De la ce a plecat toată tevatura asta cu votul uninominal? În primul rînd, de la faptul că o mare parte din populație este nemulțumită de halul în care a ajuns societatea românească la 19 ani de la schimbarea din decembrie 1989. În al doilea rînd, de la faptul că populația este și mai nemulțumită – pe drept cuvînt – de "prestația" majorității politicienilor din toate partidele, de ceea ce fac concret (doar pentru ei, nu și pentru binele public), de felul cum se poartă și cum vorbesc. În al treilea rînd, de la faptul că niciun partid nu s-a comportat în mod consecvent cu adevărat popular, cu adevărat în sprijinul și în avantajul marii mulțimi anonime, ci numai în avantajul (vizibil sau bine ascuns) al clientelei politice.
Din această triadă de factori s-a născut speranța că schimbarea sistemului de alegere a celor din frunte le-ar putea îmbunătăți calitatea. Votul pe liste de partid însemna de fapt numirea parlamentarilor de către partide. Se mergea pe prezumția că dacă tu, alegător, simpatizezi cu partidul, ți-e indiferent cine anume va fi în Camerele legiuitoare. Oricum nu te pricepi, știm noi, staful partidului, mai bine decît tine, mergi pe mîna noastră. Dar, prin prezența în Parlament a exasperant de multor ignari, leneși, hahalere, chiulangii, profitori, gură cască și alții asemenea (cam două treimi), soluția s-a dovedit jalnic de păguboasă. Parlamentul a ajuns pe la subsolul ierarhiei în simpatia publicului.
Și atunci s-a lansat pe piață mitul votului uninominal, cu minunatul slogan "Să votăm oameni, nu liste!". Sună foarte frumos, dar nu rezistă analizei. Acest tip de scrutin (ca și oricare altul) nu garantează deloc primenirea echipei de politicieni (oricum, nu mai mult decît vechiul sistem proporțional, care aducea și el, la fiecare legislatură, cîteva "prospături"). Nu are cum s-o garanteze, pentru că nu e de imaginat că partidele vor renunța, deodată, la oameni cu vechime, exersați, experimentați, și-i vor trimite la plimbare în favoarea unor necunoscuți. La vot uninominal se vor prezenta, în mare parte, aceleași persoane de pe listele de partid. Deci, ca să alegem "oameni, nu liste", va trebui să optăm între oamenii care vor putea să "iasă în față". Iar aceștia vor fi ori cei bine propulsați de partide, ori cei cu bani grămadă. De la partide știm, în linii mari, la ce să ne așteptăm, iar de la cei din cealaltă categorie nu e de sperat că vor fi niște titani ai devotamentului întru cauza cetățeanului.
La toate astea se adaugă constatarea că sistemul votat deunăzi e, în fond, o corcitură, cu "un pic" de uninominal și mult loc pentru partide de a-și aranja protejații. Cîștigătorii prin vot uninominal din nenumărate colegii pot foarte bine să nu intre în Parlament dacă partidele lor nu stau bine pe țară.
Nu mă împotrivesc votului uninominal sănătos. Din 1997 pledez pentru votul uninominal/proporțional pe liste alfabetice (partidul propune, alegătorul dispune). Pot admite că el aduce o cîtime de pondere suplimentară voinței electoratului. Dar sunt categoric sceptic că poate învinge oligarhiile de partid și transpartinice.
O șansă substanțială de îmbunătățire a vieții în România capitalistă, pe termen mediu și lung, n-o văd decît în apariția unui adevărat partid de stînga, modern, civilizat și dedicat realmente "bazei piramidei". Niciun partid din cele care au fost sau sunt în Parlament nu e de stînga, în sensul plin al cuvîntului. Cele existente, uninominal sau nu, vor intra în aceleași combinații de cabinet străine de talpa țării. Viața noastră politică e de fapt dezechilibrată. Partidele nu gîndesc de jos în sus. Marile grupuri sociale defavorizate devin obiect de atenție doar în perioade preelectorale. Domnia nerușinată a banului (recte: a corupției, samavolniciei, ilegalității, nerușinării) nu e contracarată eficace de marele bun-simț colectiv, pentru că acesta nu e reprezentat politic de nimeni.
