Masonii din spatele civilizației mondiale

Există o realitate căreia-i aparținem toți, nelimitată de informațiile pe care le deținem și pe care de multe ori eronat, ne bazăm în emiterea diverselor ipoteze sociale, politice sau economice. Dincolo de realitatea pe care și-o creează fiecare individ, fiecare clasă socială și fiecare țară, există un real planetar, răspândit datorită unor figuri ce au ajuns în percepția publică în calitatea de genii ale domeniilor de mare importanță pentru direcția civilizației sau de figuri politice marcante. La nivelul realității globale, cea stăpânită de o mână de oameni, aceste personalități despre care am citit și ale căror învățături le aplicăm astăzi pentru atingerea a noi standarde, sunt masonii de rangul întâi, masonii internaționali. Masoneria internațio­nală este închegată pe baze morale, spirituale și sociale, ai cărei membri sunt inițiați printr-un ritual comun din care nu lipsește jurământul depus cu mâna pe una dintre cărțile sfinte (Biblia, Coranul, Dao de Jing, Vedele hinduse, etc.) credința masonilor fiind închinată unei Ființe Supreme sau unui Mare Arhitect al Universului. Masoneria este reprezentată la nivelul majorității țărilor prin lojele masonice, strâns legate între ele și care urmează toate aceleași reguli. Numărul masonilor este de aproximativ patru milioane la nivel global, majoritatea fiind din Statele Unite ale Americii, un imperiu construit pe principii masonice și Europa Occidentală.
În marea lor varietate, masonii au excelat în domenii precum teatrul, literatura, jurnalismul, muzica, arte plastice, etc., fiecare contribuind la construcția lumii așa cum o cunoaștem noi astăzi, dar și la dezvoltarea unui cult masonic cu privire la care speculațiile sunt multe însă certitudinile sunt cunoscute doar de cei „inițiați“.

Personalități internaționale de neînlocuit

Au provenit din diferite țări, au creat diferite curente de gândire, artă sau politică și au amprentat civilizația și traseul acesteia într-atât încât ne putem imagina cu greu depășirea standardelor evoluției fără ei. Montesquieu, Voltaire, Mozart, Isaac Newton, Goethe, Wellington, Pușkin, Simon Bolivar, Stendhal, Oscar Wilde, Mark Twain și mai recent Arthur Conan Doyle, Henri Ford, Rudyard Kipling, Harold Lloyd, Alexander Flemming, Charles Lindberg, Marc Chagall, Luis Amstrong, Duke Ellington, Nat King Cole, Clark Gable, Douglas Fairbanks, Peter Sellers, sunt doar câteva dintre numele masonilor care au îmbogățit lumea prin contribuția lor.
Unul dintre cei mai puternici francmasoni ai secolului trecut, președintele american Franklin Delano Roosevelt, a lansat, în 1943, principiul capitulării necondiționate a europenilor care își manifestau ura față de evrei. Atitudinea masonului Roosevelt se fundamenta pe disperarea milioanelor de evrei îngroziți de exterminările și persecuțiile confraților lor din Europa. Cel care beneficiază de măsurile americanului, „pecetluite“ la Yalta, în 1945, este Stalin, care a acceptat înființarea Ligii Națiunilor, în schimbul ocupării Insulelor Kurile și a unei părți din Insulele Sahalin, dreptul de control asupra căilor ferate din Manciuria și a bazelor navale de la Dairen și Port Arthur. Miza a fost, și de o parte și de cealaltă, mare. După o serie de rasturnări de situație în întreaga Europă, fenomen revendicat astăzi de francmasonerie, a luat naștere Liga Națiunilor, organizația cunoscută astazi sub denumirea de Națiunile Unite. Fiind de natură masonică, Liga Națiunilor era considerată atunci, ca și acum, unul dintre pașii primordiali pentru formarea unui guvern unic mondial.
 
Masoni de seamă ai României

Masoneria s-a dezvoltat în România cu secole în urmă, dobândind până astăzi o adevărată istorie și tradiție dar și un număr semnificativ de pagini în istoria masoneriei internaționale în ale cărei cărți este adesea menționată. Deși autorii din domeniu au păreri împărțite cu privire la debutul masoneriei din România, istoricii D.G.R. ?ê?£erbănescu și Jacques Pierre (în Dicționarul francmasoneriei, Presses universitaires de France, Paris 1991 sub dir. lui Daniel Ligou), afirmă că prima lojă masonică românească a fost întemeiată la Iași în 1748 de italianul Antonio Maria del Chiaro, care venise în țările române ca secretar al lui Constantin Brâncoveanu. A doua lojă apare în 1749 printre sașii de la Brașov, a treia în 1767 printre cei de la Sibiu. A patra lojă a fost inaugurată la București de francezul Jean-Louis Carra, secretar al voievodului Grigore Ghica, în 1769. A cincea a apărut în Basarabia, la Chișinău, în 1820, fiind întemeiată de un medic Alzacian, Schaller, venit în Rusia cu Napoleon, ea numără printre membrii săi un însemnat demnitar ortodox: arhimandritul Efremie, care a întemeiat la rândul său o a șasea lojă, „Zorile“, majoritar românească, la Silistra, și apoi încă una, bulgară, la Ruse, în 1830.
Dar cea mai mare și renumită lojă românească a fost a șaptea, „Steaua Dunării“, întemeiată la. Bruxelles în 1850, în refugiu, de „frații farmazoni“ care făcuseră în 1848 revoluția „pașoptistă“ cu tricolorul albastru-galben-roșu însemnând „libertate, dreptate, frăție“, principii de bază ale francmasonilor. La acești „farmazoni vechi“ se adaugă o seamă de studenți români din Franța, unii inițiați în loja „Athénée des Étrangers“ (Ateneul străinilor), alții în „La Rose du Silence“ (Trandafirul Tăcerii): printre ei nume cunoscute precum Vasile Alecsandri, Nicolae Bălcescu, Alexandru Ioan Cuza, Ion Heliade-Rădulescu, Ion Ghica, Gheorghe Magheru, Mihail Kogălniceanu, Costache Negruzzi, C.A.Rosetti, Carol Davila și Spiru Haret. Odinioară la București se spunea: „începi student, continui farmazon, devii savant sau ministru și termini călcat în picioare de mulțime sub formă de Bulevard“. Multe din bulevardele din centrul orașelor românești au numiri de francmasoni celebri.
Doritori de a stabili un stat de drept bazat pe principiile democrației parlamentare și ale dreptului pământean, francmasonii români au înființat numeroase societăți și reviste literare (Junimea), asociații filantropice sau chiar societăți revoluționare secrete (Frăția). Prin ele, au activat intens pentru întregirea României în 1918, atât în consiliile românești din Banat, Crișana, Maramureș, Bucovina, Ardeal și Basarabia (Sfatul Țării), unde au militat pentru o unire cu vechiul regat, cât și la conferința de pace de la Paris, pentru recu­noașterea noilor granițe, iar în parlamentul României pentru extinderea în vechiul regat a anumitor legi noi mai democrate, atunci votate în noile teritorii (de exemplu reforma agrară, școala peste tot obligatorie și dreptul de vot pentru ambele sexe, sau cetățenia fără discriminări de credință sau de limbă). În aceste dezbateri, în care erau adversari ai naționaliștilor, ai marxiștilor și ai partizanilor dreptului strămoșesc, francmasonii nu au avut totdeauna ultimul cuvânt. Dar mulțumită activității lor, România a devenit o monarhie parlamentară unitară modernă, în care majoritatea problemelor constituționale, agrare și de drept erau rezolvate și a cărei imagine pe scena internațională era una pozitivă.

YORK, cel mai vechi rit din lume

Ritul este modul în care se desfășoară acrivitatea masonică într-o lojă, termenul provine din latină, cu sens de „uz stabilit, ceremonie, formă legală, obicei“. Această definiție a cuvântului nu aduce totuși o satisfacție deplină sensului ritului și nici nu caracterizează realist termenul masonic, de aceea este mai agreată explicația religioasă conform căreia ritul este un ansamblu de ceremonii care se practică într-o religie cu singura diferență că religia este defapt loja, în cazul riturilor masonice.
În prezent, în lume există peste 100 de rituri masonice. Ritul de York este considerat cel mai vechi din lume, prima adunare a masonilor la York fiind consemnată în anul 926. Ritul de York deține un prestigiu inegalabil prin faptul că a creat Masoneria Albastră (primele trei grade masonice pe care se sprijină toate riturile de perfecționare). În secolul al XVIII-lea, Ritul de York adaugă încă două grade (Arcul Regal și Cavalerul Templier) Masoneriei Albastre. Actuala structură a ritului se conturează în 1813, când a primit în componență și „grade cavalerești“.
Structura Ritului de York în Marea Britanie și Statele Unite conține, cu variații locale, patru grade: Grade Mesteșugaresti – Ucenic, Calfa, Maestru; Grade Capitulare – Maestru al Martorului, Fost Maestru Venerabil, Maestru Desavarsit, Mason al Arcului Regal; Grade Criptice – Maestru Desavarsit, Maestru Regal, Maestru Select, Maestru Superdesavarsit; Grade Cavaleresti – Crucea Rosie, Cavaler de Malta, Cavaler Templier.

Masoneria de după perioada comunistă

După război, obediențele masonice, autorizate din nou, dar amenințate de partidul comunist care le socotea „organizații burghezo-moșierești“, s-au unit în 1945 într-o „Francmasonerie unită a României“, în frunte cu generalul Pandele și cu scriitorul Mihail Sadoveanu. Dar în ciuda încercărilor acestora de a împăca francmasoneria cu partidul, comuniștii nu puteau tolera o organizație necontrolată de ei. În 1948, după arestarea multor francmasoni cunoscuți sau descoperiți (în parte mulțumită listelor întocmite de legionari), comuniștii au decis desființarea francmasoneriei în România. Mihail Sadoveanu a scăpat de arestare trecând definitiv în partid și manifestându-și fățiș disprețul pentru fostele sale principii.
În 2009 francmasonii români sunt aproximativ 7500, dintre care 7000 „regulari“ (obediențele inițial anglo-saxone ale Marilor Loji naționale) și 500 „liberali“ (obediențele franceze ale Marelui Orient și a Dreptului Uman). Pe lângă și printre acestea, există cercuri mai restrânse („gradele superioare“) care își inițiază membrii în cunoașterea mai profundă a simbolisticii și a istoriei esoterice și spirituale a omenirii.

Irina Popescu