Mari maestri ai picturii

Metropolitan Museum a deschis, saptamana trecuta, una dintre cele mai importante retrospective consacrate operelor genialului renascentist, intitulata Leonardo – maestrul desenator. Lucrarile sunt imprumutate din 25 de muzee, institutii si colectii particulare, unele dintre ele fiind expuse pentru prima data. Vizitatorul poate admira, ordonate cronologic, crochiuri, schite, scheme, pagini din carnetele marelui artist. In pofida cercetarilor aprofundate ale istoricilor de arta, o ordonare cronologica a operei descopera zonele de umbra din biografia artistica a celui nascut in 1453 in micul orasel toscan Vinci, fiu al lui messer Pietro da Vinci si a unei taranci, Caterina. Exista astazi 4.000 de desene, cele mai multe de mici dimensiuni si numai 15 panze ale acestui titan al Renasterii italiene. Sunt prezentate in expozitie, printre altele, opt pagini din vestitul Codex Leicester, cu crochiuri si fraze ce se completeaza, apartinand lui Bill Gates, care le-a achizitionat in 1994 cu peste 30 milioane de dolari. Li se alatura schite de portret, de la delicate figuri de Madone la caricaturi grotesti, pagini intregi dedicate armelor (varfuri de lance, sabii, idei de fortificatii, desene strategice privind salvele de artilerie). Printre armele imaginate de el, se numara arcul-scut, arbaleta-scut, arme speciale pentru a dobori cavalerii. -Pot face tunuri, mortiere si arme mici, avand forme foarte frumoase si utile, diferite de cele care se folosesc acum-, scria el.

O intreaga fauna a iesit de sub creionul sau penita sa, de la caini, pisici, cai la ursi si chiar dragoni, pentru a nu mai vorbi despre nenumaratele desene ale corpului omenesc, dovedind o uimitoare cunoastere anatomica, de la formele vizibile la articulatii sau organele interne: inima, plamani, principalele artere. Sunt prezentate, in original, creatiile davinciene cunoscute de intreaga lume din reproduceri, ceea ce permite o urmarire mai clara a etapelor cercetarilor artistului. O versiune modificata a expozitiei, punand accentul in primul rand pe scrierile leonardesti, va fi itinerata, incepand din luna mai, la Paris.

Deocamdata, Parisul se poate mandri cu o mare expozitie Francis Picabia, deschisa la Muzeul de Arta Moderna, intitulata Picabia, un ideal straniu. Organizata si ea cronologic, selectia ofera posibilitatea descoperirii extremei diversitati a preocuparilor si operei acestui artist, care debuteaza sub semnul impresionismului si termina in creatii abstracte sau de un expresionism accentuat. Dupa propriile declaratii, impresionismul, prezent in expozitie cu panza Saint-Tropez vazut dinspre citadela, a insemnat -cordonul ombilical care mi-a permis sa-mi dezvolt plamanii, sa invat sa merg-. Urmatoarea faza a artei sale este urmarea unei intalniri neasteptate. La sfarsitul primului razboi mondial, cubanezul Picabia il cunoaste pe romanul Samuel Rosenstock, adica Tristan Tzara, cu care incepe aventura picturala, literara, cinematografica, fotografica, numita Dada. Despartirea de Dada nu inseamna disparitia acestui spirit din creatia lui Picabia. Revista 391, editata de el, grotestile portrete ale mondenilor de pe Coasta de Azur sunt imbibate de spiritul satiric, revoltat al dadaistilor, care persista si in colaborarea lui cu un alt mare creator al vremii, Rene Clair, impreuna cu care realizeaza un film de montaj, ilustrat de muzica lui Erik Satie, Entracte, exultand de ironie, dar si de o imensa pofta de joc a autorilor. Nudurile realizate pentru reviste se caracterizeaza prin abstractizari amintind mastile africane, cum ar fi Masca sau Figura cu un ochi din 1946. Ultima perioada devine aproape pointillista, bule de culoare plutind pe fondul dens ce acopera, de multe ori, vechi tablouri. Se remarca, in expozitie, Acrobata, in tonuri rosu si negru, nelinistitoare creatura cu pielea sangerie, cu fata alba, cu brate exagerat de lungi, avand in expresivitatea ei tragica un aer de rudenie cu Strigatul lui Edward Munch. Un minunat catalog, cuprinzand peste 200 de reproduceri color, completeaza aceasta omagiere a unuia dintre cei mai importanti pictori ai secolului XX, aflat in fruntea mai tuturor avangardelor, cu o aplecare spre latura dramatica a existentei, un revoltat, la care furia se converteste de obicei in sarcasm.