They Play Like Americans

-Canta ca americanii!-… aceasta exclamatie, mai mult decat imbucuratoare pentru muzicienii romani de jazz, devenita emblematica in rostirea lui Tom Smith, distins profesor, istoric si instrumentist de gen de peste Ocean, poate fi considerata revelatoarea concluzie a concertului unicat, derulat joi, 27 februarie, la Sala ArCuB, in organizarea gazdelor – Centrul de Proiecte Culturale al Primariei Capitalei – si a Centrului Cultural American.

Astfel, profitand pe prilejul aniversarii din luna februarie a fiecarui an a istoriei si culturii afro-americane din SUA, Tom Smith a initiat si pus -in pagina organizatorica- joi seara, -A Jazz History- (O istorie a jazzului), concert-lectie gustat din plin si rasplatit prin entuziaste ropote de aplauze de catre publicul care a umplut pana la refuz sala. Conceput ca o atractiva istorisire la microfon (povestitoare fiind Ruxandra Todiras de la amintitul Centru Cultural), ilustrata sonor de colectivul adunat anume si denumit de dirijor -Orchestra Nationala de Jazz din Romania-, concertul a adus la rampa nu mai putin de douazeci si doi de instrumentisti (unul singur american, restul romani), de la studenti ai Universitatii Nationale de Muzica la artisti reprezentativi, mergand pana la varsta septuagenara, pe care dirijorul american, cu irezistibila-i carisma, cu energia, fervoarea, vitalitatea lui molipsitoare, i-a convins sa participe la aceasta sarbatoare a jazzului: patru pianisti – Johnny Raducanu (pentru cateva minute si bassist), Mircea Tiberian, Petru Popa, Daniela Nicolae, o sectie ritmica alcatuita din contrabasistul Vlaicu Golcea, bateristul Vlad Popescu, chitaristul George Dimitriu (si violonist), cinci saxofonisti – Garbis Dedeian (saxofon tenor, clarinet), Dan Ionita (saxofon alto), Alex Simu (saxofon alto, flaut), Cristian Soleanu (saxofon tenor, bas clarinet), Catalin Milea (saxofon bariton) si clarinetistul Alin Constantiu, patru trombonisti – Sebastian Magheru, Cornel Oancea, Cornel Ene, Vlad Agachi si cinci trompetisti – Eugen Martin, Sebastian Burneci, Laurentiu Moise, Eliade Grigorescu, Mitch Matthews. Semnatarul acestor randuri se declara intru totul cucerit de maniera extrem de sugestiva in care a fost formulata scenic aceasta evocare, de calitatea textului prezentarii si a selectiei muzicale, de tonusul alert imprimat depanarii spectacolului. Miscandu-se ca argintul viu pe podium, cand dirijor cu o gestica incredibil de stimulativa, cand remarcabil solist la trombon, cand prezentator plin de har, dar si de modestie, Tom Smith ne-a invatat ca trebuie sa-ti pretuiesti si sa-ti respecti la justa valoare coechipierii, sa-i acreditezi in fata publicului, sa le subliniezi contributiile improvizatorice, asa cum dansul o face de fiecare data cand apare cu ei in fata publicului.

Cine este de fapt Tom Smith? Cadru didactic asociat la Clasa de Jazz a Universitatii Nationale de Muzica din Bucuresti din toamna trecuta, cand a fost adus si desemnat ca atare de Comisia Fulbright pentru Romania, el edificand aici, intr-un timp foarte scurt, un promitator Big band studentesc. Nascut la 10 mai 1957 in Greenville, Carolina de Nord, SUA, bine cunoscut in tara sa nu doar ca un extrem de activ si respectat dascal – care a pregatit anterior alte 14 tinere big band-uri, unele dintre ele premiate peste Ocean, precum -Unifour Jazz Ensemble-, recompensat cu Premiul I in concursul -Musicfest USA National Champions- -, ci si ca distins cercetator al istoriei jazzului, publicist, totodata redutabil interpret, considerat unul dintre cei mai buni (celebra revista de jazz -Downbeat- i-a atribuit locul al cincilea in lume la categoria -trombon-), Tom Smith a colaborat pe diferite scene cu nume ilustre, precum Louie Bellson, Clark Terry, Eddie Daniels, McCoy Tyner, Herb Ellis, Jon Faddis, Joe Henderson, Bob Mintzer, Donald Byrd, Carl Fontana, Sonny Stitt, Charlie Rouse, Bill Watrous, cu grupurile vocale -The Manhattan Transfer-, -New York Voices- etc., dar si cu o serie de big band-uri si cu ansambluri de muzica clasica.

De cand a venit in tara noastra, neobositul om de jazz a dirijat si Big band-ul Radio, a facut parte din formatii ce au evoluat pe scene de club si de concert, a sustinut emisiuni la Radio – toate acestea pe langa activitatea de baza, aceea de profesor dirijor al Orchestrei studentesti de jazz, la pupitrul careia a aparut cu succes inclusiv in cadrul amplului Festival de Jazz -Bucuresti 2002-. Pentru insufletirea cu care s-a implicat in viata noastra muzicala, domnia sa poate reprezenta o intruchipare vie a proverbului romanesc -omul sfinteste locul-.

Florian Lungu