Guvernare ONU pentru Irakul postbelic. Aceasta este propunerea pe care o pregatesc, sub forma unei rezolutii, SUA si Marea Britanie, intr-o noua incercare de a implica Natiunile Unite in viitoarea interventie armata impotriva Bagdadului, cu doar cateva zile inaintea unui vot crucial privind folosirea fortei. Si totodata o noua incercare, fara prea mari sanse de izbanda insa, de a-si dovedi atasamentul fata de rezolvarea multilaterala a problemelor internationale.
Un plan tinut secret
Informatiile, obtinute sub protectia anonimatului de la surse oficiale din Consiliul de Securitate si Administratia Bush, vin in intampinarea unui document obtinut de cotidianul britanic -The Times-, potrivit caruia o celula de criza a ONU ar fi pregatit la randul ei un plan secret pentru administrarea post-Saddam – miscare ce demonstreaza ca Natiunile Unite considera inevitabila declansarea razboiului.
ONU incalca astfel unul dintre ultimele tabuuri globale, nerespectandu-si totodata propria Charta, care nu permite organizatiei sa se amestece in treburile interne ale statelor membre. Dar ce altceva face ONU cand proiecteaza viitoarea guvernare irakiana tratandu-l in acelasi timp pe presedintele Saddam Hussein drept reprezentantul legitim al Bagdadului?, se intreaba cotidianul britanic, care aminteste ca, atunci cand a venit vorba de planificarea asistentei umanitare pe timp de razboi si dupa, Rusia a cerut Natiunilor Unite sa nu organizeze o reuniune oficiala, ci doar discutii informale cu usile inchise.
Modelul afgan
Proiectul – ajuns deja la pagina 60 – a fost realizat la ordinul direct al lui Louise Frechette, adjunctul canadian al secretarului general al ONU, Kofi Annan. El se axeaza pe preluarea de la fortele implicate in razboi a sarcinilor administrative, la trei luni de la indepartarea de la putere a lui Saddam Hussein, si pe supravegherea procesului de tranzitie, dupa modelul Afganistan.
Proiectul propriu al Natiunilor Unite rezista presiunilor britanice privind instalarea unei administratii ONU la scara larga, de genul celei din Kosovo sau Timorul de Est, si prevede evitarea controlarii directe a campurilor petroliere prin intermediul unei agentii internationale speciale, precum si a organizarii de alegeri sub ocupatie militara americana. Documentul propune in schimb crearea unei misiuni ONU de asistenta – UNAMI – a carei principala sarcina sa fie aceea de formare a unui nou guvern. De toate se va ocupa Lakhdar Brahimi, fost ministru algerian de externe, care are experienta afgana in acest sens.
Surse ONU se asteapta ca planul sa fie pus in aplicare chiar daca Statele Unite pleaca la razboi fara mandat international, ci doar cu sprijinul unei coalitii ad-hoc, asa cum a avertizat de numeroase ori presedintele George W. Bush.
Semnificativa pentru planurile comune SUA – ONU este intalnirea de luni dintre canadianul Frechette si americanul general in rezerva Jay Garner. Supranumit si -arabul nebun-, acesta va fi guvernator din partea SUA in Irakul postbelic. Potrivit presei britanice, el i-ar fi transmis interlocutorului sau ca vrea sa scape cat mai repede posibil de indatoririle in Irak si sa le cedeze locul reprezentantilor internationali. Astfel, o administrare de scurta durata a SUA in Irak ar fi mai usor de inghitit.
Iar o data cu aceste planuri si pastila amara a interventiei armate.
-A venit timpul sa numaram voturile-
Americanii si britanicii au avertizat deja ca timpul numararii voturilor se apropie cu pasi mari, aluzie la votul din Consiliul de Securitate al ONU asupra proiectului de rezolutie inaintat saptamana trecuta de Londra si Washington, cu sprijinul Spaniei. Votul va fi convocat cel mai probabil saptamana viitoare, ulterior raportului de maine al sefului inspectorilor ONU din Irak, Hans Blix, care este asteptat sa critice in termeni destul de duri -sincopele- de cooperare ale Bagdadului.
In pregatirea momentului decisiv, seful Pentagonului, Donald Rumsfeld, a reiterat pentru BBC ca Irakul nu isi respecta promisiunile privind dezarmarea, in timp ce secretarul de stat american Colin Powell a declarat ca Statele Unite se bazeaza pe 9-10 din cele 15 voturi disponibile in Consiliul de Securitate. De cealalta parte, voci critice argumenteaza ca SUA au promis deocamdata doar sprijinul Spaniei si posibil pe al Bulgariei, adica insuficient pentru obtinerea macar a unei autorizatii morale pentru razboi. Dar nimic nu poate fi clar pana in momentul exact al votului, fapt pentru care Rusia si-a trimis reprezentantul diplomatic in Europa ca sa incerce apele in care se scalda Franta, Marea Britanie si Germania. Si probabil si pentru a incerca o mediere a taberelor adverse.
3.000 de bombe in primele 48 de ore
Discutiile diplomatice nu au impins insa in plan secund planurile de razboi. In timp ce fortele armate turce si-au anuntat disponibilitatea de a sprijini trupele americane, pentru a scurta astfel interventia militara, generalul Richard B. Myers, presedinte al Statului Major Interarme, a devenit primul inalt oficial american care sa detalieze aspectele interventiei antiirakiene. El a argumentat ca, in pofida refuzului parlamentului de la Ankara de a permite tranzitarea teritoriului turc de catre soldatii americani spre nordul Irakului, Statele Unite nu au renuntat la ideea organizarii a doua fronturi.
-Va exista o optiune nordica, cu sau fara Turcia-, a declarat Myers. Al doilea front va fi deschis in sud, dinspre Kuwait. Razboiul va dura foarte putin, urmand ca 3.000 de rachete de mare precizie sa fie trimise asupra Irakului in primele 48 de ore ale razboiului, pentru ca astfel sa nu mai fie nevoie de lupta urbana pentru Bagdad, unul din punctele slabe ale fortelor occidentale.
-Cea mai buna cale este aceea de a trimite o unda de soc atat de puternica asupra sistemului incat regimul irakian sa realizeze imediat ca sfarsitul este inevitabil-, au fost cuvintele oficialului american.
Razboiul va fi astfel foarte diferit de interventia din Golf, de la inceputul anilor *90, in care patru saptamani de bombardamente au precedat o scurta ofensiva terestra. De data aceasta, batalia aeriana si cea terestra vor incepe aproape simultan, spun surse militare de la Washington.
Italienii se ofera sa-l gazduiasca pe Saddam
Singurul mod de a evita razboiul ramane exilarea lui Saddam Hussein. Alternativa acceptata deja de trei state arabe si aflata ieri in discutia reuniunii a 57 de state islamice, exilul liderului irakian a capatat proportii de-a dreptul hilare. Astfel, un mic oras italian – de numai 3.500 de suflete – i-a oferit adapost presedintelui de la Bagdad, autoritatile fiind dispuse sa-l cazeze impreuna cu intreaga sa familie chiar in centrul localitatii, in proaspatul renovat Palat al Libertatii. Este vorba despre orasul Soveria Mannelli din Calabria. Exista insa putine sanse ca oferta inimosilor italieni sa il miste pe Saddam, care a declarat de atatea ori ca mai bine moare decat sa aleaga calea exilului.
Informațiile transmise pe www.curentul.info sunt protejate de dispozițiile legale incidente și pot fi preluate doar în limita a 500 de caractere, urmate de link activ la articol.
Sunt interzise copierea, reproducerea, recompilarea, modificarea precum și orice modalitate de exploatare a conținutului publicat pe www.curentul.info
