RomâNica

Mediind conflictul Nica, președintele Băsescu le-a oferit dlor Boc și Geoană două soluții imposibile: ministru independent la Interne sau chiar din opoziție – pentru a înlătura orice suspiciune de fraudă. Argumentul e nobil, trucul e banal: cum își închipuia președintele că PSD va accepta un independent când dl Geoană refuză orice alt pesedist în locul dlui Nica – pe care l-a situat astfel mai presus de partid, de coaliție, de guvern și de RomâNica?
Dl Băsescu a făcut intenționat o ofertă imposibil de acceptat – mizând pe reacția ultragiată a dlui Geoană: „un independent pe cota mea de guvernare?“. Pe partea mea de RomâNica? Rezultatul e cel scontat: cele două partide sfătuite să reia dialogul nu-și mai vorbesc deloc și lansează, fiecare, scenarii în care celălalt e vinovat de divorț premeditat. Dl Geoană pretinde că dl Băsescu urmărește de mult ruptura „în obsesia sa pentru serviciul secret de la Interne“ și în dorința de a frauda alegerile. Dacă-i așa, de ce dl Geoană nu i-a dejucat planul numindu-și alt ministru la Interne? PD-L pretinde în schimb că PSD aplică strategia (indicată de experții americani) de ieșire de la guvernare înainte de alegeri printr-un scandal care să-l victimizeze și să-l plaseze în fruntea opoziției. Probabil că ambele scenarii s-au aplicat simultan, ceea ce a dus la blocaj. În pledoariile lor ambele părți citează declarații, insulte, amenințări („rupem pisica, scoatem broscoiul“) și amintesc antecedentele pârâților: potrivit dlui Geoană, președintele Băsescu „a distrus guvern după guvern“ și e „un pericol pentru democrație“. Rezultă (din aceste declarații) că democrația se află în mâinile curate ale dlor Geoană, Iliescu, Vanghelie și Hrebenciuc. Ironia este că periculosul președinte Băsescu nu numai că n-a putut să schimbe un premier (oricât a dorit) – spre deosebire de inofensivii săi predecesori care au schimbat câțiva – dar a fost în pericol să fie destituit de acesta printr-o coproducție cu PSD și PRM. Iar samavolnicul premier Boc nu poate schimba un ministru – spre deosebire de blânzii săi înaintași care au schimbat câți miniștri au vrut. Devenit erou al luptei PSD pentru eliberarea de la guvernare, dl Nica s-a declarat liniștit: „nu eu am emoții, sunt alții care au emoții când plec eu“. Cine și de ce? Dacă tot s-a autodenunțat ca deținător și utilizator de documente compromițătoare, dl Nica n-are decât să le dea drumul pe piață. Să mai vedem și niște emoții adevărate căci de trucaje ne-am săturat.