Academia Romana avertizeaza autoritatile

Situata in regiunea denumita -Patrulaterul aurifer-, in care sunt concentrate principalele zacaminte auro-argentifere din Muntii Apuseni, Rosia Montana este cea mai veche localitate miniera atestata documentar din Romania (Alburnus maior, 131 d.Cr.). Intreaga localitate (pe o raza de doi km) are caracter de patrimoniu al Ministerului Culturii, -pentru asezarea si exploatarea miniera romana Alburnus maior-. Are 4.125 de locuitori si este situata la 81 km de Alba Iulia si 85 km de Deva, intr-o zona naturala cu deosebita importanta turistica, in apropiere de limita estica a Parcului National Muntii Apuseni si de Pestera si ghetarul de la Scarisoara, monument al naturii cu regim special de protectie.

Zona este situata in bazinele hidrografice ale raurilor Ampoi si Aries (afluente ai Muresului) si este populata pe suprafete relativ mari, conform specificului asezarilor din Muntii Apuseni.

Proiectul de dezvoltare miniera Rosia Montana

Proiectul actual de exploatare, extractie si prepararea minereurilor auro-argentifere este promovat de o societate canadiana – Rosia Montana Gold Corporation (presedinte Vasile Frank Timis), companie pe actiuni, cu participarea statului roman (20%), in care majoritatea actiunilor (80%) revin investitorului strain Gabriel Resources Ltd.

Asocierea dintre acest investitor si statul roman (prin Mininvest Deva) a parcurs mai multe etape (din anul 1997 si pana in prezent), marcata fiecare de existenta unei alte companii (Deva Gold, Euro Gold Corporation, Canadian Company Gabriel Resources, Rosia Montana Gold Corporation), cu schimbarea procentajelor de participare si a obiectivelor de activitate printr-o largire continua.

In ultimul timp, Rosia Montana Gold Corporation a efectuat lucrari de explorare, (in special prin foraje), in extinderea zacamantului de minereu Rosia Montana, dar si in zone invecinate, cercetate anterior si de intreprinderi romanesti.

De asemenea, a finantat cercetari de arheologie impuse de lege, in vederea descarcarii arheologice efectuate de specialisti romani, care s-au materializat recent prin publicarea primului volum consacrat sitului arheologic Rosia Montana – -Alburnus maior-.

Ca urmare a rezultatelor obtinute, Rosia Montana Gold Corporation (RMGC) a considerat ca in zona exista suficiente rezerve de minereu de aur (1,56 g aur la tona de minereu) si de argint (7,8 g argint la tona de minereu) pentru a justifica o exploatare de suprafata, in vatra localitatilor Rosia Montana, Corne si Bucium, care ar constitui cea mai mare exploatare miniera -la zi- din Europa.

Actiunea implica o investitie de 400 milioane dolari SUA si este programata sa dureze 15-16 ani, incepand din trimestrul al III-lea 2004 sau din anul 2005.

Beneficiul estimat este de 300 tone aur si 1.600 tone de argint.

In acest scop, Compania Rosia Montana Gold Corporation a initiat o campanie de achizitionare, la preturi foarte atractive, a unor terenuri (islaz si padure) apartinand Consiliului local al comunei, precum si a unor locuinte, gradini si livezi apartinand localnicilor.

In urma protestelor inregistrate din partea unor oameni de cultura si a presei, compania a organizat o serie de seminarii (in noiembrie 2002 si la 20 si 21 ianuarie 2003), cu participarea catorva consultanti straini si a mai multor cercetatori sau cadre didactice implicate in aceasta actiune, cu scopul de a explica unele aspecte tehnologice, de a prezenta si sustine modul in care experienta internationala se reflecta in proiectul propus.

Influenta asupra mediului

Din datele furnizate de Rosia Montana Gold Corporation rezulta ca se urmareste o exploatare de mare extindere la suprafata (-in mediu deschis-). Aceasta implica decopertarea totala a zonei respective, stramutarea a aprozimativ 2.000 de persoane, respectiv a 800 de locuinte (740 case individuale si 138 apartamente), a 8 biserici, 9 cimitire, scoli, etc. si distrugerea unor importante vestigii istorice, deci aproape 3.000 ha condamnate la desertificare sau transformare in iazuri cu inalta incarcatura toxica.

In acest scop, societatea a solicitat concesiunea a 2.120 ha in vatra localitatii Rosia Montana si 800 ha in comuna Bucium.

Decopertarea va produce, dupa unele estimari, 200 milioane tone de steril care trebuie depozitat si -fixat-, a 226 tone de steril rezultat din prelucrarea tehnologica si nevoia crearii unor iazuri de mare suprafata, pentru decantarea celor 180.000 tone de ape de la instalatia de flotatie a minereului, bogate in cianuri, care trebuie stocate pentru decantare si neutralizare.

Tinand seama de amploarea activitatilor ce se vor desfasura, sunt usor de prevazut consecinte grave asupra mediului inconjurator, intre care mentionam:

1. Padurile, pe o suprafata extinsa, vor fi inlaturate, prin taieri rase, ceea ce va imprima zonei un pronuntat caracter de desertificare. Vor fi influentate profund ciclurile biogeochimice locale, ceea ce va marca inceputul unor modificari ale regimului precipitatiilor, regimului termic, circuitului maselor de aer, precum si aparitia si intensificarea proceselor de eroziune a solurilor, dereglarea regimului hidrologic al apelor curgatoare ducand la cresterea frecventei si amplorii inundatiilor, a alunecarilor de terenuri, cu urmari profund negative asupra valorii peisagere, turistice a zonei si, implicit, asupra economiei populatiei la sate (pasunatul, lemne pentru prelucrare, pentru foc, constructii, etc.). Vor disparea cele mai multe specii de plante si animale din aceasta zona, unele rare, vulnerabile sau periclitate. Chiar in aceste conditii, zona va deveni sterila.

2. In conditiile de relief accidentat, depozitarea cantitatilor impresionante de roca dislocata creeaza pericolul alunecarilor acestor halde – adevarate avalanse de steril – care distrug totul in calea lor (paduri, constructii), dupa cum a aratat experienta din Muntii Calimani referitoare la exploatarea la suprafata a sulfului. Chiar construirea de diguri pentru consolidarea haldelor nu este totdeauna eficienta, dupa cum s-a constatat in Muntii Retezat, cand in urma unor ploi mai puternice digul de protectie din zona Zlatuia (bazinul hidrografic al Raului Mare) s-a rupt. Pe langa aceasta, apele de precipitatii antreneaza o cantitate considerabila de materiale din halde, polueaza apele curgatoare si totodata schimba chimismul apelor – omorand majoritatea vietuitoarelor.

3. Va exista un permanent pericol al poluarii apelor din rauri si a celor freatice cu cianuri provenite fie din infiltratii la sol (daca iazurile cu ape ce contin cianuri nu au fundul si malurile impermeabile), infiltratii care contamineaza apa potabila (de exemplu, apa radioactiva provenita din uzina de uraniu de langa Feldioara a ajuns in fantanile din satul Rotbav din lunca Oltului), fie prin fisurarea sau ruperea digurilor.

Tehnologia de solubilizare a aurului cu cianuri, proces lent care dureaza de la cateva zile la cateva luni, necesita stocarea apelor in iazuri de decantare de foarte mare capacitate. Acestea ocupa suprafete de sute de hectare in zone dens populare, stiut fiind ca zona de risc, conform normelor Uniunii Europene, este de 100 km. Astfel, se creeaza riscuri de contaminare persistenta a solului, apelor si aerului.

Emisiunile de cianuri in aer pe plan mondial, in cursul anului 1992, corespunzatoare unei productii de aur de 2.200 tone, sunt estimate la 20.000 tone, solutii in suspensie, foarte stabile la degradare (timpul de injumatatire este de 267 zile dupa Korte si Coultson – 1999).

Desi doza de cianuri letala pentru om este de 1-3 mg/kg corp, dozele foarte mici, repetate produc modificari patologice cu grade diferite de gravitate, mergand pana la tulburari respiratorii, cardiovasculare, tiroidiene sau ale sistemului nervos. In Nevada, in perioada 1986-1990, cianurile au produs moartea a peste 10.000 de animale (Albert Worta si colab. 1992).

Ele se acumuleaza in plante, organisme acvatice si mamifere, intra in reteaua trofica a ecosistemului, impreuna cu alti poluanti (plumb, mercuri, cadmiu s.a.), prezenti in minereu.

Un studiu amplu, recent (1999), consacrat impactului ecologic al substantelor chimice, in particular al mineritului aurului cu cianuri, semnaleaza mai multe cazuri recente de contaminare a unor rauri, lacuri sau mari cu cianuri: Colorado (1990) si Carolina de Sud (1992) in SUA, Papua Noua Guinee (1992), Guyana (1995), Ghana (1999). In tara noastra, un proces similar s-a produs la Baia Mare (unde iazul avea o suprafata incomparabil mai mica, cca. 6-8 ha) care prin intensitatea si aria de manifestare a efectelor negative ne-a atras critici severe ale Comunitatii Europene si solicitari de despagubiri din partea tarilor vecine (105 milioane de dolari din partea Ungariei).

De altfel, chiar studiul intitulat -Evaluarea starii actuale a sistemelor ecologice- prezentat de Compania Rosia Montana Gold Corporation recent (21 ianuarie 2003) la Alba Iulia in sprijinul promovarii proiectului precizeaza la pagina 2: -Exploatarea miniera la suprafata ce s-a desfasurat in ultimele decade a determinat perturbari drastice ale complexelor de ecosisteme-.

4. Influentele directe negative asupra cadrului natural si asupra vietii, mentionate mai sus, vor fi agravate de influente indirecte, respectiv cu acele influente negative care se manifesta intr-un lung sir de conexiuni ale structurilor biologice si proceselor circulatiei materiei si fluxului energiei. Alterarea climei locale, cu cresteri ale temperaturii, scaderea precipitatiilor, intensificarea miscarilor de aer, aparitia si consolidarea unor zone cu procese si fenomene cu efecte intens degradative, ocuparea unor suprafete mari cu halde de steril, afectarea unor populatii largi umane prin alterarea chimismului mediilor de viata terestru, acvatic si chiar atmosferic si aparitia unor boli, in special la copii, reprezinta cateva din categoria acestor influente.

Exploatarea care implica decopertarea unei mari suprafete, prin explozii provocate cu un amestec de nitrat de amoniu si motorina va avea consecinte negative nu numai asupra stabilitatii versantilor si a haldelor de steril, ci si asupra locuintelor pastrate in acea parte a localitatii neafectata de aceasta activitate. Sub acest aspect, mai trebuie avut in vedere posibilitatea producerii unor seisme locale, eventualitate putin probabila, dar nu in totalitate exclusa.

5. Muntii Apuseni vor suferi, o data in plus, influente puternic distructive. Proiectarea si instalarea unui obiectiv economic de o asemenea amploare intr-o zona intens populata reprezinta o abdicare si nesocotire a celor mai elementare criterii de protectie si conservare a naturii. Tehnologiile preconizate de Societatea Comerciala Rosia Montana Gold Corporation, care au la baza utilizarea cianurilor pentru spalarea minereului si extragerea aurului, nu se aplica nicaieri in lume in zonele cu o densitate apreciabila a populatiei umane.

La sfarsitul exploatarii, zona Rosia Montana va include cateva (probabil patru) cratere imense cu o adancime de 400 m, care vor persista ca atare, in vecinatatea imediata a restului localitatii neafectata de aceasta activitate.

6. Degradarea cadrului natural si toate consecintele negative mentionate, in cazul demararii proiectului de la Rosia Montana, sunt confirmate si de alte situatii asemanatoare din Europa. Astfel, Societatea Australian Company Normandy a deschis o exploatare a zacamantului aurifer de la Bergama (Pergamon), utilizand aceeasi tehnologie prin spalarea cu cianuri a zacamantului aurifer. Exista astazi un curent puternic european impotriva acestui tip de exploatari, avand in vedere date precise privind depunerile de substante toxice pe sol si infiltrarea apei, precum si emanatiile de vapori toxici rezultati in procesul tehnologic, cu efecte distrugatoare asupra vegetatiei, faunei si populatiilor umane.

In acest sens, mentionam -Declaratia de la Bergama (Pergamon)- (1997), care precizeaza: -… pe baza unor probe evidente, incluzand tehnologiile implicate si a cunoasterii mediului natural si a celui cultivat, extragerea aurului planificata in regiunea Bergama (Pergamon) este inacceptabila- si care a blocat actiunea, in urma unei hotarari guvernamentale. Anterior acestei manifestari, la data de 17 noiembrie 1994, la Strasbourg, Parlamentul European a adoptat o pozitie asemanatoare, impotriva exploatarii zacamintelor auro-argentifere bazata pe solubilizarea cu cianuri.

AMENINTAREA DISTRUGERII PATRIMONIULUI ISTORIC SI ARHEOLOGIC

Zona care va fi afectata prin lucrarile preconizate este neindoielnic de marcanta importanta arheologica. Alburnus Maior – Rosia Montana de mai tarziu -, situat intre Abrud si Campeni, a reprezentat un centru minier, care a functionat din epoca bronzului (dupa ultimele concluzii ale echipei de arheologi francezi de la Universitatea -Le Mirail- din Toulouse) si mai ales a avut o deosebita insemnatate in timpul Imperiului Roman, exploatarea continuand apoi in Evul Mediu si in timpurile moderne si contemporane.

In acelasi timp, este vorba de una din zonele de deosebita importanta istorica pentru romani, locuri care au fost cuprinse in framantarile marii rascoale din 1784 si mai ales in extraordinarul razboi de rezistenta pe care l-au purtat motii sub conducerea lui Avram Iancu in 1848-1849. -Fortarea- unei exploatari aproape trimilenare si lichidarea zacamintelor de aur si argint in cativa ani, lasandu-se in urma un desert, nu pot sta in ordinea fireasca a unor evolutii, cat de schimbat ar fi mersul umanitatii la inceputul mileniului III! La aceasta se adauga insa distrugerea – stergerea imaginii ei din istorie – unei zone care ocupa un loc central in constiinta romanilor. Inima Apusenilor va disparea!

O ordonanta de urgenta din 2000 privind protectia patrimoniului imobil impune, in realizarea unor atare proiecte, executarea unor sapaturi de salvare. Tinand seama de situatia obiectiva care s-a creat, in anul 2001 a fost initiat de catre Ministerul Culturii si Cultelor programul Alburnus Maior. Prin protocolul incheiat cu Rosia Montana Gold Corporation, la sfarsitul fiecarui an, in functie de sapaturile executate si de rezultatele lor se acorda descarcarea de sarcina arheologica pentru zona respectiva. Rosia Montana Gold Corporation a pus la dispozitie fonduri foarte substantiale in vederea executarii cercetarilor arheologice (un miliard in 2000, 31 miliarde in 2001 si 43 miliarde in 2002) – dupa cum au fost angajate sume foarte importante pentru despagubirea locuitorilor evacuati. Recent a aparut cel dintai volum cuprinzand rezultatele cercetarilor efectuate pana in prezent.

Cu prilejul efectuarii cercetarilor si sapaturilor arheologice in campaniile din anii 1999-2002, cele mai ample fiind cele din ultimii doi ani, au fost dezvelite la suprafata lacasuri de cult, necropole, o incinta funerara pe valea Cornei, o cladire cu hypocaust, au fost descoperite, de asemenea, altare votive, toate atestand masiva prezenta a unei populatii de mineri in perioada antica romana. Cercetarile din galeriile miniere, efectuate mai ales de o echipa de specialisti in acest tip de cercetare arheologica de la Universitatea -Le Mirail- din Toulouse au adaugat cunostinte noi si mai ales au stabilit galerii care apartin epocii antice sau medievale. Rapoartele de sapaturi publicate in volumul mai sus mentionat dezvaluie insa ca ne aflam inca la un inceput de drum, indeosebi in privinta galeriilor si, totodata, ca ceea ce exista reprezentand in multe privinte un unicum trebuie aparat de distrugere.

In ceea ce priveste zona de suprafata – in conformitate cu informatiile pe care ni le-a furnizat prof. Al. Suceveanu, directorul adjunct al Institutului de Arheologie -V. Parvan- al Academiei Romane prin mijloace aeriene, instrumente electro-magnetice si prin strabaterea -cu piciorul- in 1999-2000 a fost -periata- o suprafata de 100 ha, fiind selectionata o subzona de 10 ha care s- considerat ca prezinta concentrari de monumente argeologice. Din aceste 10 ha au fost cercetate prin sapaturi 3 ha, ramanand a mai fi cercetate alte 7 ha. Cu toata munca asidua a arheologilor, efectuata pe baza sprijinului financiar al Rosia Montana Gold Corporation, cu toate bunele rezultate obtinute, raportand aceste suprafete la intreaga suprafata de mii de hectare care va fi afectata de operatiile preconizate, ea ramane infima. Mai grav, in 2001 a fost acordata o descarcare de sarcina arheologica pentru cateva sute de hectare, desi zona efectiv cercetata n-a depasit 4 ha. Cercetarea arheologica trebuie sa aiba in vedere intreaga suprafata amenintata de distrugere, ea trebuie continuata acolo unde ar exista cea mai vaga supozitie a existentei unor vestigii nedescoperite, iar mai ales descarcarile de sarcini arheologice nu trebuie date decat dupa ce exista certitudinea inexistentei unor sau altor vestigii si numai pentru suprafata efectiv si corect cercetata. De asemenea, credem ca ar trebui revazute, in ceea ce priveste anii anteriori, exactitatea descarcarilor de sarcina arheologica ce au fost emise. Oricum, o cercetare arheologica in conformitate cu cerintele stiintei a uriasei suprafete amenintate cu disparitia impune inca multi ani de munca, cu toate sumele pe care compania in cauza s-ar arata dispusa sa le puna la dispozitie.

Galeriile reprezinta un obiectiv si mai important pe plan arheologic, avand in vedere insemnatatea lor pe plan mondial. Descoperirea succesiva a tablitelor cerate (incepand cu secolul al XVIII-lea) pretioase izvoare istorice, apreciate ca atare pe plan international, ca si alte vestigii, unele descoperite chiar in cercetarile recente, impun o cercetare minutioasa a ansamblului galeriilor. Reteaua lor este uriasa, cele moderne si contemporane interferandu-se si uneori imbinandu-se cu cele antice sau medievale. Totodata, multe galerii sunt inaccesibile, prin surpari sau inundari, altele au intrarile zidite. O descarcare corecta de sarcina arheologica nu s-ar putea insa face decat daca aceasta retea este cercetata cu zabava in intregimea ei, mai ales ca lucrarile de exploatare preconizate vor duce practic la distrugerea lor. Echipa Universitatii din Toulouse a cercetat in 1999-2001 circa 70 km de galerii, in masivele Cetate, Habad, Orlea, Tarina, Carpeni, neputand insa patrunde in multe locuri si efectuand mai ales ceea ce s-ar putea defini drept -vizitare-, cercetarile fiind mai localizate. Potrivit datelor furnizate de prof. Suceveanu, s-au gasit 3-4 km de galerii antice si 4-5 km de galerii medievale. Dintre galerii se impun unei atentii deosebite Orlea si Catalina-Monulesti, pentru care arheologii au propus conservarea lor in situ. O problema o ridica si exploatarile si dinamitarile curente prin care sunt stanjenite lucrarile arheologilor. Oricum, se impune, mai ales daca proiectul lui Rosia Montana Gold Corporation va fi concretizat, sa fie cercetata in integralitatea ei reteaua de galerii, compania urmand a-si asuma costurile si trebuind a se pastra in situ tot ceea ce s-ar impune.

Amenintarea distrugerii vestigiilor arheologice prin proiectul de exploatare al Rosia Montana Gold Corporation a atras atentia peste hotare, dand ocazia unor campanii de presa care, prin continutul lor, chiar daca au si motivatii de natura politica interna sau externa, sunt departe de a fi benefice Romaniei. O rezolutie semnata de 32 de membri ai prestigioasei Academie des Inscriptions et Belles Lettres a Institutului Frantei, o rezolutie a Adunarii generale a Consiliului International pentru Monumente si Situri (ICOMOS), precum si semnaturile a peste 700 de specialisti din lumea intreaga arata o reactie internationala din lumea specialistilor peste care nu se poate trece cu usurinta. Trebuie sa avem in vedere ca aceasta actiune de contestare externa va continua ori chiar se va intensifica, mai ales cand se va trece la distrugerea zonei.

Consideratii geologice

Zacamintele auro-argentifere din zona Rosia Montana (Rosia Montana, Tarnita, Carnic, Dealul Cetatii, Carnicel, Vaidoaia, Bucium) situate in Muntii Metaliferi (Apusenii Meridionali) s-au format in legatura cu activitatea vulcanica ce a avut loc acum 12-15 milioane de ani si au fost exploatate inca din perioada preromana (agatirsi si daci), in sistemul galeriilor care desi este generator de impact asupra cadrului natural, a asigurat totusi un echilibru al ecosistemelor din zona si suprafetele adiacente.

Zacamintele auro-argentifere exploatate in zona Rosia Montana si in general in Apusenii Meridionali sunt in majoritatea cazurilor de tip -filonian- care se preteaza cu deosebire la exploatarea in galerii.

Cercetarile intreprinse de Rosia Montana Gold Corporation in extinderea zacamintelor cunoscute in aceasta zona au condus la punerea in evidenta a unei acumulari auro-argentifere diseminate intr-un volum impresionant de roci magmatice.

Posibilitatea de a exploata acest tip de zacaminte impune dizlocarea unei mase uriase de roca prelucrata prin tehnologii specifice pentru a se putea extrage continutul de metal util. Totodata, aceasta tehnologie are drept consecinta acumularea unui volum imens de material steril.

Presupunand ca Rosia Montana Gold Corporation va finaliza in 12-16 ani exploatarea care solicita concesiunea, sunt de subliniat urmatoarele:

1. Verificarea printr-o expertiza autorizata si independenta a volumului de rezerve apreciat de Rosia Montana Gold Corporation.

2. Revizuirea si completarea exhaustiva a studiului de fezabilitate pe care Rosia Montana Gold Corporation trebuie, conform uzantelor in vigoare, sa-l prezinte evidentiind posibilitatea si modalitatea de realizare a exploatarii, fluxurile financiare (sursele de investitii si recuperarea lor), asigurarea spatiilor desfacerii produselor si finantarea reabilitarii ecologice a factorilor de mediu sub toate aspectele.

Sub aspect geologic, acumularea auro-argentifera pusa in evidenta de cercetarile, in extindere, ale companiei Rosia Montana Gold Corporation reprezinta un model aparte putin cunoscut, pana acum, in zonele miniere legate de procesele vulcanice miocene (12-16 milioane ani).

In consecinta, si eficienta economica a unei asemenea exploatari este mai putin familiara activitatii miniere din Romania.

Concluzie

Tinand seama de consecintele distrugatoare pentru mediu si amenintatoare pentru colectivitatile umane, ca si aspectele arheologice si istorice, Academia Romana, care exprima pozitiile celor mai de seama oameni de stiinta si de cultura ai tarii, solicita factorilor responsabili ai destinelor Romaniei sa impiedice realizarea acestui proiect.