Zilele trecute ne-a fost adusa de la Chisinau o carte incredibila, cu un titlu pe care nici regimul stalinist n-a indraznit sa-l foloseasca timp de mai multe decenii: Dictionar moldovenesc-romanesc de Vasile Stati (Chisinau, Ministerul Culturii al Republicii Moldova, 2003, 348 p.).
Dictionarul se deschide cu un Cuvant inainte, datat 28 iunie si semnat de Colegiul redactional (p.3), din care ne luam permisiunea sa reproducem un fragment: -Schimbarea nu numai a denumirilor de institutii, organizatii, firme, ci si a vectorilor de activitate a acestora, procesele de privatizare, improprietarirea, capitalizarea, democratizarea si pluralismul politic, deschiderea larga a Moldovei (Republicii Moldova – G.M.) catre lumea europeana, intai de toate catre Romania, au imbogatit vocabularul actual moldovenesc cu numeroase notiuni, forme si sensuri, care pana in 1990 nu erau cunoscute.
Schimbul de valori, mereu in crestere, cu Romania are o inraurire binefacatoare asupra vorbirii moldovenesti (din Republica Moldova – G.M.), dictionarele normative (ortografice, de sinonime, omonime, bilingve), Dictionarul general al limbii romane, Dictionarul explicativ al limbii romane au devenit un bun nu numai al intelectualilor, ci si al multor cetateni, nazuind sa potoleasca setea de corectitudine, ocrotind graiul matern-.
Inainte de a merge mai departe, tinem sa subliniem ca acest citat, ca si tot ce urmeaza, este scris in limba romana – daca cineva se mai indoia de acest lucru, evident pentru toata lumea de buna-credinta.
Intrucat cele doua dictionare mentionate mai sus (aparute la Bucuresti, in 1997, respectiv in 1998) si altele similare, tiparite la Chisinau, nu reflecta -numeroase cuvinte si expresii-, aparute -in vocabularul actual uzual din Republica Moldova-, Colegiul redactional a considerat util sa vina -cu incercarea modesta de a acoperi macar o parte din golul lexicografic, care ia la noi proportii. Prezenta editie confirma unitatea de fond lexical peren, comunitatea originii si a structurii gramaticale a limbilor romanice de rasarit (denumire voalata si incorecta, folosita in epoca sovietica, in loc de limba romana, vorbita in Romania si in Republica Moldova – G.M.), caracterul lor reciproc inteligibil- (alta forma incorecta, in loc de limba romana unitara).
Dar sa vedem ce fel de cuvinte sunt incluse in acest Dictionar moldovenesc-romanesc, -cuprinzand vreo 19.000 de cuvinte si forme- (p. 14), despre alcatuirea caruia acelasi Colegiu redactional (a carui componenta nu este dezvaluita) ne spune, in incheiere: -Criteriile de selectare, structura si principiile de elaborare ale lexiconului prezent fiind cele traditionale, bine cunoscute, am considerat ca nu este nevoie de un intins studiu introductiv. De aceea, recomandandu-l respectuos cititorilor, ramanem in asteptarea observatiilor principiale si, speram, binevoitoare-.
Spatiul nu ne permite sa analizam in detaliu toate cuvintele din acest Dictionar, pentru a vedea in ce masura ele sunt -moldovenesti-, necunoscute limbii romane din afara Republicii Moldova, respectiv subdialectului moldovean al limbii romane, asa cum este el definit in Tratat de dialectologie romaneasca, coordonat de dr. Valeriu Rusu (Craiova, Scrisul Romanesc, 1984, p. 208-240, capitol scris de Paul Lazarescu; pastram denumirile oficiale de atunci): -Subdialectul moldovean este vorbit in jumatatea de nord-est a tarii, in Bucovina si Moldova (…); de asemenea, graiuri moldovenesti se vorbesc in Republica Socialista Sovietica Moldoveneasca, precum si in regiunile limitrofe cu tara noastra ale Republicii Socialiste Sovietice Ucrainene (Bucovina, sudul teritoriului din stanga Prutului). Isoglosele anumitor fenomene caracteristice subdialectului moldovean depasesc insa, adeseori, limitele provinciei istorice Moldova, cuprinzand uneori parti importante din nord-estul Transilvaniei, parti din nord-estul Munteniei (…), precum si din nordul Dobrogei (…)-.
Caci, sa ne intelegem: -Unitatea de limba romano-moldoveneasca – cum au subliniat in 1956 savantii R.A. Budagov si S.B. Bernstein, renumiti profesori ai Universitatii din Moscova – s-a cristalizat de foarte multa vreme, inca din perioada de formare a limbilor romanice. La ora actuala, aceasta teza este recunoscuta de toti specialistii care trateaza problema in cauza-. Cei doi savanti recunosteau ca ei insisi, -ca si multi alti lingvisti sovietici, au cazut intr-un timp in greseala, cand se straduiau sa depisteze o anumita <autonomie> a limbii moldovenesti fata de limba romana. Ne-am straduit cat ne-am straduit, dar n-am reusit sa aratam si sa demonstram – pe baza de fapte concrete si edificatoare – deosebirile dintre limbile moldoveneasca si romana-, in afara de cateva imprumuturi lexicale din rusa si ucraineana. Caracterul nociv al unei astfel de abordari era denuntat de cei doi lingvisti prin concluzia formulata transant: -S-au irosit multe forte si mult timp pentru a demonstra teza eronata cum ca moldovenii si romanii vorbesc limbi romanice inrudite, dar diferite. Dovezi in favoarea acestei teze n-au existat si nici nu pot exista- (Cu privire la unitatea de limba romano-moldoveneasca, articol prezentat revistei -Voprosi iazikoznaniia- – -Probleme de lingvistica- din Moscova, dar publicat in traducere abia in 1988, in revista -Nistru- de la Chisinau, nr. 11, p. 132-136, si reprodus in volumul colectiv, Povara sau tezaur sfant?, alcatuit de Ilie Lupan si prefatat de cunoscutul poet Nicolae Dabija, Chisinau, 1989, p. 353-361; de asemenea, in revista -Tribuna- din Cluj-Napoca, in 1996, nr. 11, p. 8).
La fel de categoric s-a pronuntat acum aproape un deceniu marele nostru compatriot, regretatul profesor Eugeniu Coseriu (originar din Mihaileni, judetul Balti), lingvist de notorietate mondiala, membru de onoare al Academiei Romane, Academiei de Stiinte a Republicii Moldova si al altor foruri similare din lume: -La nivelul graiurilor populare, limba moldoveneasca, adica limba populara vorbita intre Prut si Nistru si dincolo de Nistru, tine de dialectul dacoroman, anume partea de nord si centru tine de asa-zisul grai moldovenesc, care, dupa cum stim, ajunge pana in Ardeal si pana in Maramures, si partea de sud (la sud de Cahul, adica judetele Ismail si Cetatea Alba), care tine de graiul muntean (…). Idealul de limba al tuturor scriitorilor din Basarabia a fost totdeauna acelasi ideal al tuturor romanilor. Si la aceasta limba exemplara romaneasca au contribuit si toti scriitorii si poetii dintre Prut si Nistru, de la Stamati, Russo si Hasdeu pana la Grigore Vieru si la toata splendida generatie de poeti romani dintre Prut si Nistru- (Unitatea limbii romane – planuri si criterii, in volumul Limba romana si varietatile ei locale, Bucuresti, Editura Academiei Romane, 1995, p. 11-19; reprodus in ziarul -Curentul-, 31 iulie 2003, p. 11). Si ca un memento pentru noi toti: -A promova sub orice forma o limba moldoveneasca deosebita de limba romana este, din punct de vedere strict lingvistic, ori o greseala naiva, ori o frauda stiintifica; din punct de vedere istoric si practic, este o absurditate si o utopie; din punct de vedere politic, este o anulare a identitatii etnice si culturale a unui popor si deci un act de genocid etnico-cultural- (-Limba romana-, Chisinau, anul VII, 1997, nr. 6 (36), p. 142-143).
Prof. univ. dr. Gheorghe Mihaila,
Membru corespondent al Academiei Romane
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
