Un nou eveniment cu totul special ne-a determinat sa revenim in Sala Radio, dupa doar doua zile de la concertul comentat in precedentul articol, pentru a asculta, poate pentru prima oara pe podiumul nostru de concert, opera -Macbeth- de Verdi, lucrare ce are la baza, bineinteles, piesa omonima de Shakespeare (numele fiind insa… italienizat), compusa in 1847, destul de rar prezentata pe scenele lirice ale lumii (in prezent figureaza in repertoriul Staatsoper Viena) in ciuda muzicii sale superbe. Extrem de dramatica, dificila partitura ridica probleme imense protagonistilor, oferindu-le, totodata (in masura in care sunt capabili sa depaseasca si sa faca fata solicitarilor), posibilitatea de a-si pune in valoare calitatile vocale si mai ales interpretative, fapt ce s-a confirmat din plin in acea seara in care rolul titular a prilejuit revenirea minunatului bariton Eduard Tumagian in fata publicului -de acasa-, care, de fiecare data, il asteapta cu nerabdare si incantare. De altfel, chiar ideea de a prezenta aceasta opera in concert ii apartine, concretizand intentia sa de a ne oferi partituri aparte in versiuni de exceptie. Glasul sau incredibil de proaspat dupa patru decenii de stralucitoare cariera internationala a impresionat din nou nu doar prin timbrul catifelat, cald si limpede, prin tehnica si inteligenta cu care isi conduce glasul, ci mai ales prin maniera in care stie sa rosteasca fiecare cuvant, conferind sens si relief fiecarui sunet prin accente, inflexiuni, culori nebanuite, totul trait la cote emotionale a caror intensitate este -captata- de publicul mereu fascinat de evolutia sa artistica. Cu siguranta, dragostea sa constanta pentru miniatura vocala a jucat, in timp, un rol esential in construirea expresiei, a frazarii, interpretul reusind sa -spuna- esentialul chiar si in cateva masuri, desfasurandu-se apoi, cu voluptate, in secventele solistice ample sau in duete si ansambluri de mare efect.
Din fericire, Eduard Tumagian a avut, in tanarul bas Sorin Coliban, un partener de marca, etaland, din prima clipa, amploarea unui glas generos, bine condus, cu contururi expresive marcate pregnant in rolul Banquo, din pacate destul de restrans, dar care l-a impus, si de aceasta data, printre cei mai importanti solisti romani din generatia tanara, care se afirma cu stralucire pe scenele lumii. (Chiar a doua zi dupa concert, Sorin Coliban a plecat pentru a onora contractele din strainatate, printre care si cele de la Lucerna, unde este angajat in aceasta stagiune).
Invitat de la Scala (unde, dupa cum noteaza programul de sala, a cantat, in 2001, in -Traviata- de Verdi sub bagheta lui Riccardo Muti), tenorul Stefano Secco a sustinut corect rolul Macduff; un alt tenor – Iurie Ciobanu – a carui voce lirica, deosebit de calitativa, a castigat un plus de frumusete prin slefuirea frazarii, a emisiei si sigurantei atacului in anii de studiu la Academia de Muzica din Cluj (recent absolvita la clasa prof. univ. Gheorghe Rosu), dar si la Conservatorul din Luxemburg (unde a lucrat cu basul Ionel Pantea) – a fost un convingator Malcolm.
In spectaculosul rol Lady Macbeth fusese anuntata initial temperamentala Eliane Coelho (ovationata de publicul nostru inca de la prima sa aparitie in neuitata -Salomeea- de Richard Strauss, prezentata de Staatsoper Viena in cadrul Festivalului Enescu – 2001, apoi, pe scena Salii Radio, alaturi de aceiasi Eduard Tumagian si Sorin Coliban in -Simone Boccanegra- de Verdi, precum si in concertul din februarie 2002), dar din pacate soprana s-a imbolnavit, astfel incat partitura a fost sustinuta -dupa posibilitati- de catre Melania Ghioalda-Isar, solista a Operei Nationale din Bucuresti, al carei material vocal este, intr-adevar, superb, dar… Vom incerca sa uitam agresivitatea stridentelor insuportabile din acut (care insa nu sunt, din pacate, doar -accidentale-) doar pentru ca a salvat concertul preluand -din mers- partitura pe care, de altfel, am aflat ca o pregateste pentru o aparitie in strainatate (speram, pentru binele sau in primul rand, ca atunci va canta… altfel).
Rolurile secundare au fost rezolvate cu acuratete de catre membri ai Corului Radio, formatie care, desi suprasolicitata in acea saptamana, a realizat adevarate performante atat ca sonoritate, cat mai ales ca expresie si coloristica sub conducerea dirijorului Dan Mihai Goia, care a reusit, de cand lucreaza cu ansamblul, sa-i adauge multe carate, corul fiind capabil sa abordeze, cu aceeasi flexibilitate, precizie si stralucire, partituri de cele mai diverse facturi – si -Macbeth- a fost, in acest sens, o -proba de foc-.
Trebuie sa recunoastem ca Orchestra Nationala Radio a cantat excelent, la un nivel valoric pe care demult nu l-am mai intalnit la acest ansamblu destul de capricios. Sonoritatile ample, fluenta discursului, echilibrul intre partizi, calitatea suflatorilor (foarte solicitati in acea seara), capacitatea de a crea atmosfera stranie sau tensionata imaginata de compozitor, acuratetea si percutanta ritmica, toate acestea au constituit adevarate motive de incantare pentru spectatorii care au asaltat sala pentru a asista la concert.
Cu siguranta insa, revelatia serii a fost tanarul dirijor Rani Calderon, care, la doar 31 de ani, a dovedit ca stapaneste cu autoritate toate tainele artei dirijorale, conducand cu o rigoare si o suplete, cu o precizie a indicatiilor expresive si a coordonarii intregului aparat vocal-orchestral proprii doar celor cu o bogata experienta pe scene importante. Talent, muzicalitate, charisma, capacitate de comunicare cu interpretii si cu publicul deopotriva, siguranta si dezinvoltura, inteligenta si reala cunoastere a cerintelor partiturii, stiinta de a obtine efectele dorite fara a -forta- ansamblul, colaborarea perfecta cu solistii in relatia cu orchestra, toate acestea au determinat o adevarata explozie de entuziasm din partea publicului alcatuit nu doar din melomani -impatimiti-, ci si din muzicieni avizati si pretentiosi care l-au aplaudat minute in sir.
La final, ovatii si aplauze au revenit protagonistilor si ansamblului deopotriva, astfel incat concertul a constituit o adevarata sarbatoare, un reper notabil al stagiunii care, speram, ne va rezerva multe alte surprize la fel de placute, pentru care trebuie sa multumim formatiilor Radio si celor care -pun la cale- astfel de intalniri cu marii artisti, cu marea muzica.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
