„România beneficiază de un sistem IACS bun, solid și flexibil, complet”

Salvatore Carfi este expert în acreditarea procedurilor Agențiilor de Plăți, în managementul de date, sisteme informatice și coordonarea Agențiilor de Plăți și a Sistemului Integrat de Administrare și Control (IACS) pentru aplicarea procedurilor de plată din Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA) și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR).
– Vă rugăm să ne faceți o scurtă introducere în ceea ce privește impactul implementării Sistemului Integrat de Administrare și Control asupra Politicii Agricole Comune a Uniunii Europene.
Politica Agricolă Comună (CAP) este cea mai importantă dintre politicile comune ale Uniunii Europene (UE). Aceasta beneficiază de o cotă substanțială din bugetul UE (aproximativ 126 miliarde de euro). Cheltuielile pentru agricultură sunt finanțate din două fonduri ce fac parte din bugetul general al UE:  Fondul European de Garantare Agricolă (FEGA), ce finanțează plățile directe către fermieri, și Fondul European Agricol pentru Dezvoltare Rurală (FEADR), ce finanțează programele de dezvoltare rurală din Statele Membre ale Uniunii Europene. Suma maximă ce poate fi alocată pentru perioada 2007-2013 este de 862,4 miliarde de euro, din care FEADR reprezintă 88,3 miliarde euro (inclusiv pentru Bulgaria și România).
Statele membre sunt obligate să efectueze plățile, să se asigure de corectitudinea acestor plăți, să prevină și să rezolve eventualele neconcordanțe și să recupereze sumele alocate necorespunzător. Verificările se realizează de către agențiile de plăți (în România de către APIA), înainte de a se realiza orice plată, cu ajutorul sistemelor de calcul. Toate cererile de subvenții depuse de către fermieri sunt supuse controalelor administrative, inclusiv unor verificări încrucișate cu alte date considerate relevante.
În plus, se efectuează controale la fața locului asupra unui număr reprezentativ de aplicații. Acest eșantion se situează în mod normal în gama 5%-10% din totalul solicitărilor dar  procentul poate ajunge până la 100%, în funcție de riscul asociat regimului de acordare a subvențiilor.
Dintre diferitele sisteme folosite, cel mai important este, de departe, Sistemul Integrat de Administrare și Control, cunoscut sub denumirea de IACS. Acesta gestionează toate plățile directe către fermieri, cum ar fi Plata Unică pe Suprafață (SPS), forma care se aplică în noile State Membre UE (Schema de Plăți Naționale Complementare – SAPS) precum și acele măsuri de dezvoltare rurală bazate pe numărul de hectare sau animale deținute de către un fermier.

– Experiența dvs. în domeniul politicilor agricole din UE, dobândită la Bruxelles și în alte țări europene, este absolut impresionantă. Cum evaluați, ca expert, rezultatele implementării în agricultură a diferitelor soluții IT în statele din UE în care ați lucrat în mod direct?
Conform reglementărilor UE, Statele Membre trebuie să implementeze și să utilizeze un sistem integrat de administrare și control (IACS). Sistemul integrat cuprinde următoarele elemente:
1. O bază de date computerizată
2. Un sistem de identificare a parcelelor agricole
3. Un sistem pentru identificarea și înregistrarea subvențiilor de plată
4. Aplicații de suport
5. Un sistem integrat de control
6. Un sistem unic pentru a înregistra identitatea fiecărui fermier care aplică pentru acordarea unei subvenții.
Practic, elementele menționate anterior reprezintă module integrate ce fac parte din același sistem IT.
În fiecare Stat Membru sunt implementate diferite module din IACS, în funcție de opțiunea de a aplica un sistem simplificat precum SAPS (Schema de Plăți Naționale Complementare) sau un sistem complet de tip SPS (Schema de Plată Unică). Motivul deciziei Statelor Membre UE de a implementa SAPS are la bază faptul că nu include modulul IT și baza de date din cadrul sistemului de identificare și înregistrare a ordinelor de plată din IACS și respectivele verificări încrucișate cu alte baze de date.
Evident, este mult mai dificil de implementat un sistem IACS în țări din UE cum ar fi Italia (1,4 milioane de fermieri), Polonia (1,1 milioane de fermieri) sau România (aproximativ 1,2 milioane de fermieri) deoarece numărul mare al deținătorilor de ferme, suprafața agricolă declarată și volumul de date ce trebuie administrate de către sistem sunt foarte mari.

– Cum vedeți situația din România? Care sunt performanțele soluțiilor IT la APIA? Ce ar trebui făcut mai departe?
România a dezvoltat soluțiile IT potrivit normelor IACS în vigoare. După părerea mea, sunt unele elemente ce ar trebui revizuite, pentru a permite fermierilor români să acceseze mai multe facilități, prin intermediul modulelor IT, să solicite scheme/măsuri conforme cu standardele Uniunii Europene, care să-i ajute, îndrumându-i să facă depunerea cererilor fără erori, evitând  astfel sancțiunile și/sau reducerile de sume de către APIA.
În primul rând, este nevoie să se actualizeze zi de zi baza de date a IACS (inclusiv LPIS), folosind diferite surse de informații (naționale, județene, locale), cum ar fi cadastrul, nivelul de utilizare a terenurilor, granițele naturale și întâlnirile cu agricultorii în perioada procesului premergător depunerii cererilor, pentru a pre-valida datele înregistrate în sistemul IACS.
Acțiunile de modificare sau actualizare a sistemelor IT ar trebui să poată fi rapid puse în aplicare, fără nici o întârziere.
Din perspectiva europeană, România ar trebui să revizuiască documentele referitoare la specificațiile tehnice ale propriului sistem IACS, pentru a le alinia la modificările operate la nivelul UE și la recomandările actuale ale Comisiei, la doi ani de la începutul procedurii de implementare IACS de către APIA. Acest proces va permite realizarea unui sistem complet automatizat de plată, cu noi module IT, care să pună laolaltă baza de date cu sistemele de control ale tuturor elementelor IACS, astfel încât să permită un mod comun de funcționare și schimbul de date între acestea.
Rezultatul final al unui astfel de exercițiu ar conduce la simplificarea activității,  urmărindu-se, în principal, ca în fiecare an, în cererile de ajutor depuse de către fermierii români să fie operate doar modificările față de anul precedent. Asta înseamnă că aplicațiile fără modificări se vor putea încărca automat în modulul informatic respectiv (IACS/LPIS), și imediat, printr-un simplu click dat de către operatorul local al APIA, după semnarea cererii de către agricultor. Acest sistem va permite, de asemenea, anticiparea controalelor, a următoarelor proceduri IACS și simplificarea etapelor de verificări încrucișate, la fața locului, precum și a plăților.

– Cum credeți că vor evolua politicile agricole comune și ce implicații vor avea aceste evoluții  asupra fermierilor români? Vor afecta aceste schimbări modul de lucru al APIA și al IACS din România?
În cadrul Politicilor Agricole Comune (PAC), obiectivul autorităților române a fost să creeze o piață concurențială, în care activează instituții publice și private, capabile să răspundă cerințelor Pieței Comune și să înființeze instituții capabile să administreze PAC, în conformitate cu condițiile impuse de UE.
Fermierii români au fost chemați să-și îmbunătățească produsele primare prin confruntarea cu concurenții lor din cadrul și din afara Uniunii. Prin urmare, ei trebuie să continue să inoveze, nu numai din punctul de vedere al creșterii eficienței operaționale, cât și din cel al investirii în creșterea bunăstării animalelor și a siguranței alimentare, diminuând impactul efectelor acțiunilor lor asupra mediului și satisfacerea efectivă a cerințelor consumatorilor.
Comisia Europeană monitorizează, în cadrul statelor membre, implementarea și performanțele sistemului IACS prin misiuni de audit. Dacă unul sau mai multe elemente sau componente ale sistemului IACS lipsesc sau nu sunt folosite într-o manieră corespunzătoare, Comisia aplică o corecție financiară asupra subvențiilor pentru fermieri. Din acest motiv, sistemul IACS trebuie să fie actualizat permanent, iar schimbările apărute în urma noilor reglementări PAC trebuie să fie implementate imediat. Acest proces trebuie văzut exclusiv ca parte a unui parteneriat între furnizorul soluției și client – administrația publică (conform modelului italian) – cu beneficii de ambele părți.
România beneficiază de un sistem IACS bun, solid și flexibil, complet integrat, care trebuie – așa cum am spus – permanent actualizat, în conformitate cu reglementările PAC.