Bâta

„Nu mai plecați de la premisa că guvernul Croitoru cade în Parlament“ le-a sugerat președintele Băsescu ziariștilor cerându-le astfel să nege evidența. Dar de la ce premisă să pornești când majoritatea „ad-hoc“ (PSD, PNL, UDMR) are o sută de voturi în plus față de minoritatea ad-Boc? Șansa ca guvernul Croitoru să treacă este egală cu aceea ca Becali să câștige alegerile și Vadim să ia Premiul Nobel. Ieșirea din această criză nu se întrevede până la alegeri – perioadă în care dl Băsescu va fi denunțat zilnic de către PSD drept autorul ei întrucât, după cum declara dl Corlățean: „cel care a cerut ieșirea PSD de la guvernare a fost dl Băsescu“. Serios? Unde a cerut-o? Și cum? Și de când ține PSD atât de mult la dl Băsescu încât îi îndeplinește rapid dorințele – chiar și nerostite? Asta-i chiar o noutate absolută! Îi și vezi pe dnii Iliescu, Geoană și Vanghelie hotărând să-i facă o bucurie dlui Băsescu și un mare bine țării dăruindu-i o criză în plus. Haida-de! Puteau să găsească scuze mai plauzibile. Ciudat este că l-au contaminat până și pe cel care părea cel mai imun la emiterea absurdităților: liberalul Crin Antonescu. Ei, bine, acesta s-a declarat atât de impresionat de dl Iliescu a cărui evoluție i-a trezit „optimismul antropologic“ încât „văzându-l pe Băsescu“, a ajuns să aprecieze faptul că „în ‘90, Iliescu nu a pus armata să ne împuște în Piața Universității“. Bravo! Câtă recunoștință pentru că dl Iliescu a făcut economie de muniție și i-a omorât în bătaie pe tinerii din Piață într-un mod ecologic, economic și strămoșesc: cu bâtele minerilor. Ce frumos din partea sa! N-a mai scos armata ci doar ofițerii de la „doi și-un sfert“ care-i dirijau civilizat pe mineri la țintă. Inclusiv la sediul PNL. Nici în lagărul de la Măgurele nu s-au folosit gloanțe ci tot metode tradiționale de schingiuire. Să ajungi să apreciezi pe cineva pentru că nu te-a împușcat ci te-a pocnit cu bâta e cea mai jalnică propoziție rostită vreodată despre mineriadă. Faptul că ea vine de la un liberal tânăr, sărac, cinstit și intelectual îți trezește un pesimism antropologic iremediabil. Vasăzică, „văzându-l“ pe dl Băsescu, dl Antonescu s-a speriat atât de tare de gloanțele pe care i le-a atribuit abuziv, retroactiv și antropologic, încât a fugit în brațele antropofage ale dlui Iliescu care i-a redat optimismul: vezi, măi dragă, că ai cântat degeaba „mai bine mort decât comunist“? Vezi că tot „noi muncim, nu gândim“? Și mai și reușim! Noroc bun.