Uite că știe și PSD să organizeze ceva. A făcut învățământul varză, sănătatea zob și economia sinistrată dar când e vorba de distracție te poți baza pe el. Organizată în cinstea zilei de naștere a marelui conducător și a galaxiei sale, festivitatea de lansare a lui Ponta în cursa spre Cotroceni a avut loc pe Arena Națională în prezența a 70.000 de microbiști – aduși cu microbuzele din toată țara. Unii au primit câte o sută de lei. Bucuria li se citea pe față. De la colegul Rizea, sărbătoritul a primit icoana Sf.Gheorghe cu care rizibilul i-a găsit (iartă-l, doamne!) unele asemănări. De la Geoană a primit urarea „să câștige alegerile indiferent de onomastică (sic!), să rămână concentrat pe guvernare și să stea pe mesaj” iar de la Vanghelie a primit un ghiont: „dacă nu candida acum, nu mai avea posibilitatea fiindcă viața se mișcă”. Pentru a aplica rețeta marilor adunări ceaușiste, Ponta și-a adus consilieri americani. Bani aruncați. Câți? Nu se știe și nici nu se va afla. O dată-n viață împlinește tovarășul 42 de ani de viață și 15 ani de activitate! Dragnea a fost cel care a deschis mitingul „celui mai mare partid din România și cel mai vizionat partid”. Vizionat, nimic de zis, stă mereu la tv. Săracul o fi vrut să spună vizionar dar nu i-a ieșit. Refrenul său: „țineți minte trei cuvinte Victor Ponta președinte”. Camarade, nu fi trist, Ponta merge înainte spre partidul comunist. Mazăre a venit cu bereta roșie, ca să aibă și el ceva în cap. Au urmat mesaje, felicitări, adeziuni – și cuvântul sărbătoritului care a început cu o celebră frază sovietică: „a răsărit soarele și pe ulița noastră”, preluată de comuniștii români în ’46 („votați soarele”) și de partizanii lui Ilici după revoluție („Iliescu-apare, soarele răsare”). La soare te mai poți uita, dar la PSD, ba: arde mult mai rău. Chiar vrea să dea foc țării pentru Ponta. Încercând să pară mai viril, Ponta și-a forțat vocea așa că a ajuns răcnind la „mândria de a fi român, la marea unire a românilor și la marea schimbare” prin care „unde-a fost dezbinare, vreau să fie unire, unde-a fost ură vreau să fie iubire, unde-a fost ceartă, vreau să fie pace”. Vorba ceea, Victor Ponta dă-ne pace! O să fie o iubire ce nu s-a văzut în campania asta! Până la moarte. Apoi Ponta „va dărâma zidurile” dintre bogați și săraci, tineri și bătrâni, intelectuali și muncitori și vor fi toți la fel ca-n viața de apoi. Sfârșitul a fost același: „aicea este țara mea, aicea vreau eu să trăiesc”. De acord. Dar nu ca președinte. Să rămână galaxie. Altfel a fost un moment pe care dna Firea l-a descris ca „o îmbinare exemplară a trecutului cu prezentul și cu viitorul”. A fost chiar o întoarcere exemplară a viitorului în trecut.
