Jazz pe Semenic

Acum o saptamana, m-am numarat cu legitima mandrie printre privilegiatii participanti la Festivalul International de Jazz de la Garana, manifestare care, dupa cum observa producatorul Marius Giura in caietul-program, -a ajuns la editia a VII-a fara a fi sub inaltul patronaj al cuiva, fara sprijinul celor care ar trebui sa sustina gesturi de cultura-… Este intr-adevar mirabil sa aduci la 1.000 de metri inaltime, in curtea unui han, o scena adevarata, instalatii de sunet profesioniste, scumpe, un pian cu coada si toate celelalte instrumente necesare, sa convingi treizecisicinci de muzicieni din sase tari sa-si fie alaturi intr-o asemenea aventura a cunoasterii de sine, cei mai multi determinati sa stea trei, patru zile impreuna, sa inspire aerul incomparabil al inaltimilor, sa discute si sa se cunoasca intre ei cum nu au facut-o vreodata la un alt festival; iar publicul de exceptie, fani veniti din Timisoara si din alte parti, asezati gospodareste pe butucii anume presarati in curtea hanului, sa-i asculte cu religiozitate, sa-i aplaude frenetic pana la orele 4 – 5 ale diminetii! Ei bine, toate acestea chiar intamplatu-s-au aievea in zilele de 7, 8, 9 si 10 august pe tapsanul imprejmuit din fata hanului -La rascruce- – proprietatea lui Gigi Taus – din Garana, localitate montana situata pe muntele Semenic la 30 de km de Resita, intr-un peisaj de o frumusete si o puritate care iti taie realmente respiratia.

Ce a adus cu sine, fata de editia anterioara, festivalul din august 2003? O seara de spectacol in plus, multe nume noi, ca si o sporita diversitate a participarilor de peste hotare, numarand artisti din Cehia, SUA si Elvetia, pe langa cei din Germania si Ungaria. Spre multumirea melomanilor, a aparut la Garana – si inca de doua ori, intai intr-un workshop, apoi intr-un recital propriu-zis – un muzician de certa notorietate internationala, instrumentistul german sexagenar Eberhard Weber, omul-orchestra fructificand exhaustiv disponibilitatile unui contrabass special (de constructie acustica, dar ajutat de complexe auxilii electronice), apt a deveni un redutabil instrument polifonic; pe celebrul contrabassist l-a insotit in demersul sau percutionistul elvetian Reto Weber, specializat in cele mai exotice si insolite surse de sunet de pe mai multe continente…

Am aplaudat prezenta augmentata a interpretilor timisoreni, de jazz si de blues, evoluand scenic inclusiv in formule mixte, pluricitadine si multinationale. Intre ei au stralucit Liviu Butoi, saxofonist, flautist, compozitor implicat si in organizare (din formula aliniata de el sub denumirea International Project facand parte, pe langa lider, Mircea Tiberian – pian si Pedro Negrescu – bass, ambii din Bucuresti, ghitaristul Gyarfas Istvan si bateristul Jeszenszky Gyorgy (din Ungaria), bassistul violonist si sporadic vocalist Johnny Bota, claviaturistul ghitarist Tony Kuhn, ctitorul interesantului grup Funky Growl (parteneri Horea Crisovan – ghitara, Utu Pascu – bass, Tavi Scurtu – baterie, Sasha Bota – vioara electrica), iar drept promotori ai bluesului, ghitaristul vocalist Kamocsa Bela si al sau faimos grup Bega Blues Band (cu Johnny Bota – bass si Lica Dolga – baterie, carora li s-au raliat intr-un moment de -ghitariada- Mircea Bunea, Bujor Hariga, Horea Crisovan) si trioul de orientare rock Quo Vadis (cu Gaspar Zsolt – bass, vocal, Farcas Laszlo – ghitara, harmonica, vocal, Borbely Szilard – baterie, percutie).

Multi dintre nou-venitii la Garana sunt demni de relevat pentru valoroasele lor contributii. Din Iasi, Romeo Cosma – pianist, compozitor, profesor, s-a impus printr-un rafinat recital sustinut in trio cu vocalista Luiza Zan (inca studenta, castigatoare in luna iulie a Premiului Special al Juriului la exigentul concurs de interpretare -Shure Montreux Jazz Voice Competition- din Elvetia) si cu ghitaristul Iulian Pavelescu, ei impartind programul oferit celor prezenti, intre compozitii ale protagonistului si teme standard. Tanarul si inzestratul saxofonist american Ben Abarbanel Wolff, bateristul german Maurice de Martin si cantareata Maria Raducanu, au edificat, laolalta cu pianistul Mircea Tiberian, o noua increngatura a grupului Interzone, de asta data orientat spre etnojazz, angajat in redimensionarea expresiva, de intensa creativitate, a unor melodii din folclorul nostru urban.

O nota buna formatiei Hejnic Quartet, adusa prin eforturile Centrului Ceh din Bucuresti (in componenta, Otto Hejnic – baterie, lider, Rasto Uhrik – bass, Vojtech Prochazka – pian, Vit Pospisil – flaut). Desi foarte tineri, instrumentistii combo-ului oaspete s-au vadit deopotriva virtuozi tehnicieni si improvizatori inventivi in talmacirea unor standarde moderne.

In fine – dar nu in ultimul rand – mentionam revenirea pe scena de la Garana a doua notabile reprezentante ale interpretarii vocale, prezente si la editia trecuta: o veritabila oaza de liniste si firesc, astfel am caracteriza recitalul duoului alcatuit ad hoc de cantareata Teodora Enache cu ghitaristul Gyarfas Istvan, in timp ce Ozana Barabancea, glas ferm, plin de energie, sustinut instrumental de timisoreanul Johnny Bota – bass, aradeanul Dinu Simon – baterie, de pianistul Puiu Pascu si saxofonistul student Catalin Milea, ultimii doi din Bucuresti, a fost pe gustul audientei prin feeling si caracterul de certa accesibilitate a programului.

Ca o manifestare artistica respectabila, Festivalul a cuprins, adiacent, vernisajul Expozitiei de pictura -JAZZOELOGIC- a plasticienei Zoe Sepi, lansarea volumelor -Timisoara – monografie istorica- si -Romania Post Scriptum- de Petru Iliesu, bogata oferta de afise, programe de sala, discuri, tricouri, sepci si alte suveniruri, nelipsitul gulas pregatit la vedere intr-un cazan, sub cerul liber…

Subliniind tinuta sonorizarii, asigurata cu autoritate de Deian Feniat si echipa lui, sa dam Cezarului ce este al Cezarului: necontestat arhitect al intregii manifestari, orchestrator -en titre- al bunelor intentii concretizate de sponsori – intre acestia -Oriflame- in primul rand – si de parteneri media, Marius Giura, directorul postului de radio Analog din Timisoara, post care (nota bene!) difuzeaza doua ore de jazz zilnic, merita mai presus de toti recunostinta noastra, pentru uriasele eforturi investite luni de-a randul in organizare, ce au transformat o pitoreasca sarbatoare muzicala montana intr-o memorabila evadare din cotidian, intr-un taram al sperantelor regasite.

J.M.P.