Acasă Economic-Financiar UE nu ar trebui să facă promisiuni dacă nu poate să le...

UE nu ar trebui să facă promisiuni dacă nu poate să le îndeplinească, avertizează Curtea de Conturi Europeană

DISTRIBUIȚI

UE nu ar trebui să genereze așteptări care nu pot fi îndeplinite, a avertizat Curtea de Conturi Europeană în raportul său anual referitor la execuția bugetului UE, publicat astăzi. În cuvântul-înainte al raportului, președintele Curții de Conturi Europene, domnul Klaus-Heiner Lehne, arată că bugetul total al UE nu reprezintă decât circa 1 % din venitul național brut al întregii UE. Din acest motiv, UE trebuie să fie realistă cu privire la ce poate realiza cu banii care îi sunt încredințați, în special pe măsură ce Uniunea se apropie de următorul său ciclu bugetar de șapte ani. „Concluzia este simplă”, afirmă domnul Klaus-Heiner Lehne, „UE nu ar trebui să facă promisiuni dacă nu poate să le îndeplinească”.

În Raportul său anual pe 2017, Curtea a ajuns la concluzia că, pentru acest exercițiu, conturile UE prezintă o imagine corectă și fidelă a situației financiare a UE. Pentru al doilea an consecutiv, Curtea emite o opinie cu rezerve (și nu o opinie contrară) cu privire la regularitatea operațiunilor subiacente conturilor. Altfel spus, o parte considerabilă a cheltuielilor din 2017 pe care Curtea le-a auditat nu au fost afectate de un nivel semnificativ de eroare.

Mai mult, potrivit Curții, nivelul cheltuielilor UE afectate de nereguli a continuat să scadă. Nivelul de eroare estimat pentru plățile efectuate în 2017 a fost de 2,4 %, în scădere față de nivelul de 3,1 % înregistrat în 2016 și de nivelul de 3,8 % din 2015. În același timp, existau suficiente informații care ar fi permis prevenirea sau detectarea și corectarea unei părți considerabile din erorile existente, de exemplu, în cadrul plăților pentru dezvoltare rurală. Dacă aceste informații ar fi fost utilizate de autoritățile naționale pentru a corecta erorile, nivelul de eroare estimat s-ar fi situat sub pragul de semnificație de 2 % pentru o parte și mai mare din bugetul UE.

Probleme persistă în special în cazul plăților efectuate de la bugetul UE către beneficiari pe baza declarațiilor lor de cheltuieli suportate anterior, de exemplu în cadrul dezvoltării rurale și al coeziunii. Alte activități finanțate în acest mod includ proiectele de cercetare, programele de formare și proiectele din domeniul ajutorului pentru dezvoltare.

Utilizarea resurselor din fondurile structurale și de investiții europene (fondurile ESI) este în continuare o provocare pentru statele membre și bugetul UE continuă să se confrunte cu o presiune considerabilă din cauza cuantumului plăților angajate pentru anii viitori. Potrivit Curții, măsurile luate în vederea creșterii flexibilității bugetului au fost utile, dar este posibil ca ele să nu fie suficiente. Combinația între nivelul ridicat al angajamentelor și nivelul scăzut al plăților a condus la creșterea angajamentelor bugetare restante până la o nouă valoare-record de 267,3 miliarde de euro. Curtea arată că această chestiune ar trebui să se numere printre prioritățile avute în vedere la planificarea următorului cadru financiar multianual.

Raportul anual pe 2017 se referă în principal la cheltuielile efectuate de UE în temeiul actualului cadru financiar multianual (2014‑2020), dar și la unele exerciții anterioare. Potrivit domnului Lehne, acest lucru reflectă faptul că este nevoie de regulă de mai mulți ani între data luării unei decizii politice și alocarea efectivă a fondurilor pe teren. De asemenea, în acest fel se ilustrează cât este de important ca problemele să fie evitate încă de la început, deoarece deciziile luate cu privire la modul în care vor fi cheltuite fondurile UE vor avea implicații pentru mulți ani în viitor.

Curtea de Conturi Europeană este instituția de audit independentă a Uniunii Europene. Rapoartele de audit și avizele Curții reprezintă o verigă esențială a lanțului de asigurare a răspunderii în UE și sunt utilizate pentru a garanta faptul că cei responsabili de gestiunea bugetului UE dau seamă pentru actul de gestiune. Răspunderea în acest sens îi revine în primul rând Comisiei Europene, dar celelalte instituții și organe ale UE participă și ele la gestiunea bugetară. Însă pentru aproximativ două treimi din cheltuieli – în principal în domeniul resurselor naturale și al coeziunii – această răspundere este partajată cu statele membre.

În 2017, cheltuielile UE au totalizat 137,4 miliarde de euro, ceea ce corespunde unei sume aproximative de 270 de euro pentru fiecare cetățean european. Aceasta reprezintă echivalentul a aproximativ 0,9 % din venitul național brut al UE și a aproximativ 2 % din totalul cheltuielilor publice ale statelor membre ale UE. În cazul exercițiului 2017, cea mai mare parte din fondurile auditate corespunde rubricii Resurse naturale (56 %), în timp ce, spre deosebire de anii anteriori, ponderea corespunzătoare cheltuielilor din domeniul coeziunii a fost relativ scăzută (8 %), aceasta din cauza nivelului mic de cheltuieli acceptate.

În fiecare an, Curtea de Conturi Europeană verifică conturile UE și prezintă o opinie cu privire la două aspecte: exactitatea și fiabilitatea conturilor și măsura în care există dovezi cu privire la sume de bani primite sau plătite în mod incorect (aspect cunoscut sub denumirea „legalitate și regularitate”).

Curtea de Conturi Europeană a exprimat o opinie favorabilă cu privire la conturile UE începând din 2007. În schimb, până anul trecut, opinia Curții cu privire la legalitatea și regularitatea cheltuielilor a fost contrară în fiecare an, începând din 1994.

O opinie „favorabilă” înseamnă că cifrele prezintă o imagine corectă și fidelă și că sunt respectate normele privind raportarea financiară. O opinie „cu rezerve” înseamnă că auditorii nu sunt în măsură să exprime o opinie favorabilă, însă problemele identificate nu au un caracter generalizat. O opinie „contrară” indică existența unor probleme generalizate.

Pentru a putea formula opinia de audit, Curtea efectuează teste pe eșantioane de operațiuni, cu scopul de a obține estimări calculate statistic cu privire la măsura în care veniturile și diferitele domenii de cheltuieli sunt afectate de eroare. Ea măsoară nivelul de eroare estimat, în raport cu un prag de semnificație de 2 %, dincolo de care veniturile sau cheltuielile sunt considerate ca fiind neconforme cu reglementările. Nivelul de eroare estimat nu înseamnă că este vorba de fraudă, ineficiență sau risipă, ci reprezintă o estimare a sumelor de bani care nu ar fi trebuit plătite deoarece nu au fost utilizate pe deplin în conformitate cu normele UE sau cu normele naționale.

În 2017, din cele aproximativ 700 de operațiuni auditate, Curtea a identificat 13 cazuri în care exista o suspiciune de fraudă (în 2016, au fost identificate 11 astfel de cazuri). Acestea au fost transmise Oficiului de Luptă Antifraudă al UE, OLAF.

Pentru 2017, auditorii au desfășurat un exercițiu-pilot de aplicare a unei noi abordări în domeniul coeziunii, care pune mai bine în evidență aspectele care prezintă în continuare neajunsuri, atât la nivelul Comisiei Europene, cât și la nivelul statelor membre. Aceasta va contribui totodată la promovarea asumării răspunderii de gestiune și la îmbunătățirea în continuare a gestiunii financiare a UE. Curtea intenționează să extindă acest exercițiu în anul următor la alte domenii de cheltuieli.

LĂSAȚI UN MESAJ

Please enter your comment!
Please enter your name here

DISCLAIMER
Atentie! Postati pe propria raspundere!
Inainte de a posta, cititi regulamentul.