4, 3, 2.

Cifrele noastre norocoase în acest an au fost 4, 3, 2 – extrase din titlul filmului -4 luni, trei săptămâni şi două zile- cu care tânărul regizor Cristian Mungiu a obţinut Palme d*or la Cannes pentru România. În sfârşit, după alte 4 luni, trei săptămâni şi două zile de la marele premiu, filmul a ajuns şi pe ecranele româneşti. Te-ai fi aşteptat ca televiziunile noastre să organizeze (cum s-a întâmplat în toate ţările UE unde a rulat) dezbateri asupra acestui film cu adevărat de excepţie şi să întâmpine acest noroc cum se cuvine. Dar ţi-ai găsit! Filmul a fost ignorat de micile ecrane deşi era mult mai interesant decât scenariul moţiunii de cenzură, decât interpretările care i se dau de-o lună încoace şi decât distribuţia actorilor politici într-o altă coproducţie de criză cu -322- de figuranţi. Cum s-ar zice, 432 a fost învins de 322 întrucât, nu-i aşa? la noi viaţa umileşte arta. Ultimele secvenţe din studiourile politice au surprins lansarea programului de pensii private prin care tinerii de azi trebuie să aleagă către ce fonduri de investiţii îşi vor dirija procentele din salarii menite să le asigure o bătrâneţe decentă. Prezenţi la premieră, preşedintele Băsescu şi ministrul Vosganian s-au simţit obligaţi să se ignore şi să ignore eventualele riscuri ale programului. Dl Băsescu s-a declarat ultraoptimist în materie de pensii private şi a respins orice pericol: -FNI sau Caritas nu mai sunt posibile acum-. Parol? Facem pariu că sunt posibile? Ce să le împiedice? Nimic! În aceeaşi zi, premierul Tăriceanu a sunat clopoţelul la una din şcolile gătite şi pregătite în acest scop unde a dat şi un autograf cu creta pe tablă: -să învăţaţi cu spor pentru al vostru viitor-. Nu fumaţi pe coridor, nu beţi în laborator şi nu daţi în profesor. Din partea PSD, cel trimis la şcoală a fost primarul Vanghelie întrucât liderii licenţiaţi aveau de lămurit o teză importantă: să respingă (sau nu) ordonanţa de urgenţă privind restructurarea guvernului, ajunsă în Senat, punând astfel cabinetul Tăriceanu II în ofsaid juridic? Liberalii nu s-au alarmat deloc: dăm imediat altă ordonanţă cu acelaşi conţinut. Care-i problema? Cea mai mare achiziţie liberală îi aparţine însă dlui Ludovic Orban care (potrivit presei) şi-a luat-o consilieră pe dna Adriana Săftoiu, fosta consilieră a preşedintelui Băsescu timp de şapte ani. Asta da, lovitură! Cum de a trecut dna Săftoiu în tabăra inamicului preşedintelui nu e cazul să ne întrebăm noi: meritul îi aparţine dlui Băsescu şi, parţial, dnei Elena Udrea. Vorba preşedintelui: vă udrez succes în ramură. După cum se vede, viaţa politică bate într-adevăr filmul – dar nu produce capodopere.