Sculptura la Targ

Doua dintre caracteristicile unui targ de arte vizuale ni se par foarte importante, dincolo de functia sa initiala, decurgand chiar din titulatura: oferirea unei panorame a contemporaneitatii, chiar daca nu exhaustiva, si prilejuirea, gratiei spatiilor ample de care dispune, expunerii unor lucrari de mari dimensiuni, in conditii apropiate. Afirmatia este usor de verificat la Targul International de Arte Vizuale din Bucuresti (TIAV), unde generozitatea foaierelor Teatrului National permite receptarea sculpturii mult mai bine decat o sala obisnuita de expozitie. Ne-am oprit, in primul rand, la sculptura pentru ca prezenta ei in public este mai rara si, oricum, mai fragmentata decat aceea a picturii. TIAV ofera posibilitatea urmaririi unui spectru larg de tendinte si de modalitati plastice, artistii expozanti apartinand mai multor generatii. Intalnim in expozitie lucrari pe care le-am putut admira in personale relativ recente, cum ar fi personajele- instrumente muzicale ale lui Radu Dumitru, cu formele lor manieriste, cu eleganta evolutie a sinuozitatilor, cu picturalul joc al matitatilor si slefuirii perfecte care intampina in mod diferentiat lumina. Dan Gavris propune si aici portile sale, amintind de cele imparatesti prin forma si prin minutioasa alcatuire a suprafetelor, prin caldura degajata de lemn. Si tot familiare ne sunt personajele lui Vlad Aurel, cu aura lor de oniric, dublat de subtila si bonoma ironie. Recunoastem solaritatea mastilor Janei Gertler-Zalman, cu adecvarea tehnicii la simbolistica propusa. O tendinta catre noutate ni se pare a descoperi in -sarcofagul- de egipeana amintire a sculptoritei Zoe Pop, cu inspirata ordonare a planurilor, data nu numai de relief, dar si de jocul de curbe si angulozitati al compozitiei sau in creatia lui Ionel Cojocariu, la care remarcam inca o data simbioza dintre soclu si piesa propriu-zisa. Constructivistelor elanuri ale lui Tomoki Takahashi le sta alaturi forta impetuoasa a taurului lui Costin Ionita, constructiilor amintind de avangarda ale lui Dinu Gabriel le raspund peste o generatie, geometrizarile Anei Maria Minoiu. Desigur, sentimentul sacrului, al elanului catre puritate apare in diverse figurari, de la acelea cu directionare precisa, ca la Dan Vladimir Predescu, la aripile monumentale realizate de Mihai Buculei. Si, ca un zambet de american amuzament, lucrarile Printului Monyo Mihailescu-Nasturel, cel pe care il descopeream pentru prima data, tot la TIAV, anul trecut.

O lume de forme, de solutii diferite de plasare in spatiu, o paleta larga de modalitati de figurare, de la relieful rafinat al unui Horea Flamandu la masivitatea lui Iulian Corut sau la sculpturile ingloband aerul ale lui Alexandru Koppandi sau ale Gretei Medvedov Nitulescu. Sa speram ca ele vor fi apreciate nu numai de critica, dar si de colectionari.