Repere romanesti in lumea muzicala franceza

In urma cu ani, ascultam cu emotie o tanara pianista care, studiind la Liceul Enescu, sub indrumarea prof. Gabriela Stepan, impresiona prin puritatea si expresivitatea demersului artistic, prin maniera in care dialoga cu publicul prin intermediul claviaturii, transmitand stari si ganduri, tesand o atmosfera ce trada o bogatie interioara si o maturitate aparte. Nu intamplator, Mara Dobrescu a castigat laurii Concursului de la Epinal, devenind apoi studenta la Conservatorul din Paris, unde a studiat cu maestri precum Gerard Fremy si Pierre Aimart (pe care publicul nostru i-a aplaudat atat in stagiune, cat si in Festivalul Enescu), obtinand diploma la clasele de pian si de muzica de camera, perfectionandu-se in continuare la acelasi celebru Conservator, a beneficiat de cursuri de maiestrie sustinute de mari maestri printre care si Martha Argerich, care a invitat-o sa concerteze in finalul cursului sau din Japonia, a recomandat-o apoi cu entuziasm impresarului sau, care a solicitat-o pe Mara sa cante in festivaluri importante.

Anii au trecut, Mara Dobrescu s-a impus in viata muzicala a Frantei, a obtinut bursa Fundatiei Yamaha acordata la Paris, iar anul acesta bursa oferita de Fundatia Nadia si Lily Boulanger, a studiat si apoi a colaborat pe podium cu Georges Pludermacher (de asemenea binecunoscut publicului romanesc), iar acum a editat primul sau CD (difuzat in intreaga lume prin celebra -Harmonia mundi-), incluzand opusuri mai putin cunoscute, semnate de Robert si Clara Schumann. Demn de remarcat este faptul ca, in prezentarea discului, Dino Villatico aminteste ca Romania este deopotriva tara lui Dinu Lipatti si, -rememorand interpretarea atat de nuantata a lui Lipatti, ascultatorul va putea aprecia tuseul, puritarea si maiestria contrapunctului, dar si eleganta elocventa a frazei ce caracterizeaza stilul Marei Dobrescu. Numerosi cronicari au subliniat atentia minutioasa pe care o acorda detaliului (inca un punct comun cu muzica lui Schumann). In presa germana este comparata cu Clara Wiek. Intalnirea cu Martha Argerich a fost decisiva. Doua pianiste animate de aceeasi pasiune, pe care spiritul incearca permanent sa o domine – pianista experimentata nu poate decat sa transmita sufletului si mainilor tinerei soliste iluminarea unei interpretari care, fara a estompa vreodata emotia, nu inceteaza sa analizeze, incercand sa inteleaga si sa descifreze, cu inteligenta si cultura muzicala, tainele partiturii. Se poate spune <sa citesti partitura cu sufletul si sa o redai prin spirit> sau poate, dimpotriva, <sa o citesti rational si sa o redai cu suflet>. Cele doua modalitati sunt, in fond, complementare-. Am citat aceasta prezentare tocmai pentru a reliefa asocierea Marei cu Dinu Lipatti (pentru care francezii au un adevarat cult) sau cu Clara Wiek-Schumann, una dintre cele mai proeminente pianiste din Germania veacului XIX, paralela sugerata chiar de cronicarii germani, ceea ce reprezinta cel mai frumos elogiu adus tinerei noastre artiste, confirmand totodata aprecierile noastre referitoare la trasaturile ce-i defineau arta interpretativa inca din anii de liceu.

Frumoasa, distinsa, rafinata si discreta, Mara Dobrescu se afirma, fara multa valva, dar cu pregnanta, printre cele mai reprezentative soliste din tanara generatie, care au deja o cariera aplaudata (in special) in strainatate – din pacate, in ciuda realizarilor sale de pana acum, organizatorii vietii muzicale din tara nu s-au grabit sa o invite sa concerteze sau sa sustina un recital -acasa-. In schimb, frumusetea cantului sau va cuceri milioane de melomani si, mai mult, Fantezia op. 22 de Schumann va insoti si calatorii in zborul lor cu Air France, pentru ca Radio France Cultural, care a difuzat acest opus in versiunea sa interpretativa, a pus apoi inregistrarea la dispozitia puternicei agentii aviatice. Mara Dobrescu este probabil primul roman a carui versiune interpretativa se bucura de o asemenea atentie si promovare fara ca vreun impresar sa se agite pentru aceasta. De altfel, la o luna dupa lansarea oficiala a CD-ului (16 mai), se mai gasea doar un singur exemplar intr-un magazin din Sainte Lazare… Si sa mai adaugam ca, in luna iunie, Mara Dobrescu a fost invitata sa cante in cadrul concertului oferit in cinstea castigatoarei senegaleze a Premiului Nobel, in celebra sala Suisse Romande din Geneva, succesul fiind atat de mare incat a fost solicitata sa sustina un nou concert cu acelasi program.

Vorbind despre artistii romani si legatura lor -de suflet- cu muzica si muzicienii francezi, exemplele ar fi numeroase, dar se cuvine sa amintim faptul ca soprana Leontina Vaduva, extrem de apreciata in Franta (fiind, de altfel, Cavaler al Ordinului Artelor si Literelor, conferit de guvernul francez), indragostita de creatia compozitorilor romantici francezi, a fost, de-a lungul ultimilor ani, o impresionanta Manon in opera omonima de Massenet (cu care a debutat la Toulouse, sub bagheta lui Michel Plasson, dupa castigarea Marelui Premiu la Concursul desfasurat in acel oras), apoi o superba Julieta in premiera cu opera -Romeo si Julieta- de Gounod la Covent Garden (alaturi de Roberto Alagna), stralucind si pe scena Operei din Paris in numeroase roluri de referinta. De curand, excelentul post muzical tv -Mezzo- a difuzat, de altfel, un recital sustinut de Leontina Vaduva, dupa ce, anterior, prezentase cateva interviuri in care soprana noastra s-a referit, bineinteles, in detaliu, cu multa sinceritate si afectiune, (si) la relatia sa speciala cu muzica franceza. O dovada in acest sens este si faptul ca in programul recitalului din cadrul Festivalului Enescu (marcand prima sa aparitie pe scenele din Romania dupa stabilirea in Franta, in 1987) a inclus si cele Sapte cantece enesciene pe versuri de Clement Marot, dar si doua lieduri compuse de Dinu Lipatti pe versurile unor poeti francezi, precum si miniaturi de Faure, alaturi de un lied si o arie din -Manon- de Massenet, renumita noastra soprana ramanand constant indragostita de aceasta muzica de o culoare si un farmec aparte.

Si daca ne gandim ca renumitul regizor Petrica Ionescu (care a montat spectacolul inaugural al Operei Bastille din Paris – Otello cu Corneliu Murgu in rol titular) va realiza, in cadrul Festivalului Enescu, din aceasta toamna, pe scena Operei Nationale, o noua montare a operei Oedip de George Enescu (a carei premiera mondiala a avut loc la Opera Mare din Paris in 1936), interpretata pentru prima data la noi in original, in limba franceza, sau ca Michel Plasson va fi, si in acest an, oaspetele Festivalului Enescu, alaturi de alti reprezentanti de marca ai culturii franceze, vom avea o imagine -la zi- a interferentelor culturale – in special in plan muzical – concretizate si puse in valoare de artisti romani si francezi de cota internationala.