Patru milioane de romani nu mai sunt saraci, dar traiesc la limita saraciei

-Performanta- atinsa de Guvernul Nastase a fost prezentata, ieri, intr-o conferinta de presa, programata -fara nici un fel de intentie- in miezul negocierilor pentru formarea noului guvern. Conform datelor puse la dispozitie de Comisia Antisaracie si Promovare a Incluziunii Sociale, numarul saracilor din Romania s-a redus de la opt milioane, in 2000, la patru milioane in 2004. Reprezentantii CASPIS au recunoscut insa ca majoritatea covarsitoare a celor care au depasit statutul de sarac se situeaza putin peste pragul saraciei, o situatie economica mai dificila la nivel national putand sa-i impinga, in orice moment, sub acest prag.

Insotit de ministrul delegat pentru relatiile cu partenerii sociali, Dan Mircea Popescu, profesorul Catalin Zamfir a prezentat ieri, in calitate de presedinte, raportul de activitate pe ultimii patru ani al CASPIS. Comisia a fost infiintata in 2001, la initiativa actualului guvern, care a aprobat, prin HG 829/2001, si Planul National Antisaracie si Promovare a Incluziunii Sociale. Dan Mircea Popescu a incercat sa induca ideea ca prezentarea acestui raport se face, asa cum obisnuiesc toate institutiile din administratie, la sfarsitul anului, si ca e doar o coincidenta faptul ca aceste informatii sunt date publicitatii intr-o perioada extrem de tulbure, de formare a viitorului guvern.

Lasand la o parte proiectele si studiile realizate pe sute de mii de euro din granturi europene, cei de la CASPIS nu prea au avut cu ce sa se laude, scaderea ratei saraciei de la 40% in 2000 la aproximativ 22% in 2004 fiind mai degraba relativa: majoritatea celor care au scapat de statutul de sarac traiesc in continuare la limita saraciei, riscand in orice moment sa se intoarca sub prag.

-O cultura politica antisaracie-

In fapt, dupa cum a recunoscut Catalin Zamfir, reducerea numarului de saraci e relativa, daca luam in calcul ca, din cele patru milioane de saraci care au depasit acest stadiu, majoritatea se afla inca la limita saraciei, riscand la cea mai mica -problema economica inregistrata la nivel national- sa se intoarca acolo de unde au plecat cu atata efort bugetar depus de Guvernul Nastase in ultimii patru ani.

-Romania a inregistrat in primul deceniu al tranzitiei doua perioade de crestere dramatica a saraciei – 1991-1993 si 1997-2000. Punctul maxim a fost atins in 2000, cu o rata a saraciei de 35,9% si a saraciei severe de 13,8%. Dupa anul 2000 au existat doi ani de scadere abrupta a nivelului de saracie, 2001 si 2003. Aceasta evolutie a dus la scaderea saraciei pana la 25,1% in 2003 si a saraciei severe pana la 8,6%, niveluri ce nu au mai fost atinse dupa 1995-1996-, a declarat Catalin Zamfir. Acesta a mai precizat ca analizele Bancii Mondiale prevad o scadere a saraciei pana la nivelul de 16,8% in 2007.

Reprezentantul CASPIS nu a putut -defini- insa saracul autohton, explicand ca saracia variaza mult in mediul urban, fata de cel rural. De asemenea, conform datelor comisiei, in decembrie 2003, in -preturi urbane-, saracia poate fi ilustrata prin cifre, astfel: un venit de pana la 994.957 lei/luna – saracie extrema; un venit pe membru de familie de pana la 1.210.210 lei – saracie severa, in timp ce venitul maxim pentru cei care erau considerati saraci era de 1,75 milioane de lei.

-Sarac lipit, caut o alta viata-

Cum, logic, intre timp, pana in decembrie 2004, aceste sume au crescut, pare greu de crezut ca majorarea alocatiilor pentru copii, pentru familiile cu mai multi copii, majorarea venitului minim garantat si al salariului minim pe economie au reusit sa scoata din saracie aproape jumatate dintre cei raportati in anul 2000.

CASPIS nu s-a sfiit insa sa -toace- in cei patru ani de activitate sute de mii de euro din granturi europene pentru strategii si parastrategii, chiar si pentru manuale antisaracie de genul -Sarac lipit, caut o alta viata-.

In ce priveste banii dati lunar pe pomeni pentru beneficiarii de ajutoare sociale si venit minim garantat, acestia ar fi putut sustine, mai degraba, alte proiecte sau ar fi contribuit la o crestere decenta a salariului minim brut garantat pe tara.