale, care mai sunt încă în umbră, fiindcă cei scoși în față nu sunt decât niște pioni. (…) Artizanii escrocheriei nu au plecat, au fost întotdeauna peste graniță. Au fost și pioni pe teritoriul României. Vă asigur că s-a știut totul în legătura cu FNI“.
Aici, directorul Timofte pe de o parte mințea de îngheța apele, pe de o parte spunea adevărul pe deplin: într-adevăr „s-a știut totul în legătură cu FNI“, într-adevăr „au fost scoși în față niște pioni“, însă ce a uitat să precizeze Timofte era faptul că chiar omul de la dreapta sa era unul dintre artizanii escrocheriei, iar cel care îi dădea raportul lui Vîntu era chiar el, Răducu, prins de ofițerii de la E în flagrant. Oamenii au fost mătrășiți, scoși la pensie – desigur nu au primit pensii atât de grase ca Velișcu, deoarece ei și-au servit doar țara, nu și pe Vîntu.
