Acasă Economic-Financiar Adevarul despre FNI poate fi reconstituit

Adevarul despre FNI poate fi reconstituit

DISTRIBUIȚI

De-a lungul celor mai bine de trei ani scursi de la prabusirea Fondului National de Investitii, romanii au fost literalmente bombardati cu informatii, unele contradictorii, depre fraudele ori despre autorii fraudei de la FNI, abundenta si -perdelele de fum- lansate inclusiv prin mijloacele media au avut darul (menirea?) sa -zapaceasca- atat opinia publica, cat si diversele comitete si comisii care s-au ocupat in timp de anchetarea cazului.


Intre -Dormi linistit…- si manifestatiile pagubitilor stau mii de miliarde de lei

Ce s-a intamplat de fapt la Fondul National de Investitii? In a doua jumatate a lunii mai 2000, investitorii care doreau sa rascumpere unitati de fond au constatat ca cererile lor nu mai pot fi satisfacute din lipsa de disponibilitati. Totusi, administratorii FNI anuntau un activ net al fondului de peste 3.400 miliarde de lei, afirmand ca 40% din acesta se regasea sub forma de lichiditate imediata (numerar in casierii si disponibil in conturi bancare) – aproximativ 1.200 de miliarde de lei. Cu toate acestea, dupa aglomeratiile din fata ghiseelor, incepute la Cluj si extinse apoi in toata tara, a devenit evident ca ceva nu-i in regula in ceea ce priveste raportarile facute de SOV Invest cu privire la FNI. Sloganul publicitar -Dormi linistit…- nu mai putea avea efect asupra maselor de oameni care-si cereau banii inapoi. Dupa ce a incercat, timp de zece zile, sa potoleasca spiritele prea incinse, Ioana Maria Vlas, presedintele SOV Invest, a fugit din tara, declansand unul dintre cele mai mari scandaluri financiare. Disparitia ei a fost asimilata, atat de investitori, cat si de autoritati, drept certitudine a faptului ca nu se mai poate recupera mare lucru din investitiile populatiei in fond, marcandu-se definitiv prabusirea FNI.

Arestarile pompieristice, o diversiune reusita

In ziua in care s-a anuntat public disparitia Ioanei Maria Vlas, au fost constatate si o multitudine de -neregularitati- ale functionarilor SOV Invest din toata tara (mai degraba abuzuri comise de functionari intrati in panica), acestia fiind disperati sa-si salveze economiile, investite tot la FNI (personalul SOV Invest si-a rascumparat preferential unitatile investite). Principalul motiv – disperarea unor oameni, care s-au trezit fara slujba, fara economii (depuse chiar la FNI), pe deasupra si cercetati penal.

De altfel, dupa tipicul romanesc, Politia si Parchetul s-au napustit literalmente asupra pestilor marunti, inundand presa cu amanunte asupra -fraudei- comise de functionarii marunti, recuperand cateva miliarde de lei si intocmind dosare penale unor oameni disperati si debusolati, care oricum nu aveau date despre gestiunea fondului.

-Tapilor ispasitori- de rang inalt, incarcerati cu aprobari -de sus-

Oricum, opinia publica nu avea cum sa fie multumita doar cu atat, drept pentru care organele de cercetare penala si-au indreptat imediat atentia asupra unor oameni cu functii mai importante. Dintre acestia il reamintim pe Stefan Boboc, presedintele Comisiei Nationale a Valorilor Mobiliare (CNVM), functie echivalata cu aceea a unui ministru (rang de demnitar), care a fost destituit ilegal si arestat, cu incuviintarea primului ministru de atunci (alaturi de Boboc figurand pe lista tapilor ispasitori un alt membru al CNVM, Cezara Bebis).

In contextul tensiunilor din acel moment, politia i-a solicitat pe cei ce se considerau pagubiti sa depuna cereri, insotite de copii ale carnetelor de investitori, prin sectiile de Politie.

Centralizarea cererilor de despagubire, facuta de politie, a condus organele de cercetare la concluzia ca suma prejudiciilor produse investitorilor este cu mult mai mare, undeva intre sase si sapte mii de miliarde de lei, la nivelul anului 2000. In timpul primelor saptamani de ancheta si proteste publice au fost dezvaluite o serie de detalii in legatura cu gestiunea FNI, au mai fost arestate alte cateva persoane care fusesera implicate in activitatea SOV Invest – FNI si s-a mai inregistrat o fuga din tara, Nicolae Viorel Popa, nimeni altul decat mana dreapta a parintelui FNI, Sorin Ovidiu Vintu. Nicolae Viorel Popa era, totodata, unul dintre cei mai importanti functionari ai Gelsor si SOV Invest, unul dintre putinii initiati asupra mecanismului de functionare si modului de gestiune ale Fondului National de Investitii.

Mult timp, Sorin Vintu a fost -vazut- doar de presa

In aceasta perioada, mass-media, indeosebi componenta scrisa a acesteia, a adus in atentia opiniei publice numele lui Sorin Ovidiu Vintu, parintele FNI si al firmelor controlate de acesta, considerati a fi principali beneficiari.

Politia, Parchetul, CNVM, Ministerul Finantelor si alte institutii sau organe care s-au ocupat de diverse componente ale anchetei s-au concentrat in perioada urmatoare asupra aspectelor legate de gestiunea firmelor din sistemul Gelsor – SOV Invest si asupra persoanelor sau firmelor care efectuasera cele mai mari rascumparari de la FNI, in perioade cuprinse intre sase luni si un an inaintea dezastrului.

Cu toata abundenta materialelor prezentate in mass-media, nu s-a efectuat nici o cercetare serioasa a mecanismelor functionale si a structurii din grupul de firme amintit, Sorin Vintu nefiind audiat nici macar o data in aceasta privinta. Abia in luna august a anului 2000, comisia parlamentara special constituita in sopul anchetarii cazului FNI, sub presedintia lui Alexandru Sassu, l-a invitat la o audiere pe Sorin Ovidiu Vintu, dar acesta nu s-a prezentat, fiind reprezentat de Teodor Nicolaescu, presedintele Gelsor.

Sorin Vintu, beneficiar sau pagubit al FNI?

Ca urmare a raportului publicat de comisia parlamentara, coroborand datele prezentate in acesta cu datele existente in arhiva proprie, in toamna aceluiasi an, Banca Nationala a Romaniei il acuza formal pe Vintu de fals in declaratii cu privire la originea fondurilor pe care acesta le-a folosit pentru infiintarea unei banci, precum si de incalcarea legii bancare, inaintand o plangere penala in acest sens. Spre sfarsitul anului 2000, entuziasmul diverselor organe de ancheta s-a domolit considerabil, speta FNI ramanand prezenta doar prin declaratii politice, protestele investitorilor si procesele civile in legatura cu responsabilitatea CEC, Bancii Agricole, AVAB, in numele statului.

Unele aspecte revin in atentie abia in vara anului 2001, in contextul initierii procesului de divort intre Sorin si Angelica Vintu. Sunt reluate si dezvoltate, dupa izbucnirea scandalului BRS (Banca Romana de Scont), la sfarsitul lunii decembrie 2001, reamintite de Yoram Shektel, in contextul unui demers dubios la inceputul verii anului 2002. In luna noiembrie a anului trecut, dosarul penal cu privire la FNI, care fusese inaintat spre judecare instantei competente, a fost returnat de aceasta Ministerului Public, pentru refacerea si completarea cercetarii.

In luna martie a acestui an, prin revenirea in tara si declaratiile Ioanei Maria Vlas, un nou deget acuzator se indreapta spre Sorin Vintu care, in replica, difuzeaza un bogat material catre mass-media si autoritati, sustinand ca nu are nici o vina si ca anumite cercuri il vor tap ispasitor. Mai mult, ca el insusi ar fi o victima a prabusirii FNI, de la care nu a mai putut recupera aproximativ 10 milioane de dolari din sumele investite.

Este Sorin Vantu un tap ispasitor, un beneficiar de buna credinta sau un pagubit FNI?

Au fost forte sau personalitati politice implicate?

Exista o responsabilitate a institutiilor statului?

Exista posibilitati realiste de despagubire a investitorilor?

Primele raspunsuri la intrebarile de mai sus, in numarul de joi al cotidianului -Curentul-.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.