Trecutul continuu

In continuarea primului volum al Jurnalului Monicai Lovinescu a aparut cel care cuprinde perioada 1985-1988. Nu este doar o agenda a contactelor cu cei -care vin din tara cu tot felul de mesaje-, asa cum noteaza la un moment dat autoarea. E drept, -inflexiunile personale- sunt din ce in ce mai rare, cedand locul simplei consemnari a faptelor, altfel extrem utila ca document. Si sunt multe pasajele in care lucruri inedite sau stiute doar pe jumatate, din alte surse, se clarifica prin informatiile datorate paginilor acestui jurnal. Consemnarea acestei adevarate cronici a exilului, pe de o parte, si a ceea ce se petrecea in tara, asa cum ajungeau informatiile la Paris, trecute prin nenumaratele filtre ale dezinformarii, o face pe Monica Lovinescu sa se declare… specialista in -faptul divers-. Surprinzatoare este intr-adevar luciditatea rece care se degaja din aceste notatii. Este consecinta sentimentului de zadarnicie asupra caruia Monica Lovinescu se opreste rar, dar cu suficienta claritate pentru a nu-l putea trece cu vederea. De altfel, sunt anii cei mai negri, agonia prelungita a sistemului comunist. -Noi care stim totul, citim totul, ii vedem pe toti, traim in fond la Bucuresti, ne dam seama ca nu stim nimic atat timp cat imaginea nu ne adusese revelatia mitocaniei, prostiei, inimaginabilului prost gust sigur de el. E ca o transformare biologica a acestui popor, nu numai a limbii, ci si a infatisarii sale. Imposibil sa crezi ca tara asta a fost odata civilizata. Uluitor: orice ras ingheata pe buze. Se confirma marea noastra spaima: va mai putea fi recuperat ceva? Nu printre scriitori si artisti (cu ei nu e nici un decalaj), dar din toate celelalte paturi sociale. S-au ingrosat cefele, s-au mitocanit fetele, s-au idiotizat expresiile. Fascinant de sinistra perspectiva.- Si de aici, -impresia – obositoare – ca nu se mai poate face nimic-. Si cu toate acestea, paginile de fata sunt marturia unei activitati asidue. In ciuda tuturor celor spuse mai sus, temperamental, autoarea nu face parte din categoria resemnatilor. Insemnarile scurte, aproape zilnice, sunt marturia unei efervescente permanente, a unui neastampar care rareori ramane fara folos. Citind Jurnalul, nu poti sa nu te miri de unde atata energie, de parca pentru autoare, aflata permanent in alerta, timpul ar trece altfel, mai generos. Nimic nu ramane suspendat, totul este dus pana la capat, in masura in care omeneste e posibil. In cele din urma, Jurnalul iti da senzatia unei vointe si a unei consecvente neinfrante. Iar ceea ce ar fi trebuit sa fie istorie subiectiva se transforma intr-o istorie a celorlalti. Asa cum am mai spus, nu este loc prea mult aici pentru reflectii personale. Nici autoarea nu crede in valoarea unui astfel de Jurnal. -O viata nu e o biografie, ci o suprapunere de clisee biografice. Cele mai multe, nesemnificative.- Realitatea reflectata cu obiectivitate ofera prea multe si interesante alte -cazuri- de analizat pentru ca Monica Lovinescu sa se dedice in mod egocentric manierei confesive. Preocupari constante si dramatice sunt in acest volum cazurile Gheorghe Ursu, Dorin Tudoran si Gheorge Calciu, la care se adauga intreaga odisee a aparitiei unor numere din revista Secolul XX. Pe langa acestea, sunt multe insemnarile care aduc o nota de inedit. De exemplu, este surprinsa natura relatiilor dintre Cioran si Eliade in anii *80. O convorbire telefonica purtata de Monica Lovinescu si Dinu Tatarescu ne dezvaluie circumstantele mortii istoricului religiilor. -Imi spune cum s-a produs atacul lui M.E. Se retrasese in birou ca sa citeasca din Cioran (Exercices d*admiration) si dupa vreo 10 minute Christinel il cheama si el nu raspunde. Dar apropiindu-se si vazandu-l imobil intelege c-a avut un atac – zambea insa. Si daca atacul, coma, moartea vor fi luat pentru el figura de lumina pe care se incapatana s-o caute, s-o inchipuie, s-o cerceteze mereu, ca intr-o pedagogie a optimismului? (…) Ii telefonez lui Cioran, care – ca de obicei, grimaseaza: poate ca nu era suras, ci rictusul de pe urma atacului. E in fond jenat (sau poate culpabilizat) ca Mircea a avut atacul pe cand ii citea cartea (pe care nu i-o trimisese). (…) De ce nu-l va fi iertand nici dupa moarte Cioran pe Eliade?-. Ca aceasta sunt multe insemnarile ce redimensioneaza destine, fapte, idei. Autoarea practica exercitiul dur al sinceritatii in raport cu sine si cu restul, inclusiv cu cei apropiati. Iar importanta fiecarei pagini a acestei marturii se dezvaluie a fi covarsitoare. Si asta cu atat mai mult cu cat randurile acestui jurnal depasesc interesul pur documentar. Cu o limpezime care pentru multi ar cere un efort si o incordare considerabile, Monica Lovinescu reda simplu datele unei istorii mai mult sau mai putin intunecate pe care o simtim inca traind in noi si in ceilalti.

Stefan Postelnicu