Prins

Bomba mediatica a anului a explodat tot in Irak: Saddam Hussein a fost capturat, fara sa opuna rezistenta, in pivnita unei ferme de legume de langa Tikrit, orasul sau natal. Imaginile filmate la controlul medical al fostului dictator infatisau un batran obosit, zbarlit, cu barba incalcita, care-si lasa capul, docil, sa fie cautat de paduchi si deschidea gura mare, sa-l caute nenea doctorul la dinti. Pentru multi, imaginea lui Saddam scos din groapa, mai mult cu lopata decat cu armele, a trezit amintirea lui Ceausescu scos din TAB, la Targoviste. E ceva totusi sa vezi un atotputernic care taia si spanzura pana mai ieri scos acum din groapa cu lopata, ca un cartof – semn ca orice dictator sfarseste cel mai adesea prin a-si sapa singur groapa. Pentru SUA, capturarea lui Saddam este mai mult decat o rasplata: este o restanta recuperata. In fond, este ceea ce trebuia sa se intample in primul razboi impotriva lui Saddam. Coalitiei i-au trebuit insa mai bine de 10 ani, doua razboaie, zeci de mii de vieti sacrificate, opt luni de cautari si o groaza de bani ca sa scape de Saddam si sa-l captureze. Capul acela hirsut, care a facut ocolul lumii in ziua anuntului, a costat omenirea al naibii de scump. Iar -mostenirea- lui va costa probabil la fel de mult. Nu se stie in cat timp se vor vindeca irakienii de Saddam nici cati se vor acuza ca au mancat Saddam cu soia – dar razboiul eliberarii irakiene de-abia incepe, avand in vedere cat de greu ne vindecam noi de modelul Ceausescu. Unde cu gandul nu gandesti, dai de cultul personalitatii, de mici dictatori care nu se mai satura de functii, onoruri, omagii si titluri, care cred ca se pricep la toate, care nu mai suporta criticile si adversarii si nu se dau in laturi de la nimic pentru a-si apara incompetenta, bogatia si neamurile. Intamplarea a facut ca prinderea lui Saddam sa coincida cu primirea, la Bruxelles, a unui calendar ferm pentru integrarea Romaniei in UE: 1 ianuarie 2007. Premierul Nastase si-a luat calendarul, agenda si pixul de la UE – pentru care si-a adresat sincere multumiri: -Romania a facut un pas decisiv pentru aderarea la UE-. Sa fim cinstiti: UE a facut un pas decisiv pentru integrarea Romaniei, care, deocamdata, face pasul piticului, fiind lanterna rosie a plutonului. Dl Nastase a apreciat incantat ca -Romania a primit o polita de asigurare- la termen, -multi bani care ne vor permite sa acceleram modernizarea- si ca -mingea se afla in terenul nostru si trebuie sa stim s-o jucam-. Aici e si buba! Cu terenurile stam prost, calificarile le cam pierdem, cu arbitrii ne certam iar banii zboara peste poarta: in ultimii trei ani, Romania a dat 6 miliarde de euro ca ajutoare de stat unor intreprinderi cu pierderi iar balanta comerciala a atins un miliard de dolari. Ca urmare, guvernul a inceput -modernizarea- cu frana trasa: reduce creditele catre populatie si ia din alocatiile copiilor din familiile, chipurile, mai bogate (cu peste 1,5 milioane pe luna de persoana, adica) ca sa le mareasca pe ale copiilor din familiile si mai sarace. Luam bani de la gura copiilor, asadar, ca sa creasca voturile adultilor. Asta in timp ce fiul premierului a primit un Audi de 1,5 miliarde iar taticul sau s-a trezit cu un Mercedes in curtea guvernului, despre care secretarul Bejinariu credea ca -o fi venit cu el aseara din Germania. Cine stie?-. Si mai echipat, subprefectul din Constanta si-a luat elicopter cu care -face doar juma* de ora pana la Bucuresti-. Cat o face pana la groapa din Tikrit?