Simpla integrare în spaţiul economic nu va soluţiona nici pe departe deficitul de cont curent şi, implicit, competitivitatea externă care, chiar şi în acest moment, este afectată negativ de aprecierea reală a monedei naţionale, determinată în special de intrările masive de capital speculativ. Specialiştii în domeniu sunt de acord că operaţiunea de sterilizare a acestora pentru a evita în continuare aprecierea monedei naţionale nu poate fi o soluţie viabilă din cauza costurilor deosebit de ridicate pe care le implică, aspect precizat şi în recentul studiu -Echilibrul extern al Romaniei-, realizat sub egida BNR.
Pe de altă parte, cea mai importantă pondere a transferurilor de bani făcute de către romanii aflaţi la muncă în străinătate se regăseşte în consum, doar un procent infim din aceşti bani, sub 5%, fiind folosită pentru demararea unor afaceri.
În studiu se precizează că pană şi -relaţia dintre productivitate şi salarii exercită un efect negativ cel puţin prin prisma creşterilor ridicate din ultima perioadă ale salariilor din sectorul public- asupra echilibrului extern, în timp ce curent este influenţat pozitiv de investiţiile private.
Sistemul privat de pensii, obligatoriu
Dar studiul, pe langă alte dezvăluiri deosebit de interesante precizează că deşi reforma sistemului de pensii poate avea pe termen scurt un impact negativ asupra deficitului fiscal, acest lucru trebuie accelerat din cauza faptului că economisirile private sunt în stagnare. Dar dacă această reformă nu ar mai fi avut loc, aspect de altfel exclus, atunci trebuia menţinut trendul crescător al deficitul fiscal, care ar fi condus implicit şi la menţinerea unui potenţial inflaţionist ridicat.
Deşi anul trecut deficitul de cont curent a cunoscut rate de creştere în anumite luni, situate în jurul cifrei de 300 milioane de euro, autorii studiului apreciează că finanţarea acestuia nu va reprezenta o problemă insolvabilă pe termen mediu dacă -investiţiile străine se vor materializa în proiecte viabile cu efecte viitoare pozitive asupra economiei-. Practic, în ultimii opt ani deficitul de cont curent a fost finanţat preponderent din investiţii străine directe, astfel că, în ansamblu, deşi în cifre absolute a crescut, datoria externă pe termen mediu şi lung s-a menţinut constantă ca procent din PIB. Dar cea mai complexă problemă va rămâne în continuare creşterea creditelor externe pe termen scurt, preponderent de natură public-privată, şi a depozitelor nerezidenţilor.
Afacerile, tentaţie redusă
Una dintre cele mai delicate probleme pentru Romania rămane economisirea. Datele statistice indică că în ultimii ani, dintre ţările nou-aderate la UE, am avut una dintre cele mai mici rate ale economisirii, în timp ce la capitolul investiţii situaţia s-a prezentat ceva mai satisfăcător. În contextul general, o mare necunoscută a fost modul de utilizare a transferurilor de bani efectuate spre Romania de către lucrătorii romani din străinătate.
Dar una dintre cele mai surprinzătoare concluzii ale studiului este faptul că aceste transferuri -nu trebuie privite ca o sursă de creştere şi dezvoltare pe termen lung-, deşi pe termen scurt, în anumite condiţii, adică atunci cand ar exista un echilibru decent între consum, pe de o parte, şi investiţii şi economisire, pe de altă parte. Deşi nu există pe plan mondial la această dată o metodologie clară de studiu asupra impactului acestor fluxuri de numerar asupra echilibrului macroeconomic, totuşi studiul BNR citează cateva date preluate din alte surse sau din evaluări proprii. Dacă în anii 2004 şi 2005, în Romania suma acestor transferuri ar fi fost nulă, atunci acest lucru ar fi condus la un deficit de cont curent de aproximativ 6,5 miliarde euro în primul an, ceea ce ar fi reprezentat 11,05% din PIB şi de 10,46 miliarde euro în al doilea an, echivalentul a 13,2% din PIB. Dacă intră în ecuaţii transferurile în cauză, rezultă deficitele reale înregistrate de 8,65% în 2004 şi de 8,69% în 2005, diferenţele rezultate neputand fi considerate catastrofale. Dar, potrivit studiului BNR, aceste tranferuri au condus la creşterea preţului locuinţelor şi a consumului, fără a avea vreun impact palpabil asupra mediului de afaceri. Fiindcă doar circa 5% din aceşti bani au fost folosiţi pentru demarare de noi afaceri, în timp ce circa 55% au luat drumul cheltuielilor curente de subzistenţă. Restul banilor au fost investiţi în imobile şi bunuri de folosinţă îndelungată.
