Concentrare si etica jurnalistica

Cu cateva zile in urma, la Casa NATO, Centrul pentru Jurnalism Independent a organizat o intalnire a ziaristilor bucuresteni cu David Binder, unul dintre gazetarii americani ai biroului din Washington al -The New York Times- (pana in 1996, cand s-a retras), specializat in problematica Balcanilor, fiind din 1963 corespondentul ziarului american pentru Europa Centrala si de Est. David Binder a asistat la construirea Zidului Berlinului in 1961 si la daramarea lui in 1989. Primele sale vizite in Romania dateaza dinainte de 1989, in timpul uneia dintre ele obtinand chiar un interviu cu Nicolae Ceausescu. Articolele care au urmat acestor vizite, printre care si The Cult of Ceausescu, au avut drept rezultat interzicerea intrarii lui in Romania. Decembrie 1989 a fost momentul in care a revenit pentru a relata despre evenimentele de aici, asa cum a relatat si despre caderea celorlalte regimuri comuniste din Germania de Est, Bulgaria, Albania, Iugoslavia. Printre relatarile de la Bucuresti se numara articolul Upheaval in the East: Rumania; From Dictatorship to Revolt, Rumanian Defends a House. O vizita la locuinta Venerei si Adinei Darian, cu povestea avatarurilor casei lor din cartierul rezidential din nordul capitalei de-a lungul perioadei comuniste nu este lipsita nici de dramatism, nici de un anumit -parfum de epoca-, situatia particulara fiind considerata emblematica pentru aceea nationala.

Nascut in 22 februarie 1931 la Londra din parinti americani, David Binder a absolvit Universitatea Harvard cu o diploma in istoria si literatura europeana. A fost apoi student Fulbright la Koln, a urmat cursurile de vara ale Seminarului de la Salzburg. Din 1963 pana in 1967 a fost corespondent al -New York Times- pentru Europa de Est, avand sediul la Belgrad, iar din 1967 pana in 1973 a indeplinit aceeasi functie in Germania, unde lucrase, de altfel, in calitate de corespondent diplomatic in 1961. Articolele sale au aparut in Statele Unite, dar si in Germania, Austria, fosta Iugoslavie, Albania, Macedonia, Ungaria, Finlanda, Japonia, Bulgaria, Croatia, Canada.

Tema intalnirii recente de la Bucuresti a fost Etica jurnalistica in era concentrarii, organizatorii considerand ca -… prezenta domnului David Binder este o buna ocazie pentru profesionistii de media din Romania, pentru cei interesati de libertatea de exprimare, de a face un schimb de opinii, de a identifica tendintele actuale in peisajul mediatic si de a incerca schitarea unor solutii posibile-.

Intalnirea de la Casa NATO a debutat cu o alocutiune a domnului Binder, care a explicat noile dimensiuni ale conceptului de etica jurnalistica in contextul concentrarii mijloacelor media fie prin autoritatea patronala, prin crearea unor -trusturi de presa-, fie, la polul opus, prin existenta, in localitatile mici, a unui singur post de televiziune, de radio sau a unui singur ziar. In ambele cazuri, accesul publicului la o diversitate de puncte de vedere asupra fenomenelor este limitat, lasand loc manipularii opiniei publice. Fenomenul, care a atins formele cele mai grave in guvernarile totalitare – nazism, comunism -, se regaseste in toate societatile la scari diferite. In aceasta noua situatie, rolul deontologiei jurnalistice este extrem de important, impartialitatea gazetarului din punct de vedere politic mai ales permitand societatii civile formarea unor puncte proprii de vedere. Ceea ce ni s-a parut interesant in expunerea domnului David Binder a fost mai putin enuntarea propriului cod deontologic, care nu cuprindea, de fapt, aproape nimic in plus fata de acela pe care il invata fiecare student la jurnalistica, cat accentul pus de domnia sa pe interiorizarea acestor norme etice. Codul etic, a spus David Binder, trebuie sa fie unul personal, nu unul impus prin reglementari legale in domeniu. Desigur, normele avansate de ziaristul american, pe care el insusi le-a numit -codul meu etic-, sunt perfect functionale intr-un sistem democratic stabil. Unele dintre ele, cum ar fi acela al renuntarii la surse anonime, de exemplu, avand mai putine sanse de reusita intr-o tara ca Romania, unde dificultatea, accesul la informatie, dar mai ales faptul ca informatia data de gazetar nu este preluata, fie de institutiile statului, fie de societatea civila, pentru rezolvare, indeamna ziaristul la efectuarea unei anchete ce poate depasi, uneori, pe aceea strict gazetareasca. -Ziaristul nu este nici politician, nici politist, nici detectiv, nici judecator-, a spus David Binder, recunoscand, in acelasi timp, ca are avantajul profesarii intr-o tara bogata, democratica si care n-a fost niciodata invadata de dusmani si ca, in urma cu 20 de ani, era el insusi adeptul surselor anonime din cauza discriminarilor de diverse feluri din societatea americana. In acelasi spirit, intrebat la un moment dat unde s-ar plasa, in sistemul sau etic, o lege a dreptului la replica, David Binder a raspuns prompt: -It*s a stupid law-, explicand ca, daca eratele reprezinta o obligatie a oricarui ziar onest, publicarea unor articole extinse de explicare a propriei pozitii nu isi are locul intr-o publicatie cotidiana. Drept exemplu a fost ales ziarul -The New York Times-, care se intampla sa publice uneori cel putin cinci erate zilnic, ba chiar erate la erate, dar nu si drepturi la replica.

Fara malitiozitate, am putea afirma ca este confortabil gandul celor cinci erate ale unui mare cotidian newyorkez, chiar daca, motivatia lor, avansata de David Binder, contine si un slogan pe care ziaristii romani il aud, si ei, zilnic: -Ziarele sunt o afacere; ele trebuie sa fie vandute-.