
Radiografia unui miracol
La douăzeci de ani de la căderea comunismului încă mai persistă multe semne de întrebare privind meandrele ascunse ale acestui eveniment de dimensiuni istorice, considerat a fi un „miracol“. În țara noastră, au fost făcute publice nenumărate scenarii, s-a vorbit chiar de o aglutinare sau o precipitare a lor, însă pare că mai este ceva drum pånă la descoperirea și recunoașterea adevărului. Prin dimensiunile sale și prin rapiditatea schimbărilor, căderea comunismului a fost, desigur, un miracol, însă, la o cercetare atentă a celor petrecute în 1989, devine evident că, în același timp, a fost rezultatul logic și legic al evoluției istorice. Aceasta a fost ideea care a tutelat Conferința cu tema „Radiografia unui miracol: căderea comunismului în Europa, organizată de Institutul Național pentru studiul Totalitarismului (INST) al Academiei Române. Intitulându-și programatic comunicarea de deschidere „Căderea comunismului: miracol sau fenomen inexorabil“, acad. Dan Berindei, vicepreședinte al Academiei Române, a făcut o analiză sintetică a evenimentelor care au dus la răsturnarea comunismului pentru a concluziona: „Hotărâtoare a fost, până la urmă, componenta economică, deși pentru cei care au fost supuși opresiunii sistemului comunist deosebit de apăsătoare a fost opresiunea controlului politic, lipsa de drepturi și de libertate, viața îngrădită și înregimentată. În ceea ce ne privește, cel mai important a fost restaurarea libertății… Un sistem opresiv nu poate fi viabil atâta timp cât nu beneficiază de o funcționalitate social-economică pe care să-și poată exercita funcția opresivă“.
Dl. Ion Iliescu a prezentat pe larg „Semnificațiile evoluției Române“, deopotrivă ca miracol și proces inexorabil, reiterând și nuanțând concepția sa descrisă în cartea „Marele șoc al unui secol scurt“ și exprimată în diferite intervenții în mass-media. Mihail Gorbaciov, prin „perestroika“ pe plan economic și „glasnost“, a avut iluzia că va putea salva Uniunea Sovietică, însă „marele merit a fost că, prin politica sa, a contribuit la salvarea păcii și la încetarea războiului rece“ și, de aceea, „anul 1989 a fost anul prăbușirii unui sistem care s-a dovedit un experiment istoric eșuat“. Prăbușirea sistemului comunist a avut o serie de trăsături comune, dar și particularități specifice fiecărei țări“. „Pentru noi, lucrul cel mai grav a fost că nu am avut șansa celorlalte țări de o trecere pașnică de la dictatură la democrație, cum au avut cehii, polonezii sau bulgarii, și aceasta datorită regimului rigid de tip nord-coreean introdus de Ceaușescu. În schimb, după răsturnarea dictaturii, am avut parte de o amplă acțiune propagandistică de denigrare și chiar de contestare a revoluției și a autenticei revolte populare care a generat-o, de fabulații de tot felul, bazate pe anecdotică și senzațional“. Sub acest aspect, au fost analizate critic unele dintre „teoriile“ privind evenimentele din 1989 ca de pildă: nu a fost o revoluție, ci o lovitură de stat sau un complot, revolta populară a fost o înscenare pusă la cale de forțe din exterior, speculațiile privind procesul celor doi soți Ceaușescu și chiar Raportul de condamnare a comunismului. Schimbarea de după 1989 avea să demonstreze însă că „tranziția la economia de piață este un proces mult mai complex și mai dificil decât acela al schimbărilor pe plan politic“, dând naștere la cele mai multe insatisfacții și generând abuzuri și nelegalități, generând ample fenomene de corupție și adâncind polarizarea socială și spiritul de solidaritate „a fost subminat și înlocuit cu un individualism feroce“. Acum, rămâne speranța în șansele noastre, ceea ce înseamnă „să nu așteptăm soluții de la alții și folosind oportunitățile ce ni se oferă, să dezvoltăm spiritul de inițiativă și să valorificăm capacitatea noastră creatoare“.
Dl. Emil Constantinescu a vorbit tot despre „Semnificațiile Revoluției Române“ din perspectiva cercetătorului și așa cum vor fi înfățișate în cartea „Adevărul despre Revoluție“, care va apărea în luna decembrie și care pornește de la principiul în virtutea căruia „nu putem cunoaște adevărul decât dacă separăm descrierea faptelor de interpretarea lor“. În acest scop, cele două volume ale cărții sunt dedicate descrierii evenimentelor pe bază de documente și interpretarea logică a faptelor în interviuri cu diferite personalități. De aici, discursul a fost orientat spre etosul revoluției ca un mod de a fi, un comportament ce definește identitatea națională. O asemenea tratare trimite spre mituri și, după un excurs în literatura recentă din domeniu, Emil Constantinescu s-a oprit la legenda Meșterului Manole, care impune mitul sacrificiului, a jertfei pentru o biserică, descifrând noi semnificații. Eliberându-ne de „păcatul originar“ al jertfei tinerilor, „trebuie să ne schimbăm modelul de comportament, bazat pe o strategie de supraviețuire, cu un model de comportament bazat pe spirit constructiv și respectul de sine“. Dintr-o altă perspectivă, prof. dr. Vladimir Iliescu de la Universitatea din Aachen a făcut o cronologie a „consecințelor căderii comunismului“.
Acad. Florin Constantiniu a prezentat pe larg „Contextul internațional al sfârșitului războiului rece“, (le care fost referințe și în celelalte comunicări), începând cu un elogiu adus lui Mihail Gorbaciov, sintetic caracterizat ca „omul potrivit la locul potrivit și în momentul potrivit“. A urmat o prezentare exhaustivă a evoluției sinuoase relațiilor internaționale, începând cu 1960 când s-a instalat acel „echilibru al terorii“. Acest „echilibru al terorii“ a fost rupt, sau amenințat să fie rupt, odată cu inițiativa de apărare strategică a SUA și Gorbaciov, fiind pus în situația de a face față acestei provocări pentru a se înscrie pe o nouă spirală a cursei înarmărilor. Cu referire la teoreticieni de prestigiu, distinsul istoric a prezentat două viziuni ale sucombării Uniunii Sovietice – sistemul economic și problema națională. În condiții de evoluție deosebit de complexă, Occidentul a manifestat o anume susținere față de Gorbaciov. O observație demnă de reținut în ceea ce privește România. Atâta vreme cât viza o slăbire a US, politica lui Ceaușescu a fost favorizată, însă, odată cu opțiunea pentru trecerea la apărarea drepturilor omului, el a fost complet izolat și sfârșitul a fost „absolut logic și legic“. Pe acest temei, istoricul a descris sugestiv situația actuală: „industria lichidată; agricultura distrusă; învățământul la pământ; sistemul de sănătate în faliment; în politica externă, România a dispărut de pe harta politică; milioane de români părăsesc țara ca să-și câștige existența în altă parte sau să moară pentru cauze străine. Concluzia: „România a ratat marea șansă care i s-a oferit în 1989… S-a schimbat un pseudo-socialism într-un neo-capitalism care pune profitul înaintea omului“. Și soluția? „Singura soluție ar fi încă o revoluție, dar nu știu dacă poporul va fi în stare să o facă“.
Cercetătorii știu care le este datoria și prof. dr. Radu Ciuceanu, directorul INST s-a referit la preocupările istoriografice ale colectivului pe care îl conduce. „Suntem un institut de veghe și dorim să rămânem așa“. Rezultatele acestei stări de veghe au fost prezentate în comunicările din cele trei secțiuni: „Cauzele și contextul căderii comunismului“, „Revoluția în România“ și „Consecințele căderii comunismului“. Din toate s-a desprins ideea că „întreg comunismul a fost un viciu și că democrația este adevărul care deschide un timp al speranței“.