Justiția costaricană a decis vineri seara că Elena Udrea și Alina Bica vor aștepta decizia de răspuns la cererea de extrădare a autorităților române în îngrozitoarea închisoare din San Jose. Felul în care decurge procedura este identic cu cea din 2010 în cazul fostului șef al FNI, Nicolae Popa.
În urmă cu 9 ani deși România și Indonezia nu au avut un tratat de extrădare, într-un timp record de un an și cinci luni, se reușește extrădarea lui Nicolae Popa, condamnat la 15 ani de închisoare în dosarul FNI. Timp record comparativ cu colegul său de celulă preventivă, Robert James McNeice, un cetățean neozeelandez care fusese arestat de poliția indoneziană în august 2008 la Aceh și care aștepta și el să fie extrădat în Australia, unde era acuzat de fraudă. Deși între Australia și Indonezia exista un tratat de extrădare aflat în vigoare încă din ianuarie 1995, procedurile de extrădare în cazul lui Robert James McNeice au durat un an și opt luni, el fiind extrădat, potrivit informațiilor noastre, abia în aprilie 2010. Astfel, pe 23 aprilie 2010, guvernul indonezian a finalizat procedurile de extrădare a lui Robert James McNeice, acesta a fost preluat din închisoare de către reprezentanți ai ambasadei Australiei la Jakarta și de către Poliția Federală Australiană și a fost îmbarcat la bordul unei curse Lufthansa Airlines cu destinația Australia, sub directa supravegherea ofițerului de imigrări Soekarno Hatta.
De altfel, durata mare a procedurilor de extrădare chiar și în cazul existenței unui tratat de extrădare în vigoare le dădea mari speranțe și complicilor lui Nicolae Popa din Romånia, care mizau pe acest lucru și pe faptul că vor reuși să rezolve situația în folosul lor. Acest lucru reiese și din interceptările aflate în dosarul de favorizare a infractorului al lui Sorin Ovidiu Vîntu. Astfel, pe 28.12.2009, la ora 11:28:56, Alexandru Stoian, aghiotantul lui SOV, vorbea cu un domn aflat la postul telefonic mobil Indonezia. „DOMN: Deci la modul ăsta au decurs lucrurile. Sperăm să reușim să ieșim în final așa cum ne-am dorit noi. Dar, oricum, chestiunile sunt de durată. Colegul lui de cameră, de care se vorbește, din Noua Zeelandă, este din anul 2008 în procedura asta.
A. STOIAN: Am înțeles.“
Ca și acum, în cazul Elenei Udrea și al Alinei Bica, în presa română s-a vehiculat că au intervenit autoritățile americane, că NATO sau UE a dat ceva la schimb pentru ca Nicolae Popa să fie extrădat. Surse diplomatice susțin însă că interceptările telefonice ale lui Vîntu au oferit autorităților române moneda de schimb pentru Nicolae Popa. Astfel, așa cum reiese și dintr-o convorbire purtată în 09.10.2009 între Popa și Vîntu, agenții români au aflat că libertatea lui Popa era garantată în Indonezia de un general căruia acesta îi dădea un salariu lunar din banii trimiși de Vîntu. Oficialii români au transmis această informație omologilor indonezieni și astfel s-a ajuns la arestarea și mai apoi la extrădarea lui Popa.
Președintele Indoneziei, care a aprobat extrădarea lui Popa în 22 martie 2011, este general cu patru stele al armatei indoneziene, numit de presa locală „generalul înțelept“ fiind ofițer activ 27 de ani și fiind foarte sensibil la cuvintele „corupție“, „general“, „poliție“. Se pare că, folosind informațiile din România, s-a reușit în Indonezia dovedirea unor acuzații de corupție împotriva mai multor ofițeri superiori din poliție. Președintele ales în mai în Costa Rica a câștigat alegerile cu o campanie anticorupție deci șansele ca el să nu semneze extrădarea sunt zero.
În dosarul 49702/3/2010 în care Vîntu deja a fost condamnat de justiția română, se află chiar un document oficial în care procurorul general al României este informat că șefa Departamentului Ministerului Justiției din Indonezia, doamna Chairi Jah, „a luat legătura cu Poliția Națională, însă nu a primit niciun răspuns concret, motivația fiind că departamentul respectiv se află în mijlocul unei anchete interne, după ce angajați ai acestuia au fost acuzați de fapte de corupție“.
Similar cu Indonezia, presa costaricană a dezvăluit că Elena Udrea și Alina Bica au fost ajutate în Costa Rica de filiera notarului Damaso Ruiz Carrion, liderul unei grupări care ajută traficanții columbieni să scape de justiția internațională. “Reținerea româncelor în cartierul La Sabana ar putea scoate la iveală rețeaua care a permis intrarea pe teritoriul costarican nu doar a româncelor, ci și a traficanților de droguri din Columbia”, scria publicația Diario Extra, la câteva zile după ce Elena Udrea și Alina Bica au fost reținute și arestate preventiv pentru două luni.
Fratele lui Popa, folosit de România ca momeală în Indonezia. Alexandrov în Costa Rica?
Imediat după audierea sa la PÎCCJ din 3 decembrie 2009 și după ce a fost pus sub învinuire pentru mărturie mincinoasă, confiscându-se cei 20.000 de euro primiți de la Vîntu și aflați asupra lui, Virgil, fratele lui Nicolae Popa, pleacă totuși în Indonezia, fără a fi oprit în vreun fel de autoritățile române și fiind folosit ca momeală pentru destructurarea rețelei de polițiști corupți din vârful Poliției Naționale a Indoneziei. Pentru că, așa cum reiese din interceptările realizate de SRI pe „vectorul“ Sorin Ovidiu Vîntu, Virgil Popa avea asupra lui și jumătate din suma cu care trebuia „să ungă“ personaje corupte din Indonezia. Autoritățile române l-au lăsat să treacă frontiera mai mult ca sigur filat îndeaproape, cu banii la el, tocmai pentru a-i duce direct la ținta coruptă indoneziană. Suma pe care Virgil a scos-o din România este de… 3 cisterne, așa cum reiese din convorbiri, urmând ca să mai livreze la eliberarea lui Popa încă 3… cisterne. Dacă prețul pentru un an de libertate înainte de scandalul arestării era de 200.000, cel mai probabil cele trei cisterne reprezintă 3 sute de mii de dolari.
Spre comparație și Adrian Alexandrov a fost lăsat să zburde, aparent nederanjat pe ruta București-San Jose, neîntrebat din ce bani trăiește pe picior atât de mare: birouri în Primăverii, vilă în Corbeanca, limuzine de lux etc. în condițiile în care în urmă cu 5 ani încerca să devină prezentator TV (vezi video la finalul articolului) iar firmulița sa de imobiliare nu îi asigură asemenea venituri. În plus, site-ul remax.ro aparține de fapt francizorului american și nu lui Alexandrov el fiind unul dintre cei 290 agenți români ai RE/MAX Holdings din Colorado, prezentă pe piața românească încă din 2006. Conform site-ului remax.ro, Alexandrov are 24 proprietăți active din care a reușit să vândă într-un an doar una (vezi AICI). Din comisionul aferent probabil că putea să-și plătească vreo două zboruri dus-întors în Costa Rica.
Desigur că discreții ofițeri SIE i-au filat pe Alexandrov, Udrea, Bica, soțul lui Bica, mama lui Udrea și alți iepurași plecați din România să le viziteze, le-au interceptat comunicațiile și acum le pun pe tavă autorităților costaricane pentru săltarea rețelei care ajută traficanții columbieni, primind la schimb extrădarea celor două infractoare. Nici nu e nevoie de cooperarea lui Udrea și Bica, așa cum nu a fost nevoie nici de cea a lui Nicolae Popa în Indonezia, serviciile românești făcându-și excelent treaba și pe intern și pe extern.
Deci securistii romani au fost mereu draguti si cinstiti…in filme!