Rivali

Au apărut și ultimele sondaje dinaintea campaniei electorale unde PD, PSD și PNL, ca partide de familie europeană, conduc (cu procente diferite) în clasament iar partidele fără afiliere (PRM și PN Gigi) sunt undeva în jurul pragului. Dintre ele, cea mai spectaculoasă cădere a înregistrat-o PNG cu Becali cu tot, după ce patronul Stelei s-a apucat să-l insulte pe Hagi. Se poate spune că marele fotbalist a mai făcut un serviciu României marcând câteva goluri în capul lui Becali. Bătălia europeană se dă însă, ca și cea internă, între PD, PSD și PNL, care luptă în acest moment fiecare cu fiecare după ce s-au combinat și urmează să se combine din nou fiecare cu fiecare. Și PSD și PD se declară acum unul mai în opoziție decât altul deși ambele au împărțit așternutul cu PNL. În realitate, PD care se declară "partid de opoziție" nu este adversar și opozant politic al PNL ci doar rival. Și PNL și PD (foști aliați) au aceeași orientare de dreapta, aceleași valori și se ceartă aprig susținând aceleași lucruri. Dacă PSD e într-adevăr adversar politic (teoretic, cel puțin) de stânga, PD și PNL sunt doar niște rivali care au preluat și transformat ura personală a dlor Băsescu și Tăriceanu în ură de clasă politică – vânzând-o electoratului drept luptă pentru democrație. Legea votului uninominal este ultimul (deocamdată) pretext al acestui război civil al dreptei. Dl Băsescu amenință cu referendumul pentru această lege (după ce Parlamentul a neglijat-o șase luni) iar dl Tăriceanu amenință cu asumarea răspunderii pentru ea. PNL și PSD se tem că președintele susține de fapt referendumul pentru a-și putea masca astfel campania europarlamentară în favoarea PD – respectiv a listei care începe cu Frunzăverde și se termină cu frunză uscată, căci democrații dlui Băsescu tocmai sunt pe cale să-l primească pe Mitică Dragomir de la PRM. Dacă dl Tăriceanu își asumă răspunderea (nu de dragul legii ci în ciuda președintelui), dl Băsescu rămâne în ofsaid și nu mai are nicio scuză pentru referendum. Ar însemna o încăpățânare complet inutilă (și costisitoare). Partea cea mai rea din această întrecere capitalistă Băsescu-Tăriceanu, PD-PNL este că au stricat alternanța la putere, bipolaritatea scenei politice între stânga și dreapta s-a dus naibii iar doctrinele, liderii, parlamentarii și legile au devenit o marfă. Dacă Morega și Lupoi au ajuns mari liberali iar Onaca și Mitică au ajuns mari democrați înseamnă că reformarea clasei politice chiar a ajuns la fund. Așa încât, celebra Buruiană de la PRM (maior în armată, după cum a reieșit recent la tv) a mărturisit, în sfârșit, că a fost la revoluție. Bineînțeles, n-a precizat de partea cui.