Obsedanta criza transnistreana

Mai este o luna si jumatate pana la referendumul pe care regimul separatist de la Tiraspol intentioneaza sa-l organizeze la 17 septembrie pentru a afla parerea populatiei in legatura cu viitorul Transnistriei – alaturi de Republica Moldova sau altfel.

Desi planurile tiraspolenilor erau, in principiu, cunoscute, decizia autoritatilor separatiste a bulversat comunitatea internationala, luata oarecum prin surprindere de fermitatea conducerii nerecunoscutei republici de a persevera in incapatanarea ei de a-i scoate pe toti din sarite. Si cate planuri de reglementare a crizei exista! Faimosul plan Kozak, respins de presedintele Vladimir Voronin cu doar cateva ore inainte de semnarea cu Rusia; planul Belkovski (analist rus, fondator al Institutului moscovit pentru strategii politice), ce avanseaza ideea alipirii Basarabiei la Romania si a Transnistriei la Ucraina; planul Iuscenko, liderul de la Kiev; planul presedintelui Romaniei, Traian Basescu, iar mai nou, planul deputatului roman Adrian Severin. Dintre toate, doar planul Iuscenko a primit aprobare generala. Ultimele doua sunt mai degraba ipoteze de lucru, dar odata lansate public, au generat reactii. Propunand unificarea Moldovei cu Romania in cadrul UE, varianta Basescu l-a facut pe Voronin sa tune si sa fulgere, iar pe transnistreni sa se bucure ca au un argument in plus pentru a nu refuza plecarea trupelor rusesti din zona. Formula Severin ofera alt scenariu, anume punerea Transnistriei sub protectorat ONU sau OSCE pentru 5-10 ani, perioada de democratizare, decriminalizare si demilitarizare. Abia dupa, transnistrenii urmand sa-si decida viitorul. Nici acest proiect nu este agreat la Chisinau, pentru ca, potrivit vicepresedintelui parlamentului, Iurie Rosca, -protectorat inseamna, practic, pierderea Transnistriei-. In tot acest timp, tiraspolenii isi vad linistiti de pregatirea preconizatului plebiscit.