Carismatic, aureolat de o reputatie internationala consolidata de-a lungul unei cariere de anvergura care, de aproape o jumatate de veac, il poarta pe mai toate meridianele lumii, maestrul Sergiu Comissiona a implinit, in 16 iunie, frumoasa varsta de 75 de ani, desi vigoarea sa dirijorala, prospetimea interpretarilor si verva ce-l caracterizeaza nu o tradeaza. Si cum altfel ar fi dorit un dirijor roman sa aniverseze un asemenea moment decat la pupitrul Filarmonicii bucurestene, conducand monumentala Simfonia a IX-a de Beethoven, apoteoza a muzicii, incununare a miilor de concerte sustinute pe mari scene din Europa, America, Asia in compania unor renumite orchestre si, adesea, alaturi de primul ansamblu orchestral al tarii? Aplauzele, ovatiile si florile primite in acea seara s-au adaugat unui dar cu totul special pe care il primise cu doar o zi inainte – la Palatul Cotroceni, presedintele Ion Iliescu i-a conferit Steaua Romaniei in grad de Comandor, in semn de recunoastere si pretuire a realizarilor sale artistice de anvergura, dar si pentru consecventa cu care a promovat muzica romaneasca – in special creatia enesciana – in programele sale de concert din strainatate. In prezenta unui mare numar de muzicieni de marca, maestrul, vadit emotionat, a multumit pentru aceasta inalta distinctie care, venind ca o suprema apreciere din partea tarii sale, capata conotatii cu totul speciale.
A doua zi dupa concert, o alta festivitate i-a fost rezervata, de aceasta data la Universitatea Nationala de Muzica, unde i s-a acordat titlul de Doctor Honoris Causa, in aplauzele profesorilor, studentilor, fostilor (si actualilor) colegi de scena si prieteni de o viata.
Spunandu-i acum un sincer -La multi ani-, multumindu-i pentru serile de neuitat in care ne-a incantat in concerte de mare frumusete, ne gandim, deja, la reintalnirea din septembrie, cand maestrul Sergiu Comissiona va dirija, in cadrul Festivalului George Enescu, un program de muzica romaneasca, ceea ce confirma, inca o data, dragostea si aprecierea sa pentru creatia si creatorii nostri, pe care a dorit sa-i prezinte publicului larg din intreaga lume, facand, acum, un nou gest de omagiere a acestora, sub semnul lui Enescu, pe care l-a venerat inca din anii tineretii (devenind, peste ani, vicepresedinte al Societatii Enescu din SUA, constituita la centenarul nasterii muzicianului-nepereche).
-Topologia formelor sonore si muzica- – Implinirea unui vis
In ultimele decenii, se vorbeste din ce in ce mai mult despre relatia muzica-matematica, aplicata sau demonstrata in varii feluri de specialisti in cele doua domenii, realizandu-se scheme si calcule complicate pornind de la creatii de Bach sau Mozart, a caror constructie extrem de logica poate fi demonstrata sau -tradusa- in formule matematice surprinzatoare pentru cei care s-au obisnuit sa asculte cu incantare acele partituri aparent spontane, nascute parca dintr-o inspiratie infinita.
Printre muzicienii preocupati de investigarea acestor teritorii fascinante se afla si Mihai Brediceanu, dirijor si compozitor indragostit de motoare, doctor in matematica, inventator al polytimer-ului, aparat care, in anii *70, a revolutionat lumea dansului, oferind posibilitatea coregrafilor sa imagineze o miscare diferita a fiecarui balerin, coordonata prin intermediul bip-urilor date de aparatul programat in functie de solicitarile compozitorului si coregrafului. Ideea s-a nascut in perioada in care maestrul se afla la Syracuse-New York, unde a descoperit, la Universitate, -secretele- computerului si a efectuat cercetari finalizate nu doar prin construirea prototipului polytimer-ului brevetat atat in SUA, cat si in Romania, ci si prin cateva lucrari muzicale scrise in politempie, colegii americani -molipsindu-se- la randul lor de tentatia de a compune folosind aparatul.
Numeroasele sale studii privind posibilitatea transformarilor succesive care au ca rezultanta exprimarea unor partituri in formule matematice, au condus la elaborarea unui amplu volum referitor la -Topologia formelor sonore si muzica-, munca sa de trei decenii in acest domeniu captivant gasindu-si implinirea in publicarea lucrarii la Editura Academiei Romane, dupa ce Mihai Brediceanu a reusit sa-i convinga si pe americani, dar si pe francezi (in special prin spectacolul demonstrativ prezentat in 1978 la Paris, la Centrul Pompidou, in cadrul Festivalului Dansului) de utilitatea descoperirilor si inventiilor sale in dezvoltarea si evolutia muzicii si a coregrafiei moderne.
Aparitia cartii la care a lucrat fara odihna, scriind textul in limba engleza, realizand schemele, corectand apoi cu minutia ce-l caracterizeaza, reprezinta poate cel mai frumos dar pe care l-a primit in ultima vreme, incununand stradania de o viata a celui care, cu o curiozitate si o neliniste interioara perpetua, a dorit sa descopere noul, sa aduca – si in interpretarile sale la pupitrul dirijoral – un suflu adaptat sfarsitului de mileniu, sa propuna spectatorilor si specialistilor forme si posibilitati noi de exprimare in arta sonora in care se parea ca… s-a spus totul.
In 14 iunie, maestrul Mihai Brediceanu a implinit 83 de ani – cu siguranta, inconjurat de prieteni si de familie, va pune alaturi de flori si daruri volumul recent aparut, pentru ca acesta reprezinta implinirea unui vis de o viata. Felicitari maestre si… -La multi ani!-
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
